21,569 matches
-
sociale și culturale în accepția bună a cuvântului, cartea de față este una dintre oglinzile prin care putem vedea dinamica literaturii, în funcție de reprezentanții ei străluciți, care ar putea alcătui, și ei, aidoma celor din veacul XX, o falangă de aur rămasă în istorie. Ce a dorit Mariana Cristescu în această frumoasă demonstrație de înalt profesionalism jurnalistic? Desigur, nu gloria de moment, înseilată pe o copertă ori titrată într-un jurnal, fie el și cotidian. A dorit să semnaleze semnele veacurilor care
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
fost nevoiți să ia drumul pribegiei. Jurnalistul Menuț Maximinian arată că după evenimentele din decembrie 1989 la presiunea unor lideri maghiari locali, s-a produs la Odorhei scoaterea forțată a secțiilor române din școlile și liceele din oraș iar secțiile rămase s-au organizat în școală de sine stătătoare, sub denumirea Liceul Teoretic Marin Preda. Autorul dezvăluie comunicatul Primăriei din Odorheiu Secuiesc din 4 aprilie 1990 pe care autorul îl consideră „de expresie fascistoidă”. În acest comunicat se afirmă: „prezența claselor
„RĂDĂCINILE” LUI MAXIMINIAN de ION ALEXANDRU MIZGAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349059_a_350388]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > DESTINE PARALELE - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Surpriza revederii După plecarea lui Mircea la Galați pentru a participa la examenele de corigență, Săndica rămasă singură trebuia să ia o hotărâre. Pleacă și își întemeiază o familie cu omul care i-a cucerit inima și încrederea, sau rămâne la țară în necunoscut și incertitudine? Desigur că odată ce se va hotărî să rămână la țară, Mircea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349133_a_350462]
-
multe locuri pietruite și te jenează sub tălpile pantofilor, neștiind să te-ascunzi în spatele vorbelor. îmi spui că nu simți pietricele sub picioare dar văd cum îți tresar genunchii pe cărare, fața ta-i mimica minciunilor frumoase, înfrumusețând toate clipele rămase. demult, când vorbeai, îmi mângâiai timpanele, adevărul ți-l pecetluiai cu buzele, când mă-mbrățișai, cordul mi-era ceasornicul după care-mi urmăream viața și norocul. dar timpul e o noțiune dezbătută, o invizibilă a spațiului, pierdută în veșnicia lumii
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349190_a_350519]
-
obscure de care nu vrea să vorbească, Camil Petrescu își începe destăinuirile cu tinerețea. Născut la 9 aprilie 1894, dintr-un funcționar de poștă obscur, care dispare imediat după nașterea scriitorului, și Ana Petrescu, mama sa, cu o profesiune incertă, rămasă văduvă la 22 de ani, Camil Petrescu nu va fi ferit de dificultățile vieții, având consecințe dintre cele mai tragice: un complex al inferiorității sociale suprapus dramatic pe un complex al superiorității omului fără tutelă, al înstrăinatului, care nu-și
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
pe timpul guvernării Antonescu-Sima. La numai o lună, a fost eliberat, fiind găsite dovezi că n-a participat la rebeliune. Promovat director de studii în Ministerul de Externe, a lucrat acolo până la venirea Anei Pauker la conducerea instituției, în anul 1947. Rămas șomer, a fost nevoit să se mute în satul Poiana Mărului din județul Brașov, unde soția sa își găsise un post de profesor. În anul 1948 a fost și el angajat profesor la școala din sat. După numai un an
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
exemplu, Fundeni (situat la 25 km de Bacău), depopularea a început în anii ‘80, când generația tânără a plecat în masă la oraș. Tendința a continuat și în anii ‘90, până când școala a fost închisă din lipsă de copii. Bătrânii rămași sunt ultimii reprezentanți ai culturii populare. Emanciparea față de tradiții este vizibilă în forma și orientarea noilor case, care aduc cu niște vile și nu mai sunt construite către Răsărit ori Miazăzi, ci spre orice direcție. Un alt exemplu de declin
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
alte simțăminte străine. Acest om de condei care și-a strâns cu migală iubirea-n batista imaculată a paginilor și le-a așezat în lacra dintre coperți pentru a fi răsfoite (cum altcumva decât cu sfială și pietate?) de către cititorii rămași AICI, de veghe la hotară, dar și pentru cei care au cam uitat mirosul reavăn al pământului de acasă, imediat ce au trecut granițele spre „țările calde”, înstrăinându-se și înstrăinându-și urmașii, care nu-și mai cunosc obârșiile și nu
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
este cât se poate de actuală, sunt zeci de mii de cazuri în care copiii-și așteaptă părinții de sărbători să împodobească împreună brăduțul. Autorul evocă și unele chipuri cunoscute și chiar arhetipuri, cum sunt cel al văduvei de război rămasă singură să-și crească pruncii, cel al truditorului pământului care muncește zi lumină, cel al Cosașului, cel al păstorului mioritic care e „stâlp de veșnicie”, dar și icoana casei părintești purtată în „sămânța unui gând”, icoană care nu se șterge
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în alb, căci albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți. Muzicalitatea sa lirică are ecouri de vioară, uneori capricios rămasă „fără arcuș” sau cu struna ruptă de deziluzii, zgomotele disonante din jur devin „murmur de scrum”, râsul e un dans stacatto în ritmul „boabelor de ploaie”, pe care bătrânețea în slow motion se străduie să nu-l uite, păstrându-l
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
cântăm imnul țării de atunci „Te slăvim, Românie, pământ părintesc!”. Așa de caraghios ni se părea să cântăm acest cântec, auzindu-l și pe dascălul nostru, de nu ne puteam abține de râs. În fine, după ceva chinuială, am izbutit. Rămași singuri cu d-l Sheffel, s-a schimbat radical stilul de școală. Când intra ilustrul dascăl la oră, era un zumzet necontenit în clasă. Avea o metodă mult încercată de el în lunga lui experiență de învățător: punea pe primul
ÎNVĂŢĂTORUL SHEFFEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349420_a_350749]
-
penajul său exotic.” ( Gabriela Căluțiu Sonnenberg - „Flamenco”) „Literatura exilului românesc se integrează într-o literatură fără granițe sau separatisme. Toți cei care au scris și publicat în afara granițelor țării au fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „...Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă...îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
domnișoară, și să veniți cu forțe proaspete la muncă! - Mulțumesc, nea Cârâc. Sper să prind vreme bună, să nu plouă. - Lăsați, domnișoară, că cei tineri găsesc ce să facă și în cameră, nu numai pe munte, spuse zâmbind șoferul mucalit. Rămasă singură în stație, se uita dacă nu apare autobuzul dincurbă de la intrarea în comună. Nu a stat mai mult de zece minute și era așezată comod pe scaun, cu geamantanul său micuț lângă ea. Nu prea erau călători în autobuz
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
un model de comportament, un înțelept și un familist convins. Plăsmuit conștient pe o tramă axiologică, autorul împărtășește valorile moralei eudemoniste și nu al celei hedoniste. Acestuia îi corespunde perfect în plan moral Adriana, tânăra profesoară de română și franceză, rămasă văduvă dintr-o căsătorie anterioară cu doi copii, care personifică sacrificiul de mamă responsabilă și, în egală măsură, de soție model în familie și societate. Din punct de vedere literar, autorul construiește dialoguri coerente purtătoare de sens moral, elevate intelectual
IASI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349844_a_351173]
-
o operă de artă aplicată, din mileniul trecut, pluti până pe măsuța fantezie, imitație de lemn, cu rafinate sculpturi, reprezentând nuduri ale actriței din telenovela mai înainte amintită. Pescui din aer și lingura, o capodoperă a artei meșterilor care prelucrau aluminiul, rămasă și ea din preistorie când era folosită în penitenciare și dădu să guste din mâncare. Înțepeni la timp! În strachină văzu ceva straniu! În jurul unei bile strălucitoare cam cât un bob de mazăre, fojgăiau niște ființe asemănătoare unor râme verzi
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
o operă de artă aplicată, din mileniul trecut, pluti până pe măsuța fantezie, imitație de lemn, cu rafinate sculpturi, reprezentând nuduri ale actriței din telenovela mai înainte amintită. Pescui din aer și lingura, o capodoperă a artei meșterilor care prelucrau aluminiul, rămasă și ea din preistorie când era folosită în penitenciare și dădu să guste din mâncare.Înțepeni la timp! În strachină văzu ceva straniu! În jurul unei bile strălucitoare cam cât un bob de mazăre, fojgăiau niște ființe asemănătoare unor râme verzi
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
cum îți înfășori în jurul gâtului eșarfa ca mai apoi să mă inviți a continua plimbarea. Era ceva cunoscut la tine, așa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu pași calmi și așezați înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Pășim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de fereastră, pe coridor și-a
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
-i alung „din peisaj”, iar pe cei dragi nu mi-i poate lua nimeni, niciodată. După petrecere, ne luăm lădițele cu...carne, caltaboși, cârnați și le punem în mașină. Lăsăm la afumat jambonul și câțiva cârnați. Prin geamul aburit, familionul rămas ne face cu mâna. Stau în față, că sunt mai grăsuță și riscăm să forțăm arcul de pe roata din dreapta, spate. Adorm liniștită pe știrile de la Radio Timișoara. Mi-e așa de bine! Am tăiat porcul! Timișoara, 01.12.2013 Corina-Lucia
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
liniștii tot eu. Da’-i zisăi: „Fă, proasto, dă data asta, gata, chiar că s-a terminat!... Finește la comedie, cum zice franțujii. Adică, pă românește, s-a fârșit tarbacaua!... Eu într-o parte, tu într-o parte. Și plecai. Rămasă urlând, ca din gură de șarpe, da’ eu nu mă mai întorsăi. Și acum mă duc acasă la mine. Aia e! ‒Las-o maică, dă-o la Pârdalnicu, dă nebună care e ea, că așa-i trebuie, dacă a vrut
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
vulpesc. Iată într-o „Epistolă” versul tern, scris cu rigiare, lipsit de artificii : „Într-o zi, mai degrabă-n amurg, Voi primi o vizită îmbrăcată murg : Obosindu-mă, o voi ruga să mă lase Dedicat somnolenței mele lemnoase. În odaia rămasă goală, Va fi doar tăcerea mea orizontală.” Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
se destinde mâna dreaptă. Înaltă, doamna mea așteaptă Coroana morții s-o câștig. Afară câinele, la treaptă Presimte pentru ce nu-l strig. Aș vrea s-amân o clipă data, Înțepenit să nu mă las. Mă tem de timpul gol rămas. Ceremonia este gata: Arătătoarele pe ceas Le simt tăindu-mi beregata. Prof. ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRȘITULUI DE SECOL / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 630, Anul II, 21 septembrie 2012
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
Autorului Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile de pe stradă. După ce ă călătorit pe Nil și ă rămas uimit de piramidele faraonilor, s-ă întors în țară cu o enormă bogăție sufletească. Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augusta și templul de marmură al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise mărețul
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]
-
palmă, ca să nu se facă de ocară, tata trage-n gând câte-o sudalmă. astăzi în odaia lor cea goală, doar tăcerile mai sunt prezente și-un tăcine-n tindă într-o oală a rămas un „dolce fariente”. în odaia lor rămasă goală, câteva portrete pe perete și tăcerea mea orizontală înecată-n lacrimi și regrete. toate gândurile mele curg, peste somnolența mea lemnoasă, s-a lăsat încețoșat amurg în grădina noastră și pe casă. miercuri, 4 iulie 2012 Referință Bibliografică: s-
S-A LĂSAT ÎNCEŢOŞAT AMURG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344490_a_345819]
-
alții, care sprijiniți de Episcopul Andrei Magieru, organizau întruniri în care discutau viitorul Bisericii și încercau să ajute familia lui Agheu Ion aflată în închisoare 20. La un nivel mai înalt Patriarhul Iustinian Marina a încercat „recuperarea” și ajutorarea preoților rămași ieșiți din închisoare 21. Alți preoți s-au apropiat de grupurile de rezistență armată. Celebre cazuri sunt cele al lui Gherasim Iscu, starețul mănăstirii Tismana care a colaborat cu gruparea generalului Ioan Carlaonț 22; călugării Teodosie Filimon, Evghenie Hulea și
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE ŞI INDICII DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA I de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/344374_a_345703]
-
cele două sfere superioare: social-planetară și galactic-universală. Despre lucrul acesta este vorba în construcția “Stelei arzătoare cu opt raze” Deși am mai scris în alte articole despre Capitalul lui Marx, mă văd nevoit să repet aceleași obsesii, sperând ca oamenii, rămași complet singuri și debusolați după comunism și capitalism, să înțeleagă până la urmă ce se întâmplă cu acest Capital. Se știe că toate marile păcate și atentate asupra umanității din ultimile patru veacuri sunt atribuite în mare parte germanilor. Ei au
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 630 din 21 [Corola-blog/BlogPost/344459_a_345788]