4,392 matches
-
braț, reușeau să vadă în cinci direcții în același timp, așa încât racilor le era greu să se apropie de ele, iar inelul magic le călăuzea pe fundul mării pe niște trasee necunoscute crustaceelor. Fusese nevoie de magie pentru a o răpi, dar cu toate acestea, nu fusese supusă. Acum, simțea că mai avea puțin până ce urma să fie supusă într-un fel sau altul, fie de regele racilor, fie de regele peștilor. Avea nevoie să se gândească la o scăpare, dar
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
Marinică reuși să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși să-și vindece boticul și să vorbească, le povesti cum fuseseră atacați de un monstru uriaș, care-i aruncase în fundul peșterii și o răpise pe Anemona. La înrebările regelui, căluțul de mare își aminti doar că nu mai văzuse un astfel de monstru oceanic, că acesta era mai lung decât zece balene puse una lângă alta și mai lat chiar decât cinci, că avea
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
umbre în cele mai mici locuri, așa încât nu le fu greu să o urmărească pe bătrâna prezicătoare. Se ghemuiră speriați unul în altul, ascunzându-se după un pâlc de ierburi unduitoare când aceasta se întâlni cu monstrul uriaș care le răpise stăpâna. - Ce-ai făcut cu Algus, o întâmpină monstrul lovind cu coada nerăbdător în stânga și în dreapta? Nu am primit semnalul tău! - Te grăbești, Valkan, iar mie nu-mi place graba, mormăi bătrâna. - Aștept cam demult să intru în palatul lui
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
în preajma sălașului bătrânei, că aceasta apăru curând purtând o pelerină cu glugă care îi acoperea fața și un coș mare pe braț, înotând grăbită printre stâncile unui defileu care se deschidea în preajma lanțului muntos subacvatic din locul în care fusese răpită Anemona. Perluță își simțea inima bătându-i în gât și micuțele aripioare înțepenite de emoție, căci bănuia că bătrâna mergea să-i ducă prințesei de mâncare. Nu peste mult timp, Coral ajunse în fața unui turn stâncos, păzit de uriașa caracatiță
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Cu aroma nimicului în toată făptura cad într-o stare de somnolență și privesc ironic spre tot ceea ce am realizat până în acel moment. E prea multă toamnă în mine. Am ruginit și nu mai iubesc verdeața. Farmecul toamnei mi-a răpit strălucirea primăverii și nu mai pot iubi decât stânca bătrână ... Primăvara mă cheamă, îi observ gingășia dar sunt atât de îndrăgostită de toamnă, încât nu pot să ofer făpturii mele zâmbetul mugurilor. O să încec o rezolvare a conflictului primăvară-toamnă printr-
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
încă nu are copii, s-a căsătorit în urma noastră. Cât ele sporovoiau în bucătărie, se auzi ușa de la intrare deschizându-se. Pe Adriana începu s-o furnice prin tot corpul de emoție. Îl va cunoaște pe cel ce i-a răpit prietena și a adus-o la mii de kilometri depărtare de ea. Se auzi cum cea mică aleargă strigând: - Mamma, mamma, dove sei? - Qui Maria! In cucina! imediat în pragul ușii apăru un cap de copil adorabil. Era șatenă, cu
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
de piept cu viața. Cererile sufletului sunt și hrănirea lui, cu pâine sufletească, firește! Întocmai aceasta-i glasul artistei Stela Enache: pâine sufletească. Melodiile artistei întrerup continuitatea în perceperea timpului prezent și în spațiul real din jur. Melodiile Stelei Enache răpesc într-o slavă dincolo de realul prezentului! În vis, bucurie, fericire. Scenele de azi care duduie de cântece fără muzică și interpreți fără voce, deîndată ce vor deveni treaptă reîncepătoare a spectacolului sublim de altădată, năzuind spre desăvârșirea frumuseții muzicii ușoare
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
de acasă? întrebă Negruța curioasă. • Eu? Nu am lipsit! răspunse adolescentul, sărind de pe un picior pe altul. • Cum, că a venit mama ta plângând, că nu ai venit trei zile acasă! spuse Alina. • Aaaaaa! Am lipsit o săptămână. M-au răpit studentele din cămin! E criză mare de băieți! De băieți virili, ca mine! spuse el mândru. Am dus-o ca-n sânul lui Avram! Am mâncat numai bunătăți! Ce au adus fetele de la țară, de unde sunt ele! Și m-am
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
a legilor federale ale națiunii. Măsurile modeste vor constitui un scurt pentru comerțul cu arme, legislația limitând permisiunea a milioane de arme care urmează să fie vândute fără control eficient, cu instituirea unor sancțiuni penale pentru încălcarea acestor legi. Legile răpesc o parte din libertate, dar, mai important este să protejeze oamenii. Mai citesc în ziarul de astăzi o știre și mă întreb: putem fi neînfricați în urma anunțului recent al Coreii de Nord privind succesul testării bombei cu Hidrogen, gest care
FRICA, PROBLEMA OMENIRII DE ASTĂZI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380592_a_381921]
-
bicicliștilor : o doamnă din Italia, Un marocan și-unu' de-al nostru, pe care-l dăduse glia, Să-nvețe carte, să rodească la frații de Gintă Latină Iar cu prea-plinu-acumulat, în România să revină ! Ioan-Franco Nălbitoru, cu rădăcini Inginerești Deși răpit de un om rău, va fi în Lumile Cerești ! Desigur, e mare durerea când fiul Dincolo s-a dus... Dar trebuie s-avem Nădejdea : că va ajunge la IISUS ! Care e Viață și nu moarte și dincolo de Înfiere Lui Ioan-Franco
DESIGUR E MARE DUREREA...(LA MOARTEA LUI IOAN-FRANCO NĂLBITORU) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379331_a_380660]
-
care cerul sărută marea! Acum s-au contopit și se împărtășesc din setea de albastru. (E pierdută în gânduri.) Da, îmi amintesc! (Se ridică.) Le-am ascuns în nisip. Erau prea frumoase și îmi era teamă că lumina o să le răpească strălucirea. (Se așează pe nisip și caută ceva.) Am făcut galerii asemenea cârtiței. (Caută.) Nu este adevărat! Ele nu se ofilesc când zăresc lumina. Nu sunt aidoma cârtiței ce umblă în întuneric și când lumina le atinge chipul cad săgetate
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
ANONIME, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015. Prin perdea de brocart te zăresc uneori Cum îți plimbi ochii grei, de tăciuni, obosiți, Canarii doinesc peste munți de culori, Vântul mătură pași, licuricii-s răpiți. Pe un colț de batistă-ți gravez flori de cer, Disperări să-ți alini în agonice nopți, S-o păstrezi talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
timp așezat pe vers declam rejur mergem către jind de viață cu cătușă la păcate speranța se pierd în ceață ești departe te vrem aici unde aproape miez de așteptare vino chiar așa tardivă se tot-ndoiesc genunchii să-ți răpească din perspectivă dragoste credință nu mai scriu mă latră câinii ei ce-au distrus o țara scumpă România tot ce-i de preț viața este prea puțină resturi de rugină hai trezește-te române o rază de lumină. Referință Bibliografică
O RAZĂ DE LUMINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381078_a_382407]
-
Eu Sunt Păstorul Cel Bun, ce-Mi dau viața pentru oi, Când se rătăcesc le caut și le aduc înapoi. Eu sunt Ușa Oilor și Fiul Mântuitor. Nu-s ca acela plătit ce le lasă și-apoi fuge, Ca să le răpească lupul când din urmă le-o ajunge. Am putere să-mi dau viața și-am putere să o i-au, Nu mi-o i-a nimeni cu sila, o dau Eu că așa vreau. M-ai am oi și în
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
Wiiliam Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Mirosul cărnii mele de-ți este prea plăcut netrebnica distanță s-o-nving mă bate gândul și-atunci, cănd spațiul eu sul l-am cam făcut iubita-nfățișare mi-a-nseninat avântul și pasul meu, răpit de-a prafului fervoare, va șterge orice urmă și umbră de pământ ce-i stă în cale și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a
SONET 44 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381396_a_382725]
-
În locul piticului se ivi un bărbat înalt, foarte slab, cu o barbă roșie lungă până în pământ. - Accept prietenia ta, prințe Ador și își dăruiesc toiagul care schimbă orice piatră în aur. Prietenia ta a rupt vraja prin care Muma-Zmeilor îmi răpise înfățișarea și mă preschimbase într-un pitic dezgustător. Bucuros, prințul Ador petrecu alături de noul său prieten o zi, în care vrăjitorul avu grijă ca feciorul să afle toate cele de trebuință despre zmei, după care porni să găsească Pasărea Paradisului
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
publicat în Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016. rad. adapt. Fiindcă, Doamne, să nu uităm că-s sclava ta, datoare sunt plăcerea s-o măsor cu infinitul, dă-mi, Tu, puterea de-a răbda robia mea, și nu-mi răpi iubitul O, lasă-mă să sufăr, în umbra ta să stau, iubitul meu, mai sfântă-mi e libertatea-n care te răsfeți, în liniște și pace iubirea mea să-ți dau că vina nu-i a ta, de inima-mi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
in thought control your times of pleasure, ... Citește mai mult rad. adapt.Fiindcă, Doamne, să nu uităm că-s sclava ta,datoare sunt plăcerea s-o măsor cu infinitul,dă-mi, Tu, puterea de-a răbdarobia mea, și nu-mi răpi iubitulO, lasă-mă să sufăr, în umbra ta să stau,iubitul meu, mai sfântă-mi e libertatea-n care te răsfeți,în liniște și pace iubirea mea să-ți daucă vina nu-i a ta, de inima-mi deștepțiFii tu
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
kepleriană mă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce, cu mâna-mi ridicată ca-ntr-o rugă indiană sper părăsirea ta, puterea-mi să educe: căci tu, prea slab ca legea firii să nu-ți vină de hac îmi vei răpi iubirea, fără motiv,-nțepând-o cu-n mic vârf de ac. Sonnet 49 Against that time (if ever that time come) When I shall see thee frown on my defects; Citește mai mult William ShakespeareMă-mpotrivesc vremii ce vine (de va
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
fiindcă aceeași lege keplerianămă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce,cu mâna-mi ridicată ca-ntr-o rugă indianăsper părăsirea ta, puterea-mi să educe:căci tu, prea slab ca legea firii să nu-ți vină de hacîmi vei răpi iubirea, fără motiv,-nțepând-o cu-n mic vârf de ac.Sonnet 49Against that time (if ever that time come)When I shall see thee frown on my defects;... XIII. SONET 48, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2090 din
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
2016. Wiiliam Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Mirosul cărnii mele de-ți este prea plăcut netrebnica distanță s-o-nving mă bate gândul și-atunci, când spațiul eu sul l-am cam făcut iubita-nfățișare mi-a-nseninat avântul și pasul meu, răpit de-a prafului fervoare, va șterge orice urmă și umbră de pământ ce-i stă în cale și-i gonit de soare s-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt... dar, ah, ce lungă-i calea spre a
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
I would be brought ... Citește mai mult Wiiliam Shakespeare(trad. adapt. Mihaela Tălpău)Mirosul cărnii mele de-ți este prea plăcutnetrebnica distanță s-o-nving mă bate gândulși-atunci, când spațiul eu sul l-am cam făcutiubita-nfățișare mi-a-nseninat avântulși pasul meu, răpit de-a prafului fervoare,va șterge orice urmă și umbră de pământce-i stă în cale și-i gonit de soares-ajungă doar la tine, la suplul tău fin cânt...dar, ah, ce lungă-i calea spre a ta ființăcând ai plecat
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
o umbrelă spartă Ce-și împlinește scopul uimind netrebnicia Văzută de departe pare c-ar fi o artă Umplută cu săruturi e doar fățărnicia Iubirea-i așteptarea cu guler de răbdare Scrobit în ochii talazului muncit De ale nopți muze răpite de-ntristare Mimând în întuneric minutul adormit Iubirea e dezastru, tezaur și sărut E mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
acela este cuvântul care pentru aceasta ne este dat în primul rând... nu ... XXXI. POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. VISELE Nostalgia mă cuprinde, Deseori gândurile mă răpesc Fug departe și din nou mă reîntorc Visele din mine golesc frică și chin Și după oricare sfârșit vine un nou început. Deseori viața mi se transformă în vis Iar visul întreg mi se transformă în viață Cred în sine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
străbătând, de la chindie Până în zori, pereții groși că pe un zid, Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil, În care prințul, călare pe un aprig, mândru cal Se va fi- ntors răpit de un surâs fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin. S- ar fi oprit de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divin Dar nu mai știe de poate spune
IEDERA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380868_a_382197]