2,134 matches
-
a „legitima” interdicția, pentru a-i da totuși un sens, europenii au imaginat o stranie legendă etiologică. În legendele românești din amplul ciclu având ca subiect „Căutarea lui Isus de către Sf. Maria” apare următorul episod : aflând că Isus a fost răstignit de „jidani”, Maica Domnului pleacă să-l caute, dar când ajunge la locul răstignirii „o jidancă cu doi copii” se ascund de frica ei sub o covată. „Dacă ești tu, precum spui,/ Maica Domnului - Îi zic evreii -/ Ghici sub covata
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chinuiau [pe Isus]” <endnote id="(16)"/> ; sau : „Jidovii s-au adunat/ Tot cu furci și cu topoare,/ Pe Dumnezeu să-l omoare” <endnote id="(15, p. 72)"/> ; sau : „L-au prigonit 12 jidovi tâlhari,/ Buni cărturari,/ Pe cruce l-au răstignit...” etc. <endnote id="(639, p. 41)"/>. În colinde, tortúrile la care „câinii de jidovi” Îl supun pe Isus sunt, În linii mari, similare celor descrise de evanghelii : „Îl chinuiau cânii,/ Căpcânii/ De jidovi./ Cu spini l-au bătut,/ Fața sfântă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jidovi” Îl supun pe Isus sunt, În linii mari, similare celor descrise de evanghelii : „Îl chinuiau cânii,/ Căpcânii/ De jidovi./ Cu spini l-au bătut,/ Fața sfântă i-au stupit,/ Trestii sub unghii i-au vârât,/ Pe cruce l-au răstignit,/ Cuie-n palme i-au bătut,/ Cuie-n palme și-n tălpi./ Fiul [tău, Maria] ți-a murit/ Și-n Rai stă de-a dreapta Domnului” <endnote id="(491, p. 154)"/>. În mod firesc, coroana de spini, crucificarea, evreii deicizi și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și veșnica rătăcire prin lume, la care - conform tradiției populare - l-ar fi osândit prin blestem Isus Cristos Însuși (vezi capitolul „Legenda jidovului rătăcitor”). Adevărata ispășire a păcatului de deicid se produce pe lumea cealaltă, unde „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos” au parte de „un râu de foc și Întuneric mare și viermi neadurmiți și smoală clocotind ca focul”, așa cum apare descris Iadul Într-o versiune românească - din secolul al XVI-lea - a legendei apocrife Călătoria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
paranoică de dominare, de subjugare, de șantaj, de ilustrare a primului slogan fascist din istoria umanității : Evreii sunt poporul ales de Dumnezeu. Pentru ce merite sau misiuni o fi fost ales ? Pentru a-l pălmui, și scuipa, și biciui, și răstigni pe Mântuitor ?” (România Mare, nr. 191, 1994). La rândul său, publicistul Ion Cristoiu a reluat și el teza vinovăției evreilor de a-l fi ucis pe Isus, Într-un editorial al ziarului pe care Îl conducea (Azi, 28 aprilie 2000
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Tudor se vede pe sine ca un al doilea Mesia, trimis de divinitate să-l apere pe primul Mesia de evreii ucigași : „Bunul Dumnezeu are un plan cu mine și anume să le aduc aminte [evreilor] că nu-l pot răstigni la infinit pe Isus Christos” (România Mare, nr. 302, 1996). Nu e nici primul, nici ultimul care Îi persecută pe evrei În numele unei misiuni divine. Hitler zicea cam același lucru, chiar dacă nu În numele unui Isus iudeu, ci al unui Dumnezeu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu era cu mult diferită. Iată un pasaj din romanul lui N.V. Gogol despre cazacii zaporojeni de la sfârșitul secolului al XVII-lea : „Minți, iudă afurisită ! - țipă [la evreul Iankel] Taras Bulba, scos din fire. - Minți, câine ! Tot tu l-ai răstignit și pe Hristos, blestematule ! O să te ucid, Satană !” (Taras Bulba, 1835 ; cf. 660, p. 119). 361. Nu-l putem bănui pe Iuliu Barasch de subiectivism etnic. Iată cum este descrisă o cârciumă ținută de un evreu, de data aceasta Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
colțul de pâine pe care-l morfolește liniștit În mijlocul răvășelii generale, și vorba lui Laur, că zici că ești la Motănica, e ca la mama acasă aicea, drept pentru care și-a slăbit catarama nichelată a curelei și s-a răstignit pe o saltea. Trebuie că plesnește de câtă fiertură d-aia fierbinte a băgat În el. N-are habar de Steluța spunându-ne În limba ei că aici e cel mai bine, dacă nu cumva om avea și noi damblaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în 1955, la Gherla, în Săptămâna Mare, vrând să vorbească cu bădia Trifan, îl descoperă plângând, „cu șiroaie de lacrimi. Era retras în acest colțișor și plângea continuu, privind cu ochii sufletului și simțind cu inima suferințele Fiului lui Dumnezeu răstignit pe crucea de pe Golgota”. Costache Oprișan, coleg de celulă în Casimca din Jilava cu părintele Calciu, primește de la acesta următoarea caracterizare: „Avea o credință atât de adâncă și o seninătate așa de puternică, încât răspândea lumină în jurul lui ca sfinții
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și, desigur, tot ce apare, evoluează și durează. Nici frumusețea nu există În sine, nici binele, nici adevărul fără razele revelatoare ale iubirii. Să ne aducem aminte că Dumnezeu a creat lumea din și prin iubire. Hristos s-a lăsat răstignit pe cruce dintr-o imensă și nesfârșită dragoste față de oameni. Iar noi, oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
poveste lentă sau amețitoare. Mereu am fumat de plăcere, îmi plăcea să savurez în liniște o țigară sau două, asortate unei cești de cafea sau a unui păhărel de coniac bun. Mai relaxant și ajutător gândirii libere e să stai răstignit într-un fotoliu fie în camera ta, fie în aer liber seara pe răcoare, să fumezi o țigară în liniște numai tu și gândurile tale! Sublimul acestui gest constă în limpezirea ideilor. Să aprinzi o țigară și să lași gândurile
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea Maicii asupra Fiului ei o egalează, în folclor, pe aceea a Tatălui. Maica Domnului îl ceartă pe Hristos că s-a lăsat răstignit pentru o lume care nu merita sacrificiul: "Ah, fiul meu, / Eu (subl.n.) ți-am dat voie / Să te sui de la cerul întâiu / Până la al doilea / Și de la al doilea / Până la al nouălea cer / Și tu te-ai dat jos
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se usucă [...]."29 "S-a sculat Maica Domnului și s-a pornit / La muntele Ierusalimului, / C-a auzit că-i ascuțit / Ca o sângea de cuțit, / Ca într-însul samă să-și facă. C-a auzit că Domnul Hristos / E răstignit la curtea lui Pilat / Pe o scândură de brad."30 Există, totuși, o legătură neexprimată, subterană, între didahiile ortodoxe ale lui Antim Ivireanul și viziunea populară românească "păgână" asupra Fecioarei Maria: accentul afectiv, plin de considerație, care îi creează foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Egipt; pe drum se întâlnește cu Lisaveta (mama lui Ioan Botezătorul, al cărei fiu era cu șase luni mai mare decât Iisus; pe o măgură întâlnesc și o altă femeie, care avea gemeni (cei doi viitori tâlhari care vor fi răstigniți în același timp cu Hristos). "Greu trebuie să-ți fie dumitale a duce doi copii în brațe. Dar și mai greu încă cred că trebuie să-ți fie a-i apleca pe amândoi"32, spune Maica Domnului și îl alăptează
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte minunate femei au înfruntat cu
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Buni și biruitori prin jertfa lor, inegalabilii atleți ai lui Hristos, și-au împlinit lupta muceniciei înarmați doar cu armura lui Dumnezeu, platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. Hristos Se răstignește prin martirii Săi. El suferă în martirii Săi și devine tăria lor În timpul torturilor felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Dar de ce să vorbesc mai mult? Noaptea voind să iasă din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: «Doamne, unde mergi?» A răspuns Hristos: «Vin să Mă răstignesc a doua oară». Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: «Doamne, unde mergi?» A răspuns Hristos: «Vin să Mă răstignesc a doua oară». Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar, Petru, că Hristos a doua oară va trebui să
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar, Petru, că Hristos a doua oară va trebui să Se răstignească prin slujitorul Său. Astfel că de bunăvoie s-a întors din drum, a răspuns creștinilor care l întrebau și, pe dată fiind ridicat, prin răstignire a cinstit pe Domnul Iisus. Vedeți, așadar, că Hristos vrea să pătimească prin slujitorii Săi
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
întâi vrednică de ajutorul Aceluia”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. cit., p. 364. footnote>. Un alt exemplu concludent care ne întărește în convingerea că Hristos Se răstignește în martirii Săi, suferă și devine tăria lor, este cel al muceniței Felicitas care s-a bucurat și ea din belșug de ajutorul harului Domnului. Aflăm din Actele martirice că, ea se afla în luna a opta de sarcină (căci
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
leagă de păcat, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își îndură suferința din iubire (In. 10, 18). Crucea nu ar fi fost posibilă dacă Hristos nu ar fi consimțit să se răstignească pe ea, din iubire față de Părintele Său și față de oameni. „Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Mt. 10, 24), adaugă Mântuitorul. Dacă vrea să meargă pe calea împărătească a iubirii față de
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar a obține o victorie. Înseamnă a ne învinge pe noi înșine, a ne lua crucea și a merge pe urmele Celui care a acceptat să fie răstignit pe Crucea Sa, dându-ne puterea de a ne-o purta curajoși pe a noastră. Pentru o luptă, sunt necesare armele. Pentru un creștin nu există alte arme decât „armele luminii” (Rom. 13, 13), de care vorbește Apostolul Pavel și
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Bisericii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava de soția clucerului Iordache Herțanu, țesut în 1835, după cum o spun chiar literele țesute în el, izvod de perdea pentru Ușile Împărătești ale bisericii, în el văzându-se crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, dimpreună cu lancea cu care a fost străpuns de păgâni și trestia cu care i-a dus la gură buretele muiat în oțet. În jurul crucii sunt șapte porumbei care înseamnă cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. Mai sus de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul și covorul / îmi pregătesc omorul. Când le ating mă mușcă de mâini. Îmi ronțăie amintirile. Cum închid ochii / le simt în oase privirile. Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinților de lemn și mătase. / Nu e nimeni în cameră și totuși / aud zgomot de coase” (Ura). Vitalizarea și tirania lucrurilor, transpusă de N. aproape cu voluptate, a determinat trimiterea la ultimul volum de versuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
precizare prealabilă, despre fiara ieșită din pământ, ceea ce arată că destinatarii erau familiarizați cu Cartea lui Daniel (7,3). Trupurile neînsuflețite ale martirilor „vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și din popoare, din seminții, limbi și din neamuri [păgâne] vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate” (Apoc. 11,8). Trupurile nu vor fi, așadar, îngropate, semn de supremă dezonoare. Locuitorii pământului se vor bucura
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]