KorAP: Find »[drukola/base=răstimp & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...111 >

2,766 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând încet un cântec, și din când în când focul țigării pe care o ducea în răstimpuri la buze, îi arunca o lucire fugară pe obraji. Înainte de a ocoli colțul, în hudiță, azvârli țigara. Apoi se opri plecându-și capul cercetător. Haia făcuse doi pași spre el. —Cine-i? întrebă el cu glas înăbușit. — Domnule Ștefan... Domnule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
gol, și asculta ca din depărtări glasurile lor... Ca din depărtări, lin, parcă-i venea ogoirea unui cântec. O pătrundea domol, în suferința ei amară. Eresurile vechi pluteau în juru-i nelămurite, izvorâte ca dintr-un trecut de negură. Câte-un răstimp, o cucerea din nou lunga domnie a trecutului; rămânea cu ochii țintă, măriți, ascultând o șoaptă tainică, din lăuntru-i. Murmurând cu creșteri și scăderi de voce, uneori Sanis se închina umblând pe lângă patul ei de zăcere. Întunecat, cu cornul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
chemat întăi... Când intru, văd cărți, în toate părțile numai cărți... Moașa întinsese de la locul ei o mână spre gura Haiei. O clipă gemetele se stânseră. Și fata auzind glasul domol al tatălui său se încordă, și parcă avu un răstimp de alinare. Ascultă și ea, cu ochii închiși, din care se prelingeau pe tâmple lacrimi. —...Și văd pe rabin... grăi încet Sanis. Era într-o haină neagră de matasă. Și m-am gândit eu că așa om învățat trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
noi... Boieru-i om cumsecade. —Adevărat, e om tânăr și deschis, mărturisi Lepădatu pe gânduri. Asfințise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece. Focuri ardeau la bordeie. Se auzeau mugete de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
priveau pe furiș, când trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
umed, și-n încăperea strâmtă era întuneric și rece... Marghiolița îi zâmbi cu prietinie, dar lumina care răzbătea prin ochiul de sticlă îi punea o umbră fumurie pe față. Stătu de vorbă cu ea și cu moșneagul; apoi într-un răstimp, spre sară, tăcură, nu mai aveau ce-și spune; bordeiul se umplu de întristarea amurgului, și ploaia neîntreruptă suna ușor afară. Lepădatu ieși c-un dor mare de primăvară în suflet; Marghiolița îl petrecu o vreme cu ochii din prag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
n-ai dat cu buzduganul? Eu credeam că nu-i la tine. Credeam că te-ai dus fără buzdugan la fata lui Tentea. —Bade Sandule, lasă-mă... Eu n-am inima dumnitale... Își trase pe ochi gluga, și stătu un răstimp la îndoială: să se îndrepte spre șoproane, ori s-apuce drumul, spre zarea necunoscută. Faliboga îl privea țintă; parcă aștepta ceva. Apoi iar îl apucă pe Niță de cot și-l întoarse în loc. —Măi Niță, zise el scurt și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Din cândîn când intra un bordeian, ori un cioban nins, ca să fumeze o lulea, pe urmă ieșea. Bătrânii vorbeau c-un fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura, atinsă de suflările care intrau pe horn. Viscolul se potoli a doua zi dimineață, dar ninsoarea mai ținu o zi ș-o noapte. Când stătură fulgii, se întări frigul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
neclintită. Îi zvâcnea inima în piept rar și tare, parcă-i ciocănea coastele, ș-avea în toate mădularele o trudă, o răceală, o neliniște. Ajuns în țiitoare, Boghean se rezemă de o tisă bătrână. Lipa și Cața, după ce ascultară un răstimp sunetele adâncurilor, porniră amândoi odată și intrară în tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere înstelările proaspete ale haitei de lupi. Erau opt indivizi: îi cunoștea. Sosiseră după viscolul neașteptat de la 9 a lunii. Acum ocoleau sălașurile ciutelor; de bună-samă chibzuiseră un plan și se aflau așezați undeva în bătaie și la vânat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
fi vădit din ziua furtișagului. În preajmă se află urme amestecate ale soților lui, dar anume la pătul și sub podină nu s-a apropiat altcineva decât el însuși. Asta voia să deslege acum Culi Ursake, și sta oprit un răstimp, înainte de a ieși la lumină, în poiana unde se afla observatorul. Cum sta el, țiuitul de singurătate care-i umplea urechile i se opri brusc. Auzi deslușit că dincolo, la hochstand, se întâmplă ceva. Era ca o apropiere furișată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cumplit, adăogind o sudalmă cu totul neașteptată, încât cățelușa își supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai mult fără somn. Când și când, după ce fugeau acele spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt care părea că se strecoară printr-un corn al ferestrei. Acest țiuit de strună era anume pentru dânsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
prinde nimic în ziua aceea, iar pe de alta că, a doua zi, vom avea norocul cel mare pe care undițarii pasionați îl așteaptă cu răbdare toată viața. Vorbind și povestind, trăgeam de pe mine, unul după altul, învelișurile netrebuincioase. În răstimpuri depuneam și pălăria, ca să-mi înfășur capul cu o pânză udă, deasupra căreia potriveam iarăși acel acoperemânt cu boruri largi. Soarele avea atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam iarăși fusta roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei, pentru pâine și panglică, adăogind o serie proaspătă de considerații pitorești referitoare la acel Gogu necunoscut, pe care ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele meu să înflorească din nou. I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre domnul său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimității. Venețiana calculase și abstinența împăratului în răstimpul tristei lui expediții. La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioșcul din vreme pregătit, Soliman se desfăta în ospăț, pregătindu-se pentru alte plăceri mai mari. Pe când Mustafa și Gingir dormeau alături în țărâna Asiei. IXtc "IX" A doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

început de octombrie, zilele erau încă frumoase, dar nopțile cam răcoroase. Aidan m-a ajutat să-mi pun haina, un caftan de catifea albastru închis, pe care era pictat un peisaj citadin argintiu. (L-am primit gratuit. Pentru un scurt răstimp, McArthur a reprezentat o casă de modă numită Fabrice&Vivien. În acele zile idilice, înainte de ruptura care a intervenit pentru că n-au fost mulțumiți de serviciile noastre, aruncau peste tot cu țoale gratuite. Franklyn, persoana care obținuse contractul, le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
m-am dezintegrat, iradiată de o plăcere desăvârșită, străbătută de unde de șoc. Apoi a ajuns și el la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și extenuați de plăcere, zăceam pe cearșafuri. Purtam frânturi de conversații cu mine însămi în gând: A fost uluitor. A fost incredibil. Dar nu am spus nimic: orice ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și l-am sărutat pe Aidan pe obraz și i-am spus: —Ai grijă de tine. În timp ce coboram din taxi, a strigat după mine: —Anna? — Da? —Anna, vrei să fii soția mea? Am rămas uitându-mă la el un lung răstimp, apoi i-am zis: —Revino-ți. Și am trântit ușa taxiului. Capitolul 20tc " Capitolul 20" Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: O să-ți placă la nebunie asta! Venind la lucru azi-dimineață (a doua zi de când m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
fii un secol cu cineva ca să fii sigur. Uneori trebuie doar o clipă. Ai auzit cum se spune: Când știi, știi. Am dat din cap. Da, auzisem. Atunci, știi? Nu. A oftat adânc și a mormăit: —Oh, Doamne. — În tot răstimpul cât am fost cu Janie, mi-a spus Aidan, n-am cerut-o niciodată de soție. Și nici ea nu m-a cerut de bărbat. — Nu mă interesează, i-am zis. Sunt oricum destul de îngrozită că m-am implicat atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
așa e, e mama ta. —Mare cât casa, a gâlgâit Fred. Ar fi putut fi boxer. Îmi zice să-ți spun să ai grijă când urci în metrou. Spune că nu ești atent, că ai putea să cazi. După un răstimp de tăcere, Fred a întrebat: —Asta-i tot? — Asta e. —Mulțam, mamă. — Acum vorbesc cu tatăl lui Nicholas. Leisl s-a întors spre Nicholas. Îmi spune - îmi pare rău, astea sunt cuvintele lui, nu ale mele - că e șucărit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și, deși mesajele se presupune că veneau din altă parte, se părea că pe ea dădea lumea vina. A plecat, a zis Leisl. Și nu mai aud pe nimeni altcineva. Asta e o aiureală! a exclamat Mackenzie. Apoi, pentru un răstimp, a scos fum pe nări spunând că ar trebui să fie în Hamptons acum- știam eu! - dar că venea aici să-și ajute familia și... —Ssst, a zis Juan Pomădatul. Puțin respect. Mackenzie și-a pus mâna la gură. — Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
atât de drăguț cu mine de fiecare dată când eram mahmură. —Aș vrea să fii aici, m-am adresat camerei goale. Mi-e foarte dor de tine. Mi-e foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte dor de tine. În tot răstimpul de când murise, nu mă simțisem niciodată mai singură și amintirea a ceea ce făcusem anul trecut pe vremea asta era aproape de neîndurat. Avusesem o aniversare așa de minunată. Cu câteva săptămâni înainte, mă întrebase ce îmi doream să fac și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mă deranja, dar nu știam aproape nimic despre el, în afară de faptul că-i murise soția. —Ai o slujbă? am întrebat. A sunat puțin cam prea direct. — Mda, a zis. Am mers în continuare. N-a mai zis nimic. După un răstimp de tăcere, s-a oprit brusc. A râs chiar. — Oh, Doamne! Ar fi trebuit să-ți spun care e. De asta m-ai întrebat. Nu voiai să știi dacă nu cumva sunt șomer. A, nu, nu, am zis repede. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]