2,050 matches
-
ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am răsuflat adânc și am recunoscut mirosul văzduhului meu. Apoi: - Of, of, Barra! De-aci am plecat În călătorie acum... mă uitai la micuțul Unu, care, de la o vreme se pricepea tare bine să se certe cu mumă-sa. Am plecat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moale e... MACABEUS: Parc-ar fi o oaie... PARASCHIV: Parcă e vie... MACABEUS (Către INAMIC): Putem s-o mâncăm...? Chiar putem s-o halim? INAMICUL (Fericit.): Da, da... O mâncăm toată. O ronțăim toată. PARASCHIV (Cu ochii în lacrimi.): Parcă răsuflă... Zău... Ia pune puțin urechea... (MACABEUS și apoi INAMICUL își lipesc urechea de pline.) Nu? MACABEUS: Da, parcă răsuflă... INAMICUL: Parcă gâfâie puțin... MACABEUS: Gata, îi dăm drumu’? INAMICUL: O rupem în trei... Da? Unu, doi, trei... (Îi numără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Chiar putem s-o halim? INAMICUL (Fericit.): Da, da... O mâncăm toată. O ronțăim toată. PARASCHIV (Cu ochii în lacrimi.): Parcă răsuflă... Zău... Ia pune puțin urechea... (MACABEUS și apoi INAMICUL își lipesc urechea de pline.) Nu? MACABEUS: Da, parcă răsuflă... INAMICUL: Parcă gâfâie puțin... MACABEUS: Gata, îi dăm drumu’? INAMICUL: O rupem în trei... Da? Unu, doi, trei... (Îi numără pe cei prezenți, inclusiv pe sine.) Trei suntem. (Cei trei au pus cu toții mâna pe pâine; au ridicat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ieșit, se duc spre mașina Angelei, se duc, intră, trântesc portierele, Angela pornește motorul, pornește din prima, slavă Domnului! S-au dus. Mihai Mihai își face o cruce largă; i se pare că s-a făcut tot numai ureche. Acum răsuflă ușurat. S-au dus, ale naibii! îi spune Iuliei. ─ Doamne-ajută! îi răspunde Iulia. Acum ce facem? Tu cântă acolo mai departe până vine curentul, că nu mai ține pana mult. Eu dau o fugă până la policlinică, mi-o dat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
împreună cu Iulia pe Știrbei Vodă pe lângă Casa Radio. Te ia cu fiori când treci prin fața ei, nu-i așa? Iulia dă din cap în semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea, mă duce cu gândul la castelul vrăjitoarei Xayide în pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chem eu paza să ieși mata la aer oleacă... Și asistenta trântește la loc ușa cabinetului. Doi zdrahoni în uniforme negre urcă scările de la capul holului și în scurt timp bolnavul recalcitrant, flancat de cei doi, le coboară. Ceilalți pacienți răsuflă ușurați. Numai unul dintre ei, un lungan rulat ca un trabuc într-un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o să se descurce ea să vină și singură cu copiii, să sperăm. Dar acum, aruncând priviri piezișe către ușa autobuzului, tot mai asaltată, se îndoiește că a fost într-adevăr o idee bună. Cum va coborî? Soarele a răsărit, lumea răsuflă ușurată, bună, rea cum o fi, e totuși o nouă zi. Până pe la zece, zece jumătate, o promisiune chiar. Și-apoi autobuzul s-a mai și golit după ce a trecut de centru, nu mai sunt acum decât puțini călători. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în mijlocul orașului, la intersecție, și n-ai decât să faci ce vrei. N-ai decât să-ți bei viața toată. Femeia clătină abătută din cap. Îl mângâie pe umăr. - Viața mea s-a dus, ce să mai beau... Poșirca asta răsuflată de viață ce mi-a mai rămas mai rău te intoxică. Mă mai luam cu Horcița, dar de când e mare patroană la candelărese, la cimitirul lui Vandaxon, nu mai dă pe la mine... Oftă, dând să-l strângă la piept. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la parcela 23F, râcâie pământul, ajung la Stelian, îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când îl prinsese cu securista aia de Aspasia chiar la el în garsoniera de la primărie, îl trimisesră primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era frică să-i strâng mâna Soniei, să nu-i rup cumva oasele pipernicite. Până acum, țipa tare și regulat și asta mă liniștea. Atât de regulat că am început să răsuflu în ritmul țipetelor ei. De câteva ori, însă, a tăcut și am crezut că se duce. Își lăsa capul pe covorul de paie, pieptul i se înmuia, genunchii i se fleșcăiau. Până la urmă se oprea cu totul, ca un motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ne-ai lăsat să stăm aici. Spunea deja „noi”. Cu câteva clipe înainte era singură. Acum era cu cineva. — Cu plăcere. N-a pomenit nimic de faptul că o ajutasem și mă murdărisem. Asta mă supăra. După ce a mulțumit, a răsuflat tare și a leșinat. Sau poate a adormit. Mogâldeața de pe ea s-a trezit și a prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o face numai așa, ca să arate că e vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei. Sau poate o să fie, dar într-un mod care o rupe de ea însăși și o dedublează. Când era cu mine nu cred că se dedubla, dar acum se dedublează. Fumează țigară după țigară, e ca o baltă care răsuflă din când în când și face bulbuci, dar încrețiturile de la suprafață nu sunt suficiente ca s-o tulbure. Mi-a propus chiar, la un moment dat, să facem un joc: ea promite că se va lăsa de fumat dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ușa, cu gândul la unul dulce și roșu, dar am constatat că nu găsesc cheia. Yala se deschidea cu cheia de ambele părți. Am căutat-o pe jos, prin buzunare, prin pantofi. Pe birou nu era. Nici în sertare. Am răsuflat adânc și, prinzându-mi fruntea în palme, am încercat să-mi amintesc ce făcusem ieri. Era foarte dificil, pentru că nu făcusem nimic. Amintirea cheii se pierdea în jurul unei zile incerte - atunci când știu sigur că o aveam, pentru că un om urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate. M-am gândit de multe ori ce-aș face dacă ar lua foc școala și ar trebui să intru în flăcări ca să-l salvez pe vreunul, dar nu trebuie să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile noastre. Slavă Domnului, a spus, o fi chiulit și portarul n-a băgat de seamă. Uite ce ne agităm pentru o fată care chiulește, zău așa. Toată lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu e nevoie, probabil am rătăcit-o eu pe undeva... Ești liber. Și, în timp ce caporalul era încă în cameră, mormăi suficient de tare încât să se audă: Unde-am pus-o, domnule, unde poate fi? Ușa se închise și Sun răsuflă ușurat. Se ridică, luă ceașca de cafea în mâna stângă și se apropie de fereastră. „Biata Humphrey!” își zise, gustând un sentiment de măreție amestecată cu milă. Era o vreme când îl excita să lupte împotriva unei femei. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poziție incomodă. Are o tonă! gâfâi el. Da’ puneți și voi mâna, ce stați! Luai o bucată de lemn de pe masa de lucru a lui Bez, o vârâi sub capac, ca să-l țină deschis. Lurch lăsă capacul jos, cu grijă, răsuflând ușurat. Dar Marie, care tot își mânuia bucata de sârmă într-o grabă nebună, strică treaba. Exact când cercelul se desprinse din balama, se repezi să-l prindă cu cealaltă mână, dar nu reuși și-l scăpă prin deschizătură, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu”. Deasemenea regasim simbolismul „umbrei” ce reprzintă partea eternă a ființei; când personajul descoperă secretul cărții lui Zoroastru, umbra prinde ființă: El întoarse șepte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse încă șepte și umbra se desprinde
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Sigur. În timp ce uriașul buchet de trandafiri s-a mișcat înainte, Sherry s-a retras rânjind și făcând semne frenetice cu degetul mare în sus. Alice s-a uitat la Jake. El a privit-o pe deasupra trandafirilor. —Ce faci aici? a răsuflat ea. Cum m-ai găsit? — Am auzit că mă cauți. Așa circula zvonul, i-a răspuns el printre trandafiri. Mătușa ta le-a spus unor prieteni de-ai lui Sally și Bo, iar eu m-am întâlnit cu ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-ți cer bani pentru întreținerea copilului. O să am grijă de el singură... Dar Jake a aruncat trandafirii cât colo, iar acum dansa de jur împrejurul biroului, chiuind și învârtindu-se, cu fața strălucindu-i de încântare. —Să înțeleg că ești fericit? a răsuflat Alice, aproape transpirând de ușurare. Mâna lui puternică și bronzată a pocnit masa ca să-și sublinieze sentimentul. —Fericit? Dumnezeule, nu afli în fiecare zi că urmează să fii tată. Apoi, spre frustrarea lui Sherry, care se ridicase de la birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
el. Una dintre bretelele rochiei a căzut pe un umăr mătăsos. În timp ce degetul arătător descria cercuri în jurul sfârcului expus, Amanda și-a întins buzele roșii și strălucitoare într-un zâmbet leneș. Și mie mi-a fost dor de tine, a răsuflat ea cu o voce răgușită. Și am cea mai minunată veste. Dragul meu, o să se întâmple ceva care o să ne desăvârșească mariajul. Ceva care o să ne apropie mai mult decât am fost vreodată. —Grozav, a spus Hugo care intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că e periculos în spațiile restrânse. Înainte ca Hugo să poată răspunde, a simțit cum cineva îl trage ușor de mâna întinsă. Alice își luase portofelul. Ba mai mult: îl privea fericită, cu lacrimi în ochi. —O, Doamne, mulțumesc, a răsuflat ea vizibil ușurată, în timp ce-i întindea casierei cardul de credit. Mi-ai salvat viața. — Plăcerea a fost de partea mea, i-a zâmbit Hugo. Arăți de parcă ai suferit un mic șoc. Ești sigură că tot nu vrei să bei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te-ai căsătorit cu mine? Ca să te obligi... să fii normal? Femeia a izbucnit în râs. Era de necrezut. Jake a lăsat capul în jos. Cam așa ceva, a bolborosit el. Alice nu mai râdea acum. —Dumnezeule! Sigur că da! a răsuflat ea. Acum pricep, a zis ea clătinând din cap. Cred că ți-a fost așa de simplu la nunta lui Sally. Eu eram singură și disperată. Sau, cel puțin, așa ai crezut tu. Am fost ușor de agățat. Hai, recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]