2,464 matches
-
Stephen’s Green. Așa de tare simțeam nevoia să-l văd pe Chris. Și iată-l! Stătea în picioare și mă aștepta. Știam c-o să fie acolo, dar tot eram uimită să-l văd. E splendid, m-am gândit cu răsuflarea tăiată. Și el stă acolo pentru că vrea să mă vadă pe mine. I-am văzut sclipirea albastră din ochi de la zece kilometri. Și oare mai exista vreun bărbat cu picioare așa de sexy? Ar trebui să i se interzică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Viața mea s-a terminat! Nola s-a ridicat brusc în picioare. —Grăbește-te, termină-ți cafeaua, mi-a ordonat ea în timp ce-a aruncat pe masă vreo câteva lire. Și vino! — Unde? — Vino, mi-a spus ea cu răsuflarea tăiată de nerăbdare. Nola a mărșăluit în susul străzii și, zdrăngănind niște chei, s-a apropiat de o mașină sport, argintie. Urcă, draga mea, mi-a ordonat. Am intrat în mașină temătoare. — Unde mergem? am întrebat-o în timp ce Nola accelera ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încurajam de una singură, când am văzut că expresia de pe fața lui Bea se schimbă. — Bună, fetelor, a spus o voce sonoră din spatele meu. M-am întors. și-am dat de Randall - Randall cel superb de să ți se taie răsuflarea - care întinsese mâna. Îmi auzeam inima bubuindu-mi ca o tobă. — Cred c-am fost la Princeton împreună. Randall Cox, a zis el. Beatrice a dat mâna cu el și s-a prezentat. — Claire Truman, am răspuns și eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dorindu-mi să pot apăsa pe butonul de restart. Aș fi dat înapoi banda, până în momentul în care am intrat în restaurant și l-am văzut pe Randall stând lângă șeful de sală. Era atât de șarmant că-ți lua răsuflarea... apoi, când m-a observat, chipul lui Randall a explodat într-un zâmbet uriaș. Dintre toți bărbații cu care mă văzusem în ultimii cinci ani, în New York - tipul dependent de jocuri de noroc; artistul care picta portrete de penisuri celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
patru săptămâni... Vivian mi-a mai înșirat încă cinci potențiale proiecte, înainte să-mi declare c-a ajuns „la studio“ și c-o să mă sune înapoi peste câteva ore pentru un nou raport. Mi-am dat seama că-mi ținusem răsuflarea și au tras adânc aer în piept. Alte idei de documentat? Nici nu apucasem să-mi termin documentarea și să-i dau raportul lui Vivian pentru cealaltă listă. și distracția era abia la început. Capitolul șasetc "Capitolul Șase" Felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Lasă-l dracului de limbaj! Predatul mi-a afectat îngrozitor perspectiva asupra vieții, îi răspunse Braintree. Nici nu-ți mai trebuie altceva ca să te apuci de băut. — E clar că asta i s-a îmtâmplat și lui Henry. îi mirosea răsuflarea a gin. — O să-și revină el... Dar Wilt nu-și reveni. Se trezi dimineața cu senzația că îi mai lipsea ceva în afară de Eva. Blestemata aia de păpușă. Rămase întins în pat și încercă să se gândească la vreo metodă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
când să facă primele rezervări, Peg face o comoție cerebrală și moare. Acolo, în mijlocul bucătăriei, în plină zi. Acum e vie și vorbește cu Stanley și cu bucătarul, și peste o clipă e grămadă la pământ și își dă ultima răsuflare. S-a întâmplat așa de repede, că a murit înainte ca ambulanța să plece măcar de la spital. De-aia tunde Stanley iarba. Unii cred că s-a cam scrântit, dar, de câte ori vorbesc cu el, e același Stanley pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rostesc nici un cuvânt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul... Dennison ! Da, Îmi amintesc, cum să nu. Sunt unii care cântă la clarinet. Și au ținut-o așa la clarinetele lor cam vreo două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încântată. Îmi pune mâna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zâmbesc pierit. Sunt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e subiectul tabu, de vreo două ori de la venirea ei am încercat să-l deschid și ea l-a închis speriată. Când o să plece, o să te duci și tu cu ei, zic. Bine’nțeles, răspunde ea scurt - și, după o răsuflare, începe să vorbească ca pentru sine: Dacă nu mă duc cu ei, unde Dumnezeu să mă duc? Viața nomadă era într-adevăr un mister pe care nu puteam să-l suplinesc cu imaginația. Zina m-a adus totuși în tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă va opri s-o urmez. Trebuind aseară să-l ajut pe nepotul meu Alecs cu o sinteză la romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust, am realizat, după vreo oră de citit ca în studenție, lectură care-mi taie răsuflarea, sub plapumă, cu lanterna aprinsă, că doamna T. și Emilia Răchitaru trebuie să fie una și aceeași femeie. Fiecare femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care de obicei le lasă să treacă pe lângă ea în așteptarea telenovelei. Tocmai îi atrăsese atenția un reportaj despre teatrul ambulant din sectorul șase, evacuat dimineață de primărie. Reporterița, înfofolită în haină de blană și scoțând aburi la fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații comerciale, ambulanții primiseră toate somațiile... În ziua când i-a ridicat pe Zina cu toată trupa să-i scoată din Capitală, cartierul s-a trezit în huruitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
holbează la mine și o clipă am sentimentul că vrea să mă omoare. Ce faci? se rățoiește la mine. Dă‑mi buchetul! Mi‑l smulge din mâini și își apropie fața atât de tare de a mea încât îi simt răsuflarea mirosind a gin. Ascultă, domnișorico, îmi șuieră în ureche, nu mă duci pe mine cu zâmbetele tale. Știu ce vrei să faci. Și poți s‑o lași baltă, auzi? N‑am de gând să las ca nunta fetei mele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
asfințește soarele. Inițial, campusul a fost o bază militară germană. Biblioteca a fost construită la mijlocul unui deal care dă spre mare. Are acoperișul din plăci de sticlă roșie, iar ferestrele au cercevele delicate din lemn. De pe deal, priveliștea îți taie răsuflarea. Celălalt loc preferat al nostru este portul Qing-dao. Frumusețea lui constă din amestecul de arhitectură tradițională și modernă. La capătul țărmului lung e un pavilion care, atunci când apune soarele, te face să te simți în cadrul poemului „La despărțire” al poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vine înapoi, îi imobilizează brațele la spate, înclinând-o spre podea. Ajung în poziția de final. Părul ei se desface spre spate, sânii i se lipesc de Dan. Vede cum machiajul lui s-a înmuiat din cauza traspirației și îi simte răsuflarea atingându-i buzele. Nora devine subiectul care face vâlvă în Shanghai. Subiectul care face furori în 1935. Lan Ping se lasă purtată de celebritatea ei și se îndreaptă spre industria filmului. Însă descoperă că nu e binevenită aici. Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca anumiți bărbați „să aibă grijă” de fata nou-venită. Aceștia sunt bărbați influenți. Tipii cu bani din industria filmului. Mă abordează, invitându-mă la o cafea sau la un ceai. Ai, cu siguranță, potențial de vedetă, zic ei. Le pute răsuflarea. De ce nu vii la mine acasă, ca să te pot prezenta lui... Ea merge la o cafea și la un ceai cu bărbați influenți. Se machiază pentru ei. Reușește întotdeauna să plece de acolo în ultima clipă. Cunoaște multe fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de naștere al lui Su Dong-po și pe drum îi ține o prelegere. Stâncile albe se înalță la orizont, în vreme ce fluviul Yangzi se năpustește spre est, spre gura-i de vărsare. Pe lângă stânci urcă o cărare îngustă. Priveliștea îmi taie răsuflarea. La capătul ei e o bărcuță de lemn, cu un pescar care o închiriază. După ce ne așezăm în barcă, privind în sus mi se pare că stâncile îmi împing aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă. Este recunoscut imediat. Mulțimea e în fierbere: Trăiască tovarășul președinte Mao! Îmi țin răsuflarea și strig cu mulțimea. Mao nu spune nimic. Nici măcar nu încetinește pasul. Merge și bate din palme tot drumul din partea stângă spre partea dreaptă a scenei, apoi dispare ca o fantomă. Asta îi reamintește imediat mulțimii că Doamna Mao Jiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
alegerea ei în materie de dragoste. Ea însăși a fost cea care s-a amăgit cu ideea de a deveni Doamna Mao. Ea rupe scrisoarea. Shang-guan se ridică și merge în grădină să încuie poarta. Pășește repede și își ține răsuflarea, ca pentru a evita parfumul primăverii. Se grăbește și trece zorită printre plantele care înfloresc. Rochia ei târăște petalele după ea. Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strălucească, iar jocul ei actoricesc rezervat era cel mare mișca inimile. Simte greutatea genelor ei false. S-a dat cu un strat generos de cremă și pudră. În oglindă, ea repetă scena. Cu bărbia ridicată, își ia o expresie distantă. Răsuflarea morții îi lovește obrajii pe când își rujează buzele pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș! Fii sigur că ai dormit de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat a luat-o la fugă. Și doar brațele mamei ca-ntotdeauna mă ajută. Doar ele sunt singurele ulițe prin care pot păși fără griji, ca de atâtea ori. Doar zmeiele frumos-colorate, înălțate aici de
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
Doar tu m-ai învățat, mamă, să iubesc în culori, și doar surâsul tău vopsește câmpul toamna și marea e albastră fiindcă o privești tu. Doar tu m-ai învățat să iubesc iarna, cu ploaia ei de fulgi mângâietori, cu răsuflarea ei dulce, căci e răsuflarea ta cu ea. Iar vara e întotdeauna arzătoare, asemenea iubirii tale pentru mine, călătorind din floare-n floare. Cu înțelepciunea-ți remarcabilă, doar tu m-ai învățat, mamă, că tot ce contează în această viață
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
mamă, să iubesc în culori, și doar surâsul tău vopsește câmpul toamna și marea e albastră fiindcă o privești tu. Doar tu m-ai învățat să iubesc iarna, cu ploaia ei de fulgi mângâietori, cu răsuflarea ei dulce, căci e răsuflarea ta cu ea. Iar vara e întotdeauna arzătoare, asemenea iubirii tale pentru mine, călătorind din floare-n floare. Cu înțelepciunea-ți remarcabilă, doar tu m-ai învățat, mamă, că tot ce contează în această viață e cum sunt în stare
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]