2,812 matches
-
Citește mai mult De nu plecai,aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașeca o herghelie de cailăsați slobozi pe un câmp de maciîn plină floare.Doar că la mine, hălăduiau prinsuflet.Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă,aș fi îndurat rătăcirile inimii taleprin mărăcinii micilor trădări,supravețuind.Confuz chemărilor meleai decis să pleci spre o casă a iluziilorde tot felul.Cu ferestrele sparte,luminată ca un brad de Crăciunte-a ademenit cu beteala multicolorăa promisiunilor.Universul meu,prea strâmt pentrudeșertăciunile tale.Tu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
într-un bordel... XXII. NEPĂMÂNTEANĂ, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 223 din 11 august 2011. tu lași în urmă cuvinte galbene roșii triste surâzătoare împletești lacrimi zmeie pentru cerul nouă mângâi copaci și mă urăști rătăcită de teama rătăcirii ești tot mai înaltă sau eu tot mai nimic printre cuvintele tale confeti Citește mai mult tu lași în urmă cuvintegalbene roșiitristesurâzătoare împletești lacrimi zmeiepentru cerul nouămângâi copaciși mă urăștirătăcită de teama rătăciriiești tot mai înaltăsau eu tot mai nimicprintre
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad frunze și rămân În rătăcire, Ca pașii mei, pierduți În amintire. . . Americă, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit! Acuș, când voi pleca Acas-la mine, Ceva din suflet, las Aici la tine! . . . Cad frunzele pe drum
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Te furișezi acumși-n Poezie?. . .Foșnesc sub pașii meiînfiorate,Privind la cele ceNu-s scuturate . Cad frunzele de tei,Ușor scâncesc,Se duc și anii mei. . .Îmbătrânesc! Cad frunzele aiciA cincea oară,Un sentiment ciudat,Mă înfioară. . . Cad frunze și rămânîn rătăcire,Ca pașii mei, pierduțiîn amintire. . .Americă, mi-ai datCât n-am gândit,Chiar zece vieți, în țarăDe-aș fi muncit!Acuș, când voi plecaAcas-la mine,Ceva din suflet, lasAici la tine! . . .Cad frunzele pe drum. . .Melancolie,Te furișezi acumși-n POEZIE
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Darie pare că se trezește dintr-un vis, acela că se află în salonul ieșean. Urmează o scenă de pe front, care nu se știe dacă este vis sau realitate. Nu se știe care este acțiunea reală, cea de pe front, cu rătăcirea continuă prin porumb, sau cea din salon. „Imposibil de spus cu certitudine. Mutațiile derutează, realul se proiectează în vis, visul nu se poate traduce. În calea revelației misterului se află numeroase obstacole, începând cu omul însuși, care în pragul iluminarii
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
se mutase de mult. Acasă găsește oameni străini. De la cârciumarul din cartier află că Elsa a plecat de 12 ani în Germania, după dispariția fără urmă a soțului, Gavrilescu. Toate acestea îl fac și mai confuz. Timpul este o iluzie; rătăcirea în bordeiul țigăncilor durase, așadar, nu câteva ore, ci 12 ani, dar Gavrilescu nu înțelege „Curios, șopti Gavrilescu, începând să și facă vânt cu pălăria. Și eu dacă ți-aș spune dumitale, dacă ți-aș spune că azi dimineață, și-
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cu alte lumi. Timpul curge vertiginos înapoi și înainte, personaje obișnuite sunt aruncate, în mod imprevizibil, în durate diferite, punându-le în situații uneori stranii. Orașul devine adesea o pădure straveche, în care are loc o serie de inițieri, cu rătăciri, enigme, iluzii, o serie de semne, apariții sau dispariții misterioase. Există o răsturnare bruscă la nivelul realului, se produce o confuzie între viață și moarte, între vis și realitate, iar la toate aceste „întâmplări“ se adaugă amnezia, anamneza, regenerarea miraculoasă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
răul, real sau presupus, ce esistă în această țară? Și mai jos adaogă: Logica și bunul simț se rătăcesc în aceste izbitoare contraziceri! Noi nu tăgăduim că confrații noștri se rătăcesc într-un mod foarte izbitor, dar din nenorocire cauza rătăcirei lor nu este nici logica nici bunul simț. O, nu! boala de care sufere trebuie căutată aiurea! Se rătăcesc în adevăr când afirmă că ideea fundamentală a programului este că regimul parlamentar nu e bun și că crezul nostru politic
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
singur partid constituțional, îndealmintrelea singurul partid unitar din România, de la Dorohoi pîn' în Mehedinți. În adevăr, afară de scenele regretabile din ziua de 3 aprilie 1866, cari s-au petrecut în Iași, provocate de un mic grup de persoane căzute în rătăcire și cari nu au fost decât prada unor intrigi, persoane pe cari în parte le regăsim în partidul radical de astăzi, înfrățirea a mers înainte, crescând cu o perfectă armonie, rivalitățile dispărură, nimeni nu se mai gândea decât la dezvoltarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cării fundator a fost Auguste Comte, îndeamnă spiritul omenesc la resignare. Această filozofie conchide astfel că toate speculațiunile teologice și metafizice întemeiîndu-se pe un oarecare răspuns dat întrebărilor de mai sus ce nu poate fi pozitiv și controlabil sânt niște rătăciri de înlăturat ce trebuie neapărat să conducă la eroare. Cu îndemnul la resignare însă spiritul omenesc nu se mulțumește. El întreabă din nou: dar de ce eroare și iar eroare? Ce a împins omenirea să-și construiască sisteme și totdeuna greșit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mărețimi", dorindu-se "aspirat" de lumină, "de soare". Prințul din Povestea magului ... are însă responsabilitatea întoarcerii, a aducerii unui mesaj. Este aici o metafizică a nostos-ului, a "reintrării în ordinea lumii", pe care o teoretizează G. Liiceanu referindu-se la "rătăcirea" lui Ulise.19 Eroul lui Eminescu nu este un rătăcitor, nu este omul veloce care va fi "când aici când dincolo", sau: "nici aici nici dincolo, ci peste tot" agonizând "în registrul unei ubicuități evanescente".20 El a devenit deja
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
va trebui paradisiacei insule transformată de fidelul Kremlinului într-un iad al sărăciei generalizate să iasă de sub blestemul egalitarist și să revină la condiția ei modern-luxuriantă, vecină a performanței nord-americane? Oricum, nu mai puțin jumătatea de secol, cît a durat rătăcirea castristă. Justificarea vine, ca argument peremptoriu, dintr-o regiune a globului, una, dacă nu chiar atît de paradisiacă, oricum hărăzită democrației prin generoasele ei date istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost secretar al său, apoi și prim-ministru al României și depozitar nedelegat al arhivei domnitorului. Hagiografia este repudiabilă, dar, repudiind-o, nu înțelegem să coborâm în contrariul ei, nerezonabil și frizând impietatea, cea mai culpabilă slăbiciune pentru istoric și rătăcire vinovată pentru cel pregătit, deci în cunoștință de cauză, spre o minimă comprehensiune ce atârnă de bunul simț dictat de probe documentare indubitabile. Un examen atent, deci stăruitor rezervat istoriografiei popoarelor mici și mijlocii descoperă, în cele din urmă, căderile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Luminii 110 Peste pustiele ce ard; Apoi, cînd de pustiu trecut-a, învăluit în nori De fum cu miriade ce umblau fără de țel și abătute prin înăbușitorii aburi, Iute Zburat-a Regele, desi puterile-i sleite, trudind pînă ce-n rătăcirea-i deasupra stîncilor Și Munților grozav de istovit ajuns-a într-un loc unde mulțimi erau închise în Munții țări și-n stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sus nu rămînea 171, atunci de se-ntorcea în jur și se uită napoi Spre locul de plecare, era-n sus totul; și, de se întorcea ca să privească Neantul prin care nu trecuse, deopotrivă-n sus se întindea măreața-i rătăcire, La mijloc, Echilibru sur de-aer senin 195 Unde putea trăi în pace și unde viața sa putea gasi odihnă. Însă Urizen zise: "Oare nu pot să părăsesc această lume de roți Grele, Cerc peste Cerc, și nici în înălțimi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se așeza pizmuitor, trist meditînd și-ascunsa groază o văzu Semeața văpăind înalt și cu dispreț rîzînd de al iluziei izvor, Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel care îl face posibil, de la om; dar, pentru fiecare, de la un "om" diferit de al celuilalt. Potrivit modelului construit de Heidegger, ocultarea "subiectului" discursului, mai bine-zis, a celui care poate pune întrebarea despre ființă (în fond, a Dasein-ului) înseamnă rătăcirea discursului însuși. Acest mesaj heideggerian menține trează reflecția (auto-reflecția), dar neagă rostul oricărui "umanism" care întrupează un model de antropologie filosofică; și aceasta, poate pentru că un asemenea model pornește de la o negare a omului (în termenii de aici, de la concentrarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două sensuri antinomice cuprinse în semantica sa: discontinuitatea natură-cultură, prin care este afirmată ființa-în-sine a culturii, și continuitatea natură-cultură, prin care cultura este integrată unității "realității energetice", unității existenței-ca-energie. Acest din urmă sens nu reprezintă o negare a culturii, o rătăcire a specificului său ontologic, ci, mai degrabă, indică așezarea ei, împreună cu natura, pe același principiu: energia în evoluție. C. Rădulescu-Motru este foarte aproape, chiar și atunci când exprimă diferența dintre cultură și natură, de următoarea idee nietzscheană: "Cultura se poate naște
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai bine În situațiile În care se implică. În același timp, contactul cu celălalt constituie cea mai bună ocazie de reflecție asupra propriei identități. Cu acest prilej, el se poate „regăsi” cu adevărat, după un periplu sinuos, dar fertil, de... „rătăciri”! 4.2. Celălalt - prilej de descoperire și delimitare a eului cultural Nu se poate vorbi de identitate de sine fără raportarea la celălalt sau la evoluția noastră În timp. Suntem ceea ce suntem ca individualitate și prin „lipsa” pe care o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
luat cunoștință despre existența lor, le Înțelegem precaritățile și problemele, dar nu trebuie să se abuzeze de Înțelegerea noastră. Păcatele nu se afișează și nu se strigă În stradă. Nu e firesc să (ne) facem norme din propriile tenebre și rătăciri. În loc să se exorcizeze aceste deviații, ele sunt afișate cu mândrie și emfază. Asistăm, prin urmare, la o acțiune de forțare, pentru ca nenaturalul uman și moral să fie „naturalizat” și la nivel legislativ, iar anormalul să fie „normat” prin legi și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Panta, Înclinația acoperișului dă seamă Într-o mare măsură de trăsăturile mediului și climei. b) Casa constituie o existență concentrică și concentrată. Ea rămâne mereu semnul unei chemări, al unei unificări, al unei centrări sau recentrări, remediul oricărei „risipiri”. Remediul rătăcirii prin lume este Întoarcerea acasă. Întoarcerea „fiului risipitor” se convertește Într-o mare sărbătoare a locuirii Împreună, a regăsirii ființei. Cu toate acestea, funcționarea sensului În acest perimetru privat, personal nu poate fi la adăpostul total al unor comandamente suprapuse
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ar fi „Împrăștierea” sau „decăderea”. Schimbarea modului de gândire, reperarea unui alt sistem axial, Îndreptarea spiritului spre adevăr și lumină reprezintă potențialități ce merită Încercate, concretizate și continuate. Dacă nu total și dintr-odată, măcar secvențial și treptat. Salvarea din rătăcire este revendicată de o axiologie ce instaurează noul, ce propune un salt valoric, spre o nouă dimensiune ontologică, pe care o purtăm, chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru. Prin suspendarea stării de ambiguitate sau de rău, ne croim o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
interbelice, cu gesturile lor de o gratuitate perfectă, la subculturile postbelice există o continuitate de fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară În subteranele de beton Înveliți În lungile lor mantale Întunecate ș...ț. Dandysmul durează, Împotriva a toți și a toate, În tentația unui eroism pe care Îl generează absurditatea istoriei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă un Exponent; totuși, Își urmează drumul, indestructibil și neobosit, și acționează orbește În marile adâncuri: astfel, el se Întrupează Întruna În Sectă după Sectă și În Biserică după Biserică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]