2,123 matches
-
fizică foarte mare (>3500 kcal/zi). La persoanele sedentare însă (din ce în ce mai numeroase) a căror aport caloric este mai mic de 2500 kcal/zi, aportul de lipide nu trebuie să depășească 30% din totalul caloric. Trigliceridele reprezintă principalele componente lipidice ale rației alimentare (aproximativ 90%) după care urmează fosfolipidele, colesterolul liber și esterificat (circa 500 mg/zi). Deși există acizi grași polinesaturați care nu pot fi sintetizați în organism (numiți acizi grași esențiali) o carență alimentară este imposibilă deoarece acizii grași se
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
plajă de pe malul mării, la circa 30 km. est de oraș. Iau măsuri de siguranță, săpăm adăposturi protectoare și așteptăm scurgerea timpului. În deplasare fiind, cei de la compania de aprovizionare au ajuns la noi spre seara zilei de Paști, cu rația pentru seara respectivă. De trei zile nimeni n-a văzut ceva hrană, descurcându-ne fiecare pe cont propriu. Până la sosirea hranei, în ziua întâi de Paști oamenii au mâncat boabe de porumb copt la jar. În ziua următoare merg la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset 1994). S-a arătat că administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii NOD determină prevenirea procesului diabetogen (Mathieu et al., 1994; Gregori et al., 2002), iar suplimentarea rației de Vitamina D la nou născuți și copiii mici ar fi asociată cu o reducere a incidenței diabetului de tip 1 la om (EURODIAB Substudy 2 Study Group 1999). Prin toate acestea, Receptorul pentru Vitamina D (Vitamin D Receptor - VDR
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
-și pună locvacitatea și zelul în slujba unei organizații bine definite. Dar n-o face și înțeleg foarte bine de ce: a intra într-un partid (chiar și într-un partid românescă) e a accepta o anumită disciplină, a face decla rații de loialitate și a lua asupra ta povara unei minime responsabilități. Or, jurnalistul nostru vrea să se simtă „liber“. La nevoie, poate schimba de picior, poate cocheta nonșalant cu alte „orientări“, poate dansa pe altă muzică. E mai comod să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lovit?». Și totul s-a terminat acolo. Un alt ofițer ce se ocupa cu dietele bolnavilor a insistat voind să fie înscris pe acea listă și numele lui Calabria, ca să poată să se bucure de o hrană mai bună din rația comună. Don Giovanni, va spune: «Iar eu am profitat comandând orez fiert și un pahar de vin». Cu mulți medici din acest spital a început o prietenie care va dura toată viața. Pe de altă parte, don Calabria a nutrit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și dulciuri pentru copii. Pe vremea marii crize economice, impuse de război, a născocit un motiv pentru a găsi zahărul necesar pentru a îndulci laptele copiilor. A propus bătrânelelor de la spitalul public să renunțe la o lingură de zahăr din rația lor zilnică; iar el umplea astfel o cutie de carton și o ducea la Casa San Benedetto. «Și apoi, vouă, zahărul vă face rău și provoacă diabetul!», spunea zâmbind. În ceea ce privește legătura sa cu don Giovanni Calabria putem spune că au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cerințelor unei Case mari ce găzduiește sute de persoane: medici, avocați, ingineri, profesori, preoți, furnizori. S-ar putea face o listă lungă. Și ce-am putea spune despre atâția administratori publici care săreau în ajutorul Casei, mai ales atunci când apăruse rația și trebuia să se zbată cu cartelele pentru pâine, macaroane, zahăr etc.? Și ajutorul venea din partea mai multor persoane, plecând de la culoarea lor politică sau de la credința lor religioasă. «Domnul îl alege personal pe cel care e vrednic să devină
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
i-a dat certificat medical, ca să fie scutit de front. De la un alt sergent al armatei române, Mircea Ignătescu, care a ajuns până în inima Rusiei, am aflat despre foamea răbdată de soldatul român, cauza principală fiind furtul de alimente, din rația celor care luptau în linia I, situație care nu se întâmpla în armata germană. Ce legătură pot avea cei care au „luptat” la aprovizionarea armatei cu eroii și eroismul? Chiar este nevoie să facem eroi și din hoți și din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la unele facilități. Mă bucurasem că nu mă scutise de serviciul la bucătărie. Când îmi venea rândul cu grupa la cartofi și alte legume, mâncam așa de mulți morcovi, că îmi umpleam tot stomacul pentru câteva zile. Cred că mâncam rația la 20 de soldați, căci așa se socotea pe vremea aceea. În iulie, mă invită tovarășul căpitan Bărboi comandantul companiei la cancelarie, pentru a-mi comunica un ordin, care mă interesa și pe mine, zicea dânsul. Eu, fiind o fire
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
casa țărănească, unde au și murit, fiind întreținuți și înmormântați de oamenii din sat. Țin minte că, împreună cu fratele meu, tata ne trimitea să le ducem la boieri câte ceva de mâncare. Apăruse atunci laptele praf în cutii, se dădea ca rație, și dimineața le duceam lapte, despre care coana Sofia spunea, spre hazul tuturor: „Laptele ăsta a lui Cernat e prea dulce”. Săraca, pierduse la vârsta ei, contactul cu realitatea dură și nemiloasă. N-au trăit mult, au murit unul după
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cafeneaua nu servea alcool. Era „un jour sans”, cum se vorbea pe acolo. Era timpul restricțiunilor alimentare cu 150 grame de pâine pe zi. Ieșind din cafenea, eu invit pe cei doi la mine. Aveam câțiva litri de vin din rația, care se dădea atunci de 4 litri pe lună. Eugen Ionescu acceptă cu mare bucurie. Trecem prin grădina publică Peyron, unde V. Alecsandri a luat, obținut premiul I, pentru imnul gintei latine În 1878 și ajungem la camera mea, Av.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
era să se cumpere de la germani cu 20 000 lei vagonul! Țăranii, știind ce-i așteaptă, îngropau tot ce aveau în gropi mari, bine arse în prealabil. De aici, revolte peste tot. În Austria, mai ales în Viena, se micșorase rația de pâine; populația a protestat. Nu se putea da altă explicație decât a le mărturisi greutățile ce întâmpina exportul de grâne din Ucraina. Pacea cu Rusia și cu noi nu servise la nimic alt decât a deschide ochii Europei asupra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înălțime? surîde el amar. Doctorii ce spun? Oboseală prea multă. Zi de zi, seară de seară, mă îngropam între hîrtii să pot realiza o programare bună. Apoi, excesul de cafea, patru-cinci pe zi... În ultimii ani m-am obișnuit cu rația zilnică de alcool nu mult, un pahar-două de coniac cînd ajungeam acasă, dar fiind în fiecare zi... Vorba aia: ce nu distruge potopul, macină picătura... Își duce țigara la gură, rămîne cu ea un timp între buze, apoi scapără un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
golită de orice amintire limpede din acea zi și din acele ore. Singurul lucru de netăgăduit pe care îl puteam rememora era că fusesem, la un mo ment dat, la el în cameră și că mă lăsasem privită de nenumă rații ochi ai nenumăratelor portrete de pe pereți. Și îmi mai aminteam un lucru, cu deosebită pregnanță: că îl sărutasem și eu pe Eduard, îndelung, pe stradă. Că îmi dorisem să nu se mai sfârșească îmbrățișarea noastră și sărutul nostru. îmi devenise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cumperi mai mult, le găseai în alimentară tot timpul, până la femeile mizerabile, în halate albe murdare, dar cu degetele pline de inele de aur, care te „treceau“ în niște caiete dictando la fel de slinoase ca și ele că ți-ai „ridicat“ rația de ulei, zahăr și mălai, la „berea“ otrăvitoare pe care vecinul Moiceanu, cazangiu la Grivița, și-o cumpăra „vărsată“ în fiecare duminică de la „restaurant“ cu găleata de plastic de 5 litri, atunci când țiganii nu se mai atingeau de ea pentru că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
îi spunea Andonoaiei, „moașa” ceea ce o umplea de mândrie. Pentru toate serviciile ei primea 150 de lei pe lună ceea ce era o sumă la ora ceea mai ales într-un sat pârlit de la marginea raionului Vaslui. Mai completa ea din rațiile care ar fi trebuit să le dea la femei, fiindcă în mod normal ar fi trebuit să facă și mâncare acolo dar oamenii din sat aduceau ei ce era nevoie și în primul rând țuica, acel produs nelipsit de la orice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
glonte În cap, ori altfel - ce importanță are ? Nu am de gând să fug la adăpost ca un șobolan Înnebunit de frică, spuse el săgetându‑mă cu privirea. Am Înghițit În sec. Pentru prima oară l‑am privit cu admi‑ rație pe Teo Haiduc. — Și Întotdeauna ai fost așa... detașat ? am Întrebat eu Încer‑ când să‑mi temperez entuziasmul colecționarului care a desco‑ perit un exemplar cu totul și cu totul special. — Din nefericire, n‑am prea avut de ales. Când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele următoare și aceasta se va schimba. lumea devenise deodată polifonică și toate Înțelesurile revelate se deschideau În noi Înțelesuri, Încă nepătrunse, ca niște reverbe- rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate Încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, Îmi păreau acum un joc copilăresc. Îmi venea mai ușor decât Danei, care locuia În același cămin ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un timp harta, apoi o Împături și i-o dădu Înapoi lui Hideyoshi: — Înțeleg. Are nevoie cineva să mănânce? V-ați adus destul pentru două mese de fiecare? Întrucât se rătăciseră, se aflau tocmai pe punctul de a-și termina rațiile pe care le luaseră cu ei. — Până la castel sunt doar două leghe și jumătate, dar ar fi bine totuși să ne luăm destul pentru două mese. Mosuke găti repede orez, amestecând În el mei, fasole bătută și prune sărate, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cărării Întortocheate care ducea la poarta din față. Dar cei câțiva soldați care păzeau spatele nu credeau că aveau să ia parte la luptă până la sfârșit. — O duc greu de tot, În față, spuse unul dintre soldați, nepăsător. Mâncându-și rațiile, soldații Îi priveau pe Hideyoshi și oamenii săi, și, În sfârșit, Începură să li se trezească bănuielile. — ăștia cine-s? Vorbești de cei de-acolo? — Mhm. Felul cum umblă, e cam ciudat, nu vi se pare? Se uită În corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
scrise despre noile legi ale provinciei. Un singur drum spre supremație, spre centrul câmpului de luptă! Cu aceste cuvinte, navele de război se aliniară pe țărmul răsăritean al lacului Biwa și porniră spre Omi. Toate, de la pregătirea corăbiilor până la Încărcarea rațiilor pentru soldați și a nutrețului cailor, presupunea cooperarea oamenilor de rând. Cu siguranță, aceștia tremurau de frica puterii militare a lui Nobunaga. Dar, mai mult decât atât, faptul că localnicii din Omi se uniseră În sprijinul lui se datora aprobării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să mănânce, În tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se Întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă Într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație Înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, În aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, În Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, Încă mai presupuneau că se aflau În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Chiar dacă Shibata Katsuie venise, n-ar fi putut-o face fără a fi neliniștit de prezența lui Uesugi În spatele lui. Hideyoshi credea că Sassa fusese lăsat În urmă tocmai din acest motiv. Se dădu ordinul de a lua micul dejun. Rațiile soldaților din timpul unei campanii constau În chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, Învelite În frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, În timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]