22,519 matches
-
le sain, et le romantique le malade", sau în scrierile baronului de Seilliere, care situează romantismul sub semnul apăsător al patologiei morale. Literatura modernă în totalitate e acuzată de Julien Benda, în eseul Belphegor, că a sustras sensibilitatea de sub regentarea rațiunii, după cum gruparea de dreapta, Action française, a lui Charles Maurras preconiza revenirea la clasicism ca un complement necesar al ideii de ordine. O altă remarcă a lui Șerban Cioculescu, mai puțin previzibilă, este cea potrivit căreia critica literară a Franței
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
dar de la aristocrați moștenit. Unde Ludovicii, Alberții, Eduarzii se numărau cu duzina și peste. De la tatăl meu am moștenit ceea ce, la rândul lui moștenise de la tatăl său: umorul. Asta pe linie ereditară. Iar prin legea imitației, plăcerea pentru lectură, respectul rațiunii, simțul relativității, refuzul fanatismului, darul de a se pune în situația celuilalt. însă lista e cu mult mai lungă. Mi-a trecut o filosofie a vieții, în prim rând. Carnal, am moștenit-o pe mama. De la ea mi-a venit
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
ordona sugestii de natură existențială și morală. într-o definiție sumară, propunerea plastică a lui Marcu este un eseu despre animalitate și spirit, despre forțele htonice și tentativa ieșirii din captivitatea materiei, despre puterea instinctului și despre mîntuirea prin ordinea rațiunii. Imaginea cîinelui, a animalității în sens larg, introduce ideea terestrului, a irepresibilelor energii telurice, recipientele care invocă metonimic sala de baie, unite printr-o complicată rețea de conducte, sugerează lumea acvatică, iar panourile suspendate și mucurile de țigară descriu aluziv
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
exclusiv pe resursele tradiționale. Mai trebuie menționat că tratarea distinctă a sistemului de resurse (în special, furnizarea și producerea, adică ceea ce asigură și întreține pe termen lung resursa) de fluxul unităților extrase, adică de apropriere și utilizare, este necesară din rațiuni metodologice. Astfel, consider că aproprierea și utilizarea pot fi analizate mai degrabă cu ajutorul teoriei bunurilor private decât cu ajutorul teoriei bunurilor publice, în timp ce în cazul furnizării și producerii, procesul de elaborare, implementare și impunere a unui set de reguli menite să
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
în pericol să producă tot mai puțin? E un „vânt de nebunie” - după cum spunea Gherea - ce se întâmplă, este vorba deci de acțiuni iraționale ale actorilor implicați? Să luăm pe rând fiecare tip de actor care lucrează pământul. Fiecare are rațiunile sale, dar niciunul nu are stimulentul să acționeze în așa fel încât să nu ruineze un bun precum pământul. Gherea discuta chestiunea legat de fiecare dintre tipurile de proprietate asupra pământului. Mai întâi, era mica proprietate țărănească (aceasta ocupa aproape
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
și sancționare este mai mică în cazul în care contractul este supravegheat de o agenție privată decât în cazul în care o autoritate centrală impune un anumit aranjament, deoarece prima operează în cadrul pieței libere, fiind stimulată să minimalizeze erorile din rațiuni competitive, spre deosebire de stat care nu are asemenea stimulente și (2) este posibil ca erorile de monitorizare și sancționare să fie minimalizate datorită specializării/expertizei agenților privați în domeniul respectiv. Pe de altă parte, soluția ostromiană pare să fie preferabilă în
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
Iubitorul de înțelepciune, îmi apare ca un iubitor de înțelesuri asupra vieții și nu ca un iubitor de viață. Am încercat să-l înțeleg pe Iisus, dar am sfârșit prin a-L pierde, pentru că m-am apropiat de El cu rațiunea. Am uitat că, dincolo de cuvânt, El este Cuvântul, El este starea de a fi. Iisus este o stare, un sentiment. Iar sentimentele, spune Nichita, nu trebuie înțelese. Ele trebuie să fie trăite. 9 septembrie 1984 Treapta a XVI-a Haiku
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
noul sultan și fratele său Ahmed. Uciderea unicului frate a redeschis o practică mai veche din istoria statului otoman, când asasinatele politice erau înscrise în Cartea de legi a lui Osman. În această carte se legifera uciderea fraților sultanului, din rațiuni de stat, „și oricare dintre fiii mei dacă obține sultanatul, este oportun să-și ucidă frații pentru ordinea lumii...” La ceremonia investiturii definitive ca sultan a lui Mehmed al II-lea au participat și câțiva conducători ai statelor creștine, precum
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
surorii sale cu marele vizir, iar marea bucurie va fi nașterea fiului său, Selim. Ineditul domniei lui Soliman Magnificul este încheierea tratatului cu un mare stat din apusul Europei. Este vorba de tratatul din 1538, cu Francisc I, regele Franței. Rațiunea acestui tratat este cât se poate de plauzibilă. Francisc I voia să contracareze rivalitatea cu Carol Quintul, împăratul romanogerman, care voia să creeze un stat monarhic universal. Tratatul este mai mult decât inedit, fiindcă punea bazele alianței dintre un creștin
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
secolului al XIX-lea, obștea mare a Vrancei s-a întrunit pentru două scopuri principale: plata cislei și apărarea în procese. Dintre acestea, cel puțin al doilea a contribuit mult la coeziunea aranjamentului, însă ambele acțiuni colective, care formează acum rațiunea de existență a nivelului confederal, sunt de natură reactivă. Nivelul confederal a dispărut exact în momentul în care taxarea nu a mai fost colectivă: ultima mare aruncare a avut loc în 1840, apoi taxarea a devenit mixtă, odată cu Regulamentele Organice
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
creșterea numărului și cantității bunurilor publice furnizate și prin întărirea organizațiilor și instituțiilor statale. Am arătat în detaliu multiplele căi prin care statul s-a substituit aranjamentului local, precum și consecințele rezultate: fragilizarea aranjamentului confederal prin reducerea progresivă, dar completă a rațiunilor sale de existență. Transferul furnizării unor bunuri publice către stat a scăzut reziliența nivelului confederativ pentru că a limitat atât nivelul acțiunii colective realizate prin intermediul său, cât și prin aceea că a transformat caracterul său în cel de for al jocurilor
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
pentru ca trupurile noastre să o ducă bine în viață, ne bucurăm și ne îndrăgostim pentru fericirea trupurilor noastre, ne sinucidem pentru că nu reușim să împlinim aceste țeluri. * Morala am împrumutat-o de la principiile de conservare ale naturii. În ceea ce numim rațiune, imităm efortul entropic al naturii, căruia îi acordăm corolarul abstract al utilității. Am preluat spiritual mecanica primarului. Nu știu de ce ne împăunăm atâta, nu suntem mai valoroși decât un ficat sănătos. * „Suntem mai aproape de morți pentru că nu ne mai stau
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este o bestie feroce, care mugește, zgârie și își înfige dinții, în fine, e tot ce se poate închipui mai înspăimântător! Noroc că animalul ăsta abominabil și-a găsit îmblânzitorul.“ „Îmblânzitorul“ era Freud. În preajma lui, Marie Bona parte își află rațiunea de a fi: să devină „împărăteasa psihanalizei“. * Uitați-vă la morala omului și apoi întrebați-vă care sunt legile universului în care trăim. * De fapt, mă simt mult mai familiar cu păcătoșii care nu se ascund după deget decât în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al ratării este speranța, o nouă împotrivire, paradoxul final care duce la prăbușire: (când oblomovian își savurează boala, așteptând să fie pentru totdeauna confirmat) ratatul este obligat să hrănească o himeră - întârzierea unei iluzii care l-a ocolit până atunci. Rațiunea îi sugerează versetele Eclesiastului, subconștientul îl parfumează cu unduirile Psalmilor. Totul este un imens sentiment de iubire cu infideli. * A scrie nu este un act de forță, este mai degrabă neputința de a accepta că exiști - și poate un gest
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
are aceeași valoare de adevăr cu „îl iubesc pentru că“. În mod evident, „calamburul nu este compatibil cu crima“, ar spune Stendhal. Însă și ucigașul, și îndrăgostitul sunt posedați de același delir, amândoi se situează în același orizont al delictului față de rațiune. Ca victimă fericită, îndrăgostitul spiritua lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de sfânt; o eterni tate iluzorie îl diferențiază pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla tonic, care cu timpul va deveni o banală afacere concretă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cu cât drumul de parcurs în viață este mai anevoios cu atât satisfacțiile sunt mai mari atunci când ajungi victorios la capătul lui. Bine-rău Speranțe Noroc Fericire Dorință Dorința omului nu este întotdeauna în consonanță cu voința Domnului. Speranță Fie ca rațiunea și înțelepciunea omenirii să împiedice otrăvirea planetei de către profitorii hrăpăreți, înainte de producerea unei catastrofe ecologice devastatoare. Fericire Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. Mentalitate Cel ce-
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dotărilor native depind de hazardul biologic al fiecărui urmaș. Moștenitori Bătrânii luptă să-și apere sănătatea și să-și prelungească viața, în timp ce urmașii ard de nerăbdare să intre în posesia moștenirii. Sfat Înainte de a-ți pune pirostriile sfătuieștete și cu rațiunea, nu ține seama numai de îndemnul inimii. Trăinicie Traiul în comun, confruntarea cu dificultățile vieții cotidiene, creșterea și educația copiilor, toate acestea pun la încercări trăinicia vieții de familie. Dragoste și ură În această viață agitată și dură E prea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o psihologie oblomoviană și o filosofie națională a timpului coclit. Toate la un loc se asociază cu ceea ce Gabriel Dimancea numește la un moment dat (p. 277) în Vara baroc "dulcea dezagregare" sau "descompunerea fiziologică a inteligenței". Canicula dă somnul rațiunii, induce morbul pasivității și dăunează grav inteligenței (individuale și naționale).
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
al Europei libere: "Decenii la rînd, vocea Monicăi Lovinescu, alături de cea a soțului ei, au reprezentat nu doar normalitatea de gîndire, ci, pentru cei înzestrați cu imaginație, vocea lui Lovinescu însuși, vorbindu-ne Ťde dincoloť și îndemnîndu-ne să credem că rațiunea va triumfa în cele din urmă". în nu mai mică măsură e relevant și catalogul numelor românești de familie. Le-a fost dat unora din ele, "șterse, banale", să atingă în chip mirabil treapta celei mai mari notorietăți: "dacă, în
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
mai neînsemnată consonanță cu felul de a fi al lor, gustă din plin bucuriile și chinurile negre ale orgoliului. A disprețui adânc și definitiv pe odioșii lui concetățeni și a se ține moralmente cât mai departe de ei, aceasta fu rațiunea existenței lui". Jurnalul și iubirea pentru Dora îl salvează pe Matei Iliescu din capcana mediocrizării provinciale, proiectându-l într-un joc de forme și transparențe, evanescențe și eternități inventate. Combinație subtilă de Flaubert și Proust, analiza pasiunii realizată de Radu
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
șsubl. n.ț. Dimpotrivă, Marin Diaconu afirmă în 1993 că "Poet, prozator, eseist, economist și sociolog, Paul Sterian face parte dintre puținii noștri oameni de cultură care au știut să îmbine în chip armonios seriozitatea și umorul, spiritul și sufletul, rațiunea și credința, occidentalismul și orientalismul imanente firii românului" șsubl. n.ț. Exegetul revine în 2001 precizînd chiar în incipitul articolului său că " Deschiderea către absolutul divin prin poezie creștin-ortodoxă a fost cea dintîi și definitorie cale, care l-a orientat
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate și elocvență al violoncelistei Laura Buruiană. Cei patru interpreți-creatori s-au reunit în ultima piesă a concertului (sub bagheta compozitorului
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Nicolae Iorga, Carlo Tagliavini, G. Călinescu, Giuseppe Piccillo și Francisc Pall, că limba principală de comunicare și de înțelegere între catolicii din Moldova era româna. A reconstituit o lume și avea planuri de noi restituiri, demonstrând deopotrivă știință și conștiință, rațiune și sentiment, migală și căldură, în prezentarea acestei lumi românești. Teresa Ferro trăia pentru și prin cultura și limba românească. Fără vreo legătură de rudenie cu românii, profesoara catanieză avea o afinitate specială de tip spiritual cu realitățile noastre. Era
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]