4,689 matches
-
turmă cum o prubuluia nevasta. Cînd ciobanii s-au mișcat spre crîșmă, au sosit din urmă și stăpînii, în număr de trei. Da - da! Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă pentru rachiu ș-a cinstit pe ciobani. A cerut o litră deosebită și pentru ceilalți doi tovarăși. Aflîndu-se de față și părintele Vasile, l-a poftit și pe sfinția sa să guste un păhărel. Părintele Vasile nu s-a pus împotrivă, văzîndu-i oameni
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și se scotea din prăjitoare. Din bucătăria noastră urca o scară de lemn până la pod. Acolo, părinții adunau în fiecare an de toate. Saci cu făină de grâu și de porumb, un butoiaș cam de vreo cincizeci de litri cu rachiu, altul, mai mare cu vin (canelele erau făcute de tata), de grindă atârnau jamboane și afumături - slănină, cârnați, costițe, căci tata tăia în fiecare an, de sfântul Ignat câte un porc mare de două sute de kilograme, chiupuri cu untură și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tata din timp. Parcă-l aud pe tata: - Aglăiță hăi, ia urcă tu în pod, că ești mai sprintenă și taie o felie de jambon, groasă așa, cam cât degetul ista mare al meu. Și adă și un șâp de rachiu. - Imediat, nene Iancu. Prima dată când și-a numit soțul așa, a spus-o în glumă. Apoi s-a obișnuit și-i zicea „nenea Iancu” aproape în serios, ca toți ceilalți. Mama pregătea gustarea la măsuța din cerdac, ne dădea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-i zicea „nenea Iancu” aproape în serios, ca toți ceilalți. Mama pregătea gustarea la măsuța din cerdac, ne dădea nouă întâi câte o felie de pâine cu jambon, după care se cinsteau amândoi cu câte un păhărel două de rachiu de mentă și gustau din jambon. Era bun tare. Azi, când mi-aduc aminte, îmi lasă gura apă, căci de atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poftește, țio dau cu plăcere. - Mi-ajunge, mi-ajunge..., mormăia Turcu. Toți mușterii din crâșmă, râdeau în batjocură de Turcu. Acum nu le mai era frică de el. Fierarul trecea cu capul în jos spre tejghea, cerea un țoi cu rachiu, îl dădea pe gât și părăsea crâșma, uitându-se în treacăt, cu spăsenie, la tata și prietenii săi. Dacă ar fi rămas lucrurile așa, n-ar fi fost nimic, dar Turcu dorea cu orice preț să-și ia revanșa. Acea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1, e liniște în Botoșani. Oamenii deranjați din somn nu se supărau, ci, dimpotrivă, îl miluiau care cu o bucată de pâine cu friptură, care cu câte un clondir de rachiu sau de vin. Bunicuil le lua, mulțumea frumos și le punea în buzunarele adânci de la anteriul cu care era îmbrăcat. După ce-și termina rondul, se ducea acasă și se delecta cu câteva păhărele de rachiu și de vin și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câte un clondir de rachiu sau de vin. Bunicuil le lua, mulțumea frumos și le punea în buzunarele adânci de la anteriul cu care era îmbrăcat. După ce-și termina rondul, se ducea acasă și se delecta cu câteva păhărele de rachiu și de vin și se înfrupta cu mâncarea primită. Și nu știu cum se făcea că bunicul nimerea numai casele unde locuiau familii tinere, avea, pesemne, un scop, poate și acela demografic. Mi-l imaginez pe bunicul Dumitru ca fanaragiu, cu scara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poate nu avea cu cine petrece, pentru că a fost o zi nefastă când i-a murit nevasta, bunica cea bună, de care nu știu nimic, și lumea și timpul trecea pe lângă el, de se mai lua cu clondirul lui de rachiu sau de vin. Apoi, spre nenorocul lui, sau poate așa i-a fost sortit, „s-a luat” cu o țigancă, care poate l-a iubit sau nu, pentru că tot ce agonisea bunicul, ea părăduia și dădea la copiii pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea la zăcut în butoiașe din lemn tot de dud. Eu mâncam dude, făceam câte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici și ne-a împăcat. Tata n-a știut mult timp de lipsa cuțitului, nu prea avea el bani să cumpere sticle înfundate de vin sau rachiu, așa că tirbușonul zăcea bine mersi în fundul fântânii. Dar într-o zi a avut nevoie de el și l-a căutat la locul știut. - Camfura mă-ti, Aglăiță, unde-i briceagul? - Nu știu, Iancule, lă-i fi lăsat pe undeva, se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am scăpat teafăr. Dacă astăzi ai privi un fost copil de pe Socola, ai observa la el unele, ai spune, ciudățenii. Ai observa că mestecă o bucățică de pastramă îndelung și rar, fără grabă, parcă gânditor; ar bea un pahar de rachiu sau de vin cu înghiuțituri rare și ar așeza paharul pe masă încet, cu grijă, de parcă s-ar teme să nu se spargă; ai surprinde în ochii lui o oarecare candoare și tristețe totodată, pentru ceva ce regretă și nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și atunci mă întreba. Nu-i răspundeam, ce aș fi putut să-i spun? Dădeam din umeri a neputință și-l trimiteam la locul lui de pescuit pretextând căi trage peștele. Pe urmă îl chemam și-i întindeam paharul cu rachiu, cu cafea sau cu vin. Și atunci se însenina, apoi îi trecea pe față o umbră de întristare și iar mă întreba: „Ce era dacă era cu noi și prostu' acela de Gică?” Apoi vărsa o picătură pe pământul bălții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
despre sfârșitul tău tragic. Apoi i-am zis că voi rămâne până a doua zi după masă și el mi-a spus să nu mă tem, că și el rămâne cu oile toată noaptea. S-a înserat. Mâncasem și băusem rachiu și vin. Tocmai mă delectam cu o cafea, îmi aprinsesem și o țigară, când am auzit clar, vocea ta de bariton. Era ora 1 noaptea. Glasul venea din spatele meu. Spuneai: „Nelule, am venit la tine, sunt în spatele tău, nu-ți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și fac cu ochiul spre cel mai bun coniac al casei. - Da, se poate, dar vii cam rar pe aici, iubitule, cum îți zic pașii? - 47 dublu, și ție unul simplu, și treci mai aproape, blând! Îmi dreg gâtița cu rachiul acela de 47 de grade, ea și-l pune pe-al ei în sticlă, vizibil pentru orice ageamiu și o torpilez: - Jimy a trecut pe aici? - Care Jimy? mă înterlocutează vocea blondă pe timbru cu plete. - N-am chef să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin din acela gustat în șopron. După masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am strâns mâna, i-am mai mulțumit o dată pentru toate și am plecat spre primărie. De acolo am venit la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am pace cu maică-ta, zice că neapărat să-i fac loc în casă Zamfirei, că o fi ea nebună, dar de sufletul Tudorei trebuie să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
termină gândul doctorul înghițindu-și saliva, doar la amintirea mirosurilor din cuhnie. Freca încetișor într-un fel de macorteață mititică frunzulițe și floricele uscate până le făcea pulbere fină, ca apoi să le pună într-o cană cu frunte de rachiu de tescovină. Prepara în felul acesta o tinctură care lua durerea de burtă imediat și dăruia un somn vindecător. Neam tare Brâncovenii, lucru nemaiauzit în vremurile noastre, își schimbă cursul ideilor medicul, din unsprezece nașteri câte a avut doamna Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sănătoși, mare minune. În macorteață, amestecul de plante uscate deveni un praf cenușiu, Pylarino luă între două degete câteva fire, aduse particulele aproape de ochi, le examină atent și rămase mulțumit. Se îndreptă de spate și ieși din odăiță să caute rachiul de care avea nevoie. În timpul cinei, din colțul lui unde sta nebăgat în seamă printre dregători de rangul trei, observă surprins că domnul, cu un zâmbet amabil pe față nu mânca aproape nimic, teancul de talgere din fața sa fiind mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poziție încântătoare: ce orașe fermecătoare s-ar face în țara aceasta dacă oamenii ar ști să înalțe case, să paveze și să curețe străzile! Acest târgușor ne lasă o amintire neplăcută: ajuns aproape de stație, unul dintre surugii noștri, îmbătat cu rachiu, își pierde echilibrul și își dărâmă calul; lansat în goana mare, vehiculul trece peste om și animal, rupându-și osia. Calul e omorât pe loc; printr-o întâmplare providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e decât mototolit și lovit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de legitimă curiozitate, am vrut să știm cărei industrii îi era destinată. Îi era menită unei manufacturi? Ori să asaneze, să însămânțeze, să recolteze? Mașina monstruoasă avea într-adevăr legătură cu produsele agriculturii, dar era rezervată distilării grâului și fabricării rachiului din acesta. După cum se vede, în țara aceasta grâul cârnău nu e consumat sub formă de pâine, ci e prefăcut în alcool arzător și vătămător oferit țăranului! Există cinci sute de distilerii în Moldova, poate și mai multe. Nu e
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
unei aspre robii; a devenit abătut, tăcut, egoist, îndobitocit; hrana sa nu se compune decât dintr-o fiertură de mălai fără condimente și din câteva bucăți de carne uscată în zilele de sărbătoare. Dar e împins să se îmbuibe de rachiu, abominabil alcool care se fabrică din grânele țării. Dacă găsește în beție uitarea momentană a necazurilor sale, tot în ea își pierde energia morală și forțele. Țăranul moldav mai ales se îmbată peste măsură câte n-ar fi de spus
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cerealele din centru, în lipsă de debușeuri, se consumă pe un preț de nimic sau, acolo pe loc, își pierd din valoare. Sau proprietarii le distilează și le revând țăranilor lor transformate în vinars, cunoscut în regiune sub numele de rachiu. Monopolul grăunțelor le procură grecilor beneficii enorme; se cunosc la Marsilia averile princiare ale acestor negustori. Rapiditatea acestor câștiguri ce nu încetează să crească e explicabilă: grânele încărcate la Galați și Brăila costă, la bord, 16 sau 18 franci chintalul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
La aceasta trebuie adăugat: 1. Dijma asupra rodului pământurilor cultivate de țăran pentru sine, adică 30 2. Douăzeci și opt de zile102 de muncă în natură evaluate la 98 3. Un drept de monopol asupra tuturor bunurilor de consum, precum pâinea, vinul, rachiul etc., adică 50 Aceste redevențe adunate se ridică la adică 92 fr. 50. În Franța, lucrătorul nu e obligat decât la trei zile de lucru în natură, maxim: 4 fr. 50. 250 Adepții Regulamentului Organic, care a creat această situație
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și același sens; a se vedea ce spunem despre acest subiect mai detaliat în capitolul despre armată și despre băile din Mehadia. Hermanstadt în original (n. tr.). raki în original; această notă este valabilă pentru toate aparițiile ulterioare ale cuvântului rachiu (n. tr.). 74 Monseniorul Dionisie, episcop sufragant al Buzăului, e un prelat remarcabil; fiind un bărbat foarte frumos, de cel mult patruzeci de ani, cu o figură simpatică, cu o privire în același timp blândă și autoritară, conversația omului bisericii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
2 linguri de untdelemn de măsline și 1 pfund (6 uncii) de mintă pipărată, mixtura fiind lăsată la loc cald timp de 12 ceasuri înainte de administrare pe cale orală, în doză de 1/4 sau !/2 uncie, într-un pahar de rachiu, vin alb sau ceai de mentă. Concomitent, bolnavul era fricționat și pus să transpire abundent, până la constatarea unei ameliorări în starea sa203. Pe baza experienței medicului rus și a unui alt coleg al său, doctorul C. Grum din St. Petersburg
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]