2,261 matches
-
cu forțele aliate pe câmpurile dintre Arnhem și Nijmegen, iar podul pentru care parașutiștii britanici au luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian al Escadrilei a 344-a americane. Clădirile din Arnhem au fost bombardate intensiv de artileria aliată în lunile care au urmat și au suferit noi distrugeri când orașul a fost în cele din urmă eliberat în aprilie 1945. În ciuda
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
posturi de jandarmi, cu un efectiv de aproximativ 10.000 de jandarmi. Pe data de 24 iunie 1941, Jandarmeria a înregistrat, alături de forțele armate, primele pierderi. Sediul Legiunii de Jandarmi Constanța a fost bombardat de aviația sovietică, iar în urma acestui raid au rezultat 26 de morți și 8 răniți. În aceeași zi, tot în urma unui bombardament al aviației sovietice, Legiunea de Jandarmi Botoșani a înregistrat 1 mort și 12 răniți. La numai o zi de la tragicul eveniment de la Constanța, Jandarmeria a
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
achiziționat rachete cu rază de acțiune mai lungă. După o amplificare a tirurilor de rachete și proiectile dinspre Fâșia Gaza în direcția localităților israeliene din vecinătate și din Neghev, a fost ucis la 14 noiembrie 2012, ca urmare a unui raid aerian israelian. Aceasta împreună cu bombardarea unor depozite de rachete palestinene cu rază lungă de acțiune a declanșat o noua rundă în conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza, numită în Israel Operația „Stâlpul de nori” sau „Stâlpul apărării”.
Ahmed Jabari () [Corola-website/Science/328013_a_329342]
-
lungul coastelor franceze a Canalului Mânecii. Datorită obstacolelor logistice uriașe pe care trebuia să le facă față o eventuală debarcare peste Canalul Mânecii, Aliații au hotărât să execute un atac de probă pe coasta franceză. Pe 19 august 1942, Aliații au declanșat raidul de la Dieppe. Cea mai mare parte a trupelor Aliate erau canadiene, cu câteva contingente americane și britanice. Raidul a fost un dezastru, aproape două treimi din efectivele inițiale ale Aliaților fiind pierdute în luptă. În schimb au fost trase învățături
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
debarcare peste Canalul Mânecii, Aliații au hotărât să execute un atac de probă pe coasta franceză. Pe 19 august 1942, Aliații au declanșat raidul de la Dieppe. Cea mai mare parte a trupelor Aliate erau canadiene, cu câteva contingente americane și britanice. Raidul a fost un dezastru, aproape două treimi din efectivele inițiale ale Aliaților fiind pierdute în luptă. În schimb au fost trase învățături importante care au fost folosite în pregătirea invaziilor care au urmat. Pentru aproape 2 ani, pe frontul de
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
Țuțora. După reîntoarcerea la Subotiv, Hmelnițki a preluat conducerea moșiei tatălui său și a devenit cazac înregistrat în regimentul din Cihirin, unde avea să devină mai târziu ofițer „pisar”. Începând cu anul 1625, el a participat la o serie de raiduri ale cazacilor zaporojieni împotriva Constantinopolului. În timpul acestor raiduri, el și-a câștigat rangul de „sotnic” (comandant peste o sută de oameni, sotnie). Între timp, mama sa s-a recăsătorit cu nobilul belarus Vasil Stavețki și s-a mutat pe moșia
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
conducerea moșiei tatălui său și a devenit cazac înregistrat în regimentul din Cihirin, unde avea să devină mai târziu ofițer „pisar”. Începând cu anul 1625, el a participat la o serie de raiduri ale cazacilor zaporojieni împotriva Constantinopolului. În timpul acestor raiduri, el și-a câștigat rangul de „sotnic” (comandant peste o sută de oameni, sotnie). Între timp, mama sa s-a recăsătorit cu nobilul belarus Vasil Stavețki și s-a mutat pe moșia noului său soț, lăsându-l pe Bogdan să
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
așa de complicată, încât Koniecpolski și-a permis să ignore hotărârea regală. La începutul anului 1647, Daniel Czapliński a început să-l hărțuiască în mod deschis pe Hmelnițki, în încercarea de-al alunga de pe moșie. Subotivul a fost supus unor raiduri militare, în timpul cărora au fost prov ocate pagube importatne proprietății, iar, în timpul unuia dintre aceste raiduri, fiul Iuric a fost grav bătut. În cele din urmă, în aprilie 1647, Czapliński a reușit să-l alunge pe Hmelnițki de pe proprietatea sa
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Daniel Czapliński a început să-l hărțuiască în mod deschis pe Hmelnițki, în încercarea de-al alunga de pe moșie. Subotivul a fost supus unor raiduri militare, în timpul cărora au fost prov ocate pagube importatne proprietății, iar, în timpul unuia dintre aceste raiduri, fiul Iuric a fost grav bătut. În cele din urmă, în aprilie 1647, Czapliński a reușit să-l alunge pe Hmelnițki de pe proprietatea sa. Hmelnițki s-a mutat cu familia sa la o rudă din Cihirin. Hmelnițki și-a aranjat
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
regiunii s-a schimbat, apărând un nou competitor în zona, Țaratul Rusiei, iar foștii aliați ai cazacilor, tătarii, au trecut de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni din Ucraina. Cazacii, sprijiniți de armatele țariste, au cucerit posesiunile polono-lituaniene din Belarus, reușind în 1654 să-i alunge din aproape întreaga regiune. Situația s-a complicat și mai mult
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
într-o situație vecină cu dezastrul. La conducerea țării nu se afla un lider legitim. Facțiunile boierești se luptau între ele pentru putere. Patriarhul Hermoghen era întemnițat. Polonezii catolici ocupau Kremlinul din Moscova și Smolenskul, iar suedezii protestanți ocupau Novgorodul. Raidurile de jaf ale tătarilor din Crimeea depopulaseră și pustiiseră regiunile din sudul Rusiei, iar cetele de răufăcători atacau pe tot întinsul țării. Numeroși ruși muriseră în timpul luptelor și răscoalelor. Soldații polonezi și mercenarii germani au înăbușit în perioada 17 -19
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
erau pe cale să intre." Această viziune a evenimentelor a fost împărtășită de cel puțin un observator extern, profesorul american Charles Upson Clark de la Columbia University, după care: "[...] rebeliunea de la Tatar-Bunar a fost în esență exemplu cel mai frapant al unui raid comunist, organizat din afară [...] și nu o revoluție locală împotriva condițiilor intolerabile datorate asupririi românești, așa cum a fost prezentată de către presa socialistă din toate țările." Ca urmare a eșecului tentativei de lovitură de stat din Basarabia, conducerea URSS a hotărât
Răscoala de la Tatarbunar () [Corola-website/Science/318414_a_319743]
-
ca simbol Ursul, Principatul este condus de dinastia Telanyn. Acestea sunt situate în sud-vestul Erumvirinei și cuprinde Principatele: Ceriskoron, Gloysan, Hyreoth, Miromil și Moryth. Regiunea se întinde la nordul Deseirionului și este populată de turasynzi, barbari care obișnuiesc să facă raiduri de jaf în Imperiu și, ulterior, în cele Nouă Principate. Ei trăiesc foarte mult, se luptă până la moarte și au o serie de ritualuri ciudate (printre care se numără acela de a insera în carne pene topite cu ajutorul magiei, formând
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
Cel de-al doilea a fost Eric, care fusese regele Norvegiei. După o serie de operațiuni de succes, el a venit în Northumbria și s-a stabilit ca rege. Regele Eadred a răspuns dur dezertorilor din nord prin lansarea unui raid distructiv în Northumbria, care includea în special arderea bisericilor și a mănăstirii Ripon, fondată de Sf. Wilfrid. Deși forțele sale au suferit pierderi grele în Bătălia de la Castleford, Eadred a reușit să-și verifice rivalul, promițându-i susținătorilor acestuia că
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
Parlamentul scoțian în decembrie. Refuzul căsătoriei și reînoirea alianței dintre Scoția și Franța l-au determinat pe Henric să pornească "Rough Wooing", o campanie militară destinată să impună căsătoria dintre Maria și Eduard. Forțele engleze au făcut o serie de raiduri pe teritoriile Scoției și Franței. În mai 1544, Contele englez de Hertford (mai târziu Duce de Somerset) a intrat în Edinburgh și scoțienii au dus-o pe Maria la Dunkeld pentru siguranță. În mai 1546, Beaton a fost ucis de
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
ajunge din Potenza francezul Augustin De Langlais care se prezintă drept agent legitimist al Casei de Bourbon. De Langlais, personaj ambiguu despre care Borjes spunea în jurnalul său : "se preface general și se comportă ca un imbecil", participă la multe raiduri alături de Crocco și a fost coordinatorul principal al mișcărilor trupelor. După ce a plecat din Lagopesole, Crocco a pus pe jar sate întregi, unde s-au înregistrat episoade atât de violente că l-au șocat și pe Borjes, deși putea conta
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
evazive, avantajate de teritoriul păduros și etanș, cauzând multe probleme Armatei Regale. Deși făra mari speranțe, bourbonii nu-l abandonează pe Crocco, văzând insurecțiile republicane și expediția lui Garibaldi spre statul papal drept circumstanțe favorabile pentru a perturba atenția guvernului. Raidurile sale s-au extins până la Avellino, Campobasso, Foggia, Bari, Lecce, Ginosa, Castellaneta și a colaborat și cu alți bandiți ca Angelantonio Masini și Sergente Romano. Sergente Romano i-a propus să-și unească trupele , să mearga la Brindisi, să ocupe
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
la o concluzie finală) În timp, partizanii au înlocuit armamentul de fabricație germană cu cel de origine sovietică. Comandamentul central leton a avut un sediu secret pe stada Matīsa Street din Riga până în 1947. În timpul celor aproximativ 3.000 de raiduri efectuate, partizanii au produs victime printre militarii sovietici, cadrele partidului, (în special în zonele rurale) și au produs distrugeri clădirilor oficiale și depozitelor armatei. Autoritățile sovietice au raportat moartea a 1.562 militari ai Armatei Roșii și rănirea a altor
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
care au atacat Pearl Harbour pe 7 decembrie 1941. Ca parte a Diviziei a 3-a Cuirasate, "Hiei" a participat la multe din acțiunile Marinei Imperiale Japoneze din anul 1942, ajutând la invazia Indiilor Olandeze de Est, ca și în raidul din Oceanul Indian din 1942. În timpul Bătăliei de la Midway, "Hiei" a făcut parte din flota comandată de amiralul Nobutake Kondō, înainte de a fi trimisă în Insulele Solomon în timpul Campaniei din Guadalcanal. "Hiei" a escortat portavioanele japoneze în timpul Bătălia din Insulele Solomon Orientale și
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
navală din Truk împreună cu Divizia a 3-a Cuirasate pentru a sprijini operațiunile desfășurate de portavioane pentru ocuparea orașelor Rabaul și Kavieng. În februarie, împreună cu portavioane și cu distrugătoare, a făcut parte din formația de luptă care s-a opus raidurilor americane asupra Insulelor Gilbert și Marshall. Pe 1 martie, în urma operațiunilor desfășurate de portavioane împotriva bazelor americane din Darwin și Java (Indiile Orientale Olandeze), "Hiei", "Kirishima" și "Chikuma", care aveau rolul de escortă pentru portavion, s-au angajat în luptă
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
de bombardierele în picaj de pe portavioane și a fost distrus și scufundat de focurile de artilerie de pe cele trei nave. În aprilie 1942, "Hiei" și Divizia a 3-a Cuirasate s-a reunit cu cinci portavioane și două crucișătoare în raidul din Oceanul Indian împotriva Marinei Britanice. Pe 5 aprilie, flota japoneză a atacat portul Colombo din Ceylon. Pe 8 aprilie, avioanele de pe portavioanele japoneze au atacat baza navală a Marinei Britanice din Trincomalee, unde au aflat că toate navele din Flota
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Feodosia de la Marea Neagră. Pe 2 noiembrie, marele vizir și-a exprimat regretele pentru această operațiune navală. Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Sazonov, a declarat în schimb că scuzele au venit prea târziu și că Imperiul Țarist consideră că acest raid este un act de război. Guvernul otoman a încercat să explice că ostilitățile au fost declanșate de ofițerii germani, care nu au respectat ordinele otomane. Aliații au insistat ca otomanii să plătească daune Rusiei, să demită pe toți ofițerii germani
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
dedicat lui Artemis de la Efes și se lungea perioada sa de la câteva zile la o lună. Zeița Artemis din Efes, în calitate de "Mare Zeiță" a fost în cele din urmă identificată cu Cybele. În anul 268, templul a fost avariat în urma raidurilor goților când aceștia au atacat Efesul și au incendiat mare parte din el. Istoria ulterioară a templului este destul de neclară, este posibil să fi fost renovat, dar a intrat în declin după incendiul din 268 care l-a distrus în
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]
-
posibilitatea ca avioanele japoneze să fi invadat spațiul aerian american și a atribuit incidentul, "panicii de război." Însă ministrul de război, Henry L. Stimson, l-a contrazis declarând că de fapt o aeronavă fusese ținta atacului. Unii au susținut că raidul antiaerian de deasupra Los Angeles nu a fost nimic mai mult decât un foarte minuțios exercițiu, organizat de armată, ca să mențină oamenii pregătiți, în eventualitatea unui atac real. Alții au pretins că a fost un balon de baraj care scăpase
Bătălia de la Los Angeles () [Corola-website/Science/322981_a_324310]
-
al unor superputeri către supremație, coerciție și hegemonie globală. De aceea, continuă autoarea, decimarea societății irakiene este comparabilă cu austeritatea argentiniană sau, mai recent, cu cea din Europa de Sud-Est: toate sunt asediate de imperialismul neoliberal doar că unele cu raiduri aeriene și altele cu carnetul de cecuri al FMI-ului. În primul rând, trist și oribil, motto-ul „Nu vrem străini pe la noi!” este și caraghios, când „noi” suntem străinii. Dorința de a nu mai fi străin e, până la urmă
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]