5,123 matches
-
acord (nr. 79/27.10.2003) pentru un abator și două acorduri (nr. 80/19.12.2003 și nr. 2/06.04.2004) pentru depozite controlate de deșeuri. Era în derulare aplicația pentru un alt acord integrat de mediu, pentru rampa ecologică de la Costinești. La începutul anului 2004, s-a deschis procedura de emitere a autorizației integrate de mediu la două unități pilot "existente" (puse în funcțiune înainte de 1999), încadrate la categoria 3.1 fabricarea clincherului de ciment (SC CASIAL SA
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
arii. Din 1903 și până în Martie/Aprilie 2008 MET a prezentat un numar de 88 de spectacole cu opera Ernani. Popularitatea operei a crescut considerabil în prima jumătate a deceniului ’80 când respectivă creație a lui Verdi a văzut luminile rampei pe scenele unor prestigioase teatre de operă din lume precum Sân Franscisco Opera (1982), Lyric Opera Chicago (1984), La Scală (1984), MET (1985). Opera Ernani va fi reprezentată cu ocazia Ciclului Verdi organizat de Sarasota Opera (1997). Teatrul Reggion di
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Prima versiune a fost prezentată în premieră în Satele Unite în Aprilie 1850 la Niblo's Garden din New York cu Angiolina Bosio în rolul Lady Macbeth și Cesare Badiali în rolul lui Banco. În Marea Britanie opera Macbeth a văzut luminile rampei în Octombrie 1860 la Manchester. După premieră versiunii oprei din 1865, au urmat numai 13 reprezentații, lucrarea pierzându-și treptat din popularitate. A mai continuat să fie reprezentată sporadic la Paris între anii 1865 și 1900. Până după cel de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dintre sopranele de coloratura. În anul 1842 Benjamin Lumley a preluat conducerea la Her Majesty's Theatre, tradiționalul sediu al reprezentațiilor de operă italiană din Londra. Trei ani mai tarziu opera Ernani de Verdi a văzut pentru prima dată luminile rampei în Marea Britanie în acest teatru unde s-a bucurat de aclamațiile publicului. Acest lucru avea să-l convingă pe Lumley că e cazul să achiziționeze o nouă opera de Verdi, cel care devenise între timp figură cea mai marcanta din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din Veneția în 1844, ca în final să se oprească la Ernani. O listă cu posibilele viitoare proiecte de opere pe care o întocmise cuprindea și Cain de Byron. Opera I due Foscari , deasemenea planificată pentru Veneția, a văzut luminile rampei la Romă - Teatro Argentino. În următorii ani, probabil în urma unui conflict cu Ricordi care adăpostise în revistă casei sale „Gazzetta Musicale di Milano“ o notă răutăcioasa referitor la „Giovanna d„Arco“, Verdi a semnat un contract cu rivalul acestuia, Francesco
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu Leyla Gencer și la New York (1976). Opera La Scală a montat această creație verdiană doar de două ori în decursul acestui secol: odată în 1916 și a doua oară în 1961. Opera Battaglia va vedea pentru prima dată luminile rampei în Marea Britanie la 31 Octombrie 1960 la Cardiff. Abia în 28 februarie 1976 opera va fi monatată în premieră la Amato Opera din New York. În versiune de concert opera Battaglia va prezentată de către Orchestră Operei din New York în Ianuarie 1987
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din Philadelphia pe 27 Octombrie 1852 urmată pe 3 Iunie 1858 de primă montare de la Her Majesty's Theatre din Londra. După șase reprezentații a operei Luisa Miller în stagiunea 1929/30 de la MET, operă nu va mai vedea luminile rampei la MET până în anul 1968. A urmat un numar de 86 spectacole în deceniile 8,9 și 10 ale secolului trecut. Ultima montare a operei la MET a fost în stagiunea 2006. Producția din 1979 a fost înregistrată pe un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu experiență, el a făcut un atac de panică înainte de prima intrare în scenă. Verdi a realizat imediat faptul că Varesi era ca și paralizat așa că l-a împins cu brutalitate în scenă astfel că acesta va apare în luminile rampei aproape împiedecăndu-se. Audiență, considerând că este vorba de un gag intenționat, a fost foarte amuzata. Opera Rigoletto se va dovedi a fi un mare box-office succes pentru Teatro la Fenice și primul mare succes italian după premieră operei Macbeth din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu adevarat. Nu mai puțin ciudată este comportarea unor tenori atunci când se cântă scenă Miserere; întrucât muzică are întodeauna un puternic efect asupra asistenței, unii tenori își permit să iasă din turnul închisorii cu acceptul temnicierilor și să iasă la rampă pentru a primi aplauzele asistenței exaltate, în timp ce Leonora trebuie să se facă că nu-l vede. Probabil este și aceasta încă una din absurditățile operei Îl Trovatore care adaugă ceva în plus la farmecul ei din totdeauna. Cu diferite ocazii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
conducerea editorului francez a lui Verdi, Léon Escudier. În următorii trei ani au existat 68 de reprezentații cu Aida la acest teatru. Printre interpreți s-a numărat celebrul Edouard de Reszke. Abia în 22 Martie 1880 Aida a văzut luminile rampei la Grand Opéra. M. Vaucorbeil, succesorul lui Halanzier, l a vizitat acasă pe Verdi și a reușit să-l convingă pe marele compozitor nu numai să-i acorde dreptul de a prezenta opera la Grand Opéra, dar să-l onoreze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de către Ricordi și Giuseppina astfel că în următoarele luni Verdi s-a implicat din în ce mai mult și în final a căzut în cursă. Și aceasta deși Maestrul nu se sinchisea dacă opera va vedea sau nu vreodată luminile rampei. Verdi era conștient de faptul că acum trebuia să urmeze un alt traseu componistic, departe de structurile muzicale stricte cu recitative, arii, cabalette: ceva ce încercase în decursul întregii sale cariere. Până acum, constrâns de aspectele materiale ale “afacerii” - și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dramaturgice autentice, către creația românească. De ce? Luați de valul "universalilor" am "uitat" în sertar piesele românești, le-am etichetat ca fiind "nesemnificative", "non-valoare", deși adevărul e altul. Acesta e motivul, probabil, pentru care, la Iași, se vor aduce, sub luminile rampei, piese românești contemporane. Primul pas va fi făcut duminică, 18 iunie, cînd, începînd cu orele 18,00, "Mașina de vînt" (autor și regizor CONSTANTIN POPA, actor al Naționalului, profesor univ. la Universitatea de Arte "G. Enescu") va cunoaște emoția primului
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mor! Aici e comedia! Mona: Ba eu cred că aici e tragedia...! Octav: Iubito, mă tem că n-am stofă nici pentru tragedie, nici pentru comedie! Mona: ...Poate că e chiar adevărat ce spui... numai că prea aduci totul la rampă, Octav... Îți plac aplauzele... Octav: Iar tu ești un spectator prea exigent... prea morocănos... (după o pauză) Cînd am ieșit în stradă... ca să scap de coșmar, de frică și de umilință, eram mort după aplauze, nu? Mona: Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În stânga, deapănă amintiri din studenție, din alte vremuri, din depărtări. Rostește cuvinte de duh, spune șugubăț bancuri cu iz politic, face câte o hermeneutică a mai știu eu ce verset biblic, Își dă cu părerea În legătură cu o recentă ieșire la rampă a unui demnitar al zilei. „Hai, să trăiți!”, spune cu voce baritonală la un moment dat ridicând paharul, Îndemnându-ne să sorbim cu toții din vinul liturgic ce așteaptă să fie aprobat de nu știu ce instanță europeană. Noi, mesenii, ne Încurajăm din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
scăpa de gravele consecințe ale unui asemenea război. Totuși, suntem încrezători că rațiunea va triumfa". Aceasta se putea citi, astfel: să revenim deci la balanță și să o reparăm. In plus, "demontăm armele pe care le descrieți drept ofensive și rampele lor și le aducem înapoi în Uniunea Sovietică." Castro conducea Cuba de mai puțin de patru ani în 1962. Deși în joc erau evenimente ce se petreceau pe solul insulei lor, căci acolo erau instalate rachetele ce intrau prin porturi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
București, secția de artă dramatică (1930-1933). A fost funcționar la Episcopia Râmnicului și a Noului Severin (ca elev), impiegat la Ministerul Cultelor (ca student). Debutează cu proză la „Calendarul” (1932). A colaborat la „Adevărul”, „Cadran”, „Cuvântul liber”, „Facla”, „Dimineața”, „Iot”, „Rampa”, „Viața literară”, „Vremea”, „Reporter”. Frecventează cenaclul Sburătorul, fiind remarcat nu doar de E. Lovinescu, dar și de G. M. Zamfirescu, M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu, Mircea Eliade, Eugen Jebeleanu. Abia în 1973 Mircea Handoca îi editează un volum de
AMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285315_a_286644]
-
1914) întregesc imaginea acestei perioade febrile, când era stimulat și de perspectiva succesiunii la Catedra de istoria filosofiei, liberă prin pensionarea lui T. Maiorescu, obținută însă în 1910 de P. P. Negulescu. A colaborat la „Convorbiri literare”, „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Câteva articole de atitudine politică publică în ziarele „Capitala”, „Izbânda” și „Dacia”, reluând într-o formă mai accesibilă idei din eseul polemic Imperialismul culturii germane. După un timp, revine în actualitatea literară cu scrieri consacrate Renașterii italiene: Machiavelli. Omul
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
Membru al Societății Scriitorilor Români, a avut și după 1948 unele atribuții în conducerea Uniunii Scriitorilor. Începând din 1908, a colaborat intens la periodicele vremii, între care, în mod susținut, la „Dumineca”, „Universul literar”, „Greierul” (Iași), „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Opinia”, „Tot”, „Cadran” (Iași), unde a făcut parte din redacție, „Aripi românești”, „Poporul” (ca prim-redactor), „Papagalul”, „Aripi noi” și multe altele, cu versuri, proză, articole. Inițial, a semnat Const. Em. Popescu-Pitești, C. Em. P. Argeșan, apoi și C. Arg.
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
la „Palais-Royal”, ore pierdute În „Café de Paris” sau „Café Anglais”, prin cluburi și saloane, dar și lecturi pasionate din Vivian Grey și Pelham, celebrele romane cu dandy ale lui Disraëli și Bulwer. Toate au rolul de a scoate la rampă actori cu gesturi și vorbe studiate, dar mai ales o modă inconfundabilă, de la veșminte la cel mai mic accesoriu. A fi, de pildă, Îmbrăcat la Staub, a purta ceasuri fabricate de Breguet sunt doar două din passe-partout-urile cele mai sigure
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
risipite Împreună cu niște periuțe de lucernă pentru gingii; pense, foarfeci, perii de baie, estompe, crepoane și pufuri, baghete pentru scărpinat, alunițe artificiale și pile. El mânuia tot acest calabalâc...1 Decorul care absoarbe toate strădaniile dandy-lui de a ieși la rampă, sporind efectul unui costum, al unei freze sau măști, pare desprins dintr-o piesă de teatru. Salonul, sala de bal, grădina se transformă În veritabile scene, ca sub o baghetă magică. Atunci când Își pot Îngădui bănește asemenea fantezii, dandy-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
funcția de prim-redactor al ziarului „Lumea nouă” (1898-1899). Acum se lansează excentricul gazetar într-un gen publicistic inedit la noi - interviul. Om de spirit, având întotdeauna ceva de spus, ia cuvântul cu destul succes la diferite întruniri publice. E rampa lui de lansare spre deputăție, D., care a fost și prefect de Tecuci, evoluând în Parlament între 1901 și 1917, în toate legislaturile liberale. Între timp, în 1900, împreună cu grupul așa-numit al „generoșilor”, trecuse la liberali. Îi va părăsi
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
Shetland, în Marea Nordului. După debutul la „Contemporanul” (1887), D. colaborează cu schițe, note de drum, comentarii politice, cu câte o scenă din piesele lui de teatru sau cu câte un mic eseu la „Munca”, „Voința națională”, „L’Indépendance roumaine”, „Viitorul”, „Rampa”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Universul”, „Capitala”, „Noua revistă română”, „Rampa nouă ilustrată” ș.a. În 1910 editează „Revista democrației române”, unde încurajează anchetele sociologice în mediul sătesc. A semnat și cu pseudonimele Gh. Despina, Ion Marvila, Ne-om. În broșuri, și-a
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
colaborează cu schițe, note de drum, comentarii politice, cu câte o scenă din piesele lui de teatru sau cu câte un mic eseu la „Munca”, „Voința națională”, „L’Indépendance roumaine”, „Viitorul”, „Rampa”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Universul”, „Capitala”, „Noua revistă română”, „Rampa nouă ilustrată” ș.a. În 1910 editează „Revista democrației române”, unde încurajează anchetele sociologice în mediul sătesc. A semnat și cu pseudonimele Gh. Despina, Ion Marvila, Ne-om. În broșuri, și-a tipărit discursuri ținute în Adunarea Deputaților, analize de politică
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]