1,448 matches
-
academician. Acestui prieten (și lumii pe care el o reprezintă, simbolic) Bizu îi lasă impresia unui învins, a unui ratat 38, deși eșecul lui, din altă perspectivă privind lucrurile, ascunde satisfacția renunțării și a unei superioare predispoziții contemplativ-ataraxice. În fapt, ratarea "presupune dorința de a ajunge ceva, încordarea, dinamismul", fiind "un inconformism între realitate și voință", inconformism tradus "printr-o stare sufletească de nemulțumire și iritare". Or, eroului lovinescian ideea însăși de competiție îi pare "principial insuportabilă" de aici și tendința
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cit., p. 205). Deși credea inițial în valoarea romanului, criticul se lasă în cele din urmă influențat de opiniile defavorabile exprimate în presă, care-l determină să vorbească despre o anume "nesiguranță în valoarea cărții", și apoi despre "convingere de ratare a cărții" (2 nov. 1932). Sensibil în grad extrem la reacția publicului, e foarte posibil ca Lovinescu să-și fi modificat proiectul din mers, încercând să scrie altfel, într-o manieră tot mai melodramatică și mai puțin eseistică, teoretizată post
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
personajele par să-i dejoace planurile, se inserează în text, convocându-le pirandellian, în ultimul capitol. Acesta este un bun mijloc de autoironie și demitizare a vocii auctoriale, devenind un discurs focalizat pe ideea de a demonstra că și din ratarea unui subiect de roman poate ieși o carte. Romanul Revolta manechinelor (2001) nu se mai înscrie în linia umoristică a celorlalte, H. folosindu-se de un erotism fără obiect, facil, caracteristic literaturii de consum. Alternanța a două planuri, sugerând prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
și despre generația următoare. Ceea ce părea macedonskianism, o extravaganță sau un gest insolit, rămas fără nici o urmare (de exemplu, M. Dragomirescu), a început acum să constituie o inițiativă destul de firească. Ea își asumă, bineînțeles, și toate riscurile, insuficiențele și chiar ratările pionieratului. Căci nu este deloc simplu să exporți din Est teorie sau critică literară românească, venind dintr-o cultură încă necunoscută, declarată minoră etc. Dar tocmai acest gen nu este lipsit de semnificația sa actuală deosebit de profundă. problema are, în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în realitate, legea nu a fost nicicând aplicată în integralitatea ei. Deși, în cazul muncitorilor din cadrul marilor unități industrile, legea era o adevărată binecuvântare, pentru marea majoritate a persoanelor implicate în comerțul mic și mijlociu legea însemna, de fapt, o ratare a unor bune oportunități de afaceri. Mai mult decât atât, cei mai afectați s-au dovedit a fi țăranii din împrejurimile orașului Bacău. Chiar dacă orașul punea la dispoziția acestora târgul săptămânal din zilele de joi, majoritatea sătenilor obișnuiau să efectueze
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
capcană. De asemenea, nici lucrătorii operativi din postul capcană nu puteau să coboare din pod pentru a lua legătura cu cineva din sat spre a-i aproviziona, deoarece și acest lucru ar fi dus la deconspirarea postului capcană și la ratarea acțiunii. Ei au știut să păstreze, prin purtarea lor justă timp de peste cinci săptămâni, conspirativitatea cea mai desăvârșită și, înfruntând toate greutățile și privațiunile ce le impunea misiunea primită, au știut să nu atragă prin nimic atenția elementelor dușmănoase. Astfel
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
la masa de lucru, Alexa Visarion s-a impus demult ca un artist implicat în efortul de cunoaștere și primenire a teatrului și filmului. Autodefinindu-se sincer, cu acea sinceritate pe care și-o permit numai consacrații, mărturisește: "Frica de ratare, singurătatea care m-a ales ca discipol pentru a mă iniția, momentele de lașitate, senzualitatea dorințelor, sfidarea tabu-urilor, aventura și rezistența la aventură îmi definesc structura și identitatea". Mărturisire care nu miră, demnă de numele unui creator adevărat. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cele și-n fața acestei cereri a ales: parteneriatul l-a încheiat pe viață cu locul în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nici o clipă pe regizor de la ceea ce consideră a fi adevărat, de la șansa salvării sensului major al mizanscenei. Aceasta pare a fi o exigență pe care autorul a urmat-o întreaga viață, bucurându-se de toate victoriile și asumându-și toate ratările (câte or fi fost), predându-se de fiecare dată unei "dramatice implicări" a regiei 12. Chiar dacă Cehov cel care "îmbolnăvește și înflorește întreaga ființă"13 și Caragiale prin care vom înțelege că "teatrul se află într-o permanentă criză"14
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru că Ana conține, în structura sa conceptuală emoțională și stilistică, viața, personalitatea și creația regizorului. Fata din Ana, interpretată de Cristina Drăghici, a călătorit în Italia și a trăit "cât pentru trei vieți", iar El, Răzvan Vasilescu, stăpânit de sentimentul ratării, a făcut Irlanda, "nițică Suedie", la Muntele Athos a stat trei luni... Și s-au întors. Ca dintr-un surghiun. Dar calea deportării tot drum este. La capătul drumului celor zece meșteri mari "Lăcașul se va înălța. Biserica va sta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama istorică a unui neam condamnat să suporte nesfîrșitul lanț al puterii abuzive călcând totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția și singurătatea artistului într-o lume ostilă. Reluînd, în alt registru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și nu au cunoscut sinistrele personaje. Cei care le-au trăit știu însă că necruțătoarea caricatură dezvăluie o crudă realitate. Pentru că memoria noastră este scurtă, Alexa Visarion a exorcizat demonii trecutului depunând mărturie pentru posteritate prin Ana, necruțătoare radiografie a ratării schimbării de destin a României. Este menirea adevăraților artiști să pună în fața semenilor o oglindă a adevărului. Dar ei sunt rari. Un asemenea artist este Alexa Visarion. Manuela CERNAT Noblețea întâlnirilor Mai demult, când timpurile nu se grăbeau atât, am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu și la "uciderea artistului" Gherlaș, în secvența balului dat în cinstea unui general care nu mai vine scenă în care George Constantin sugerează magistral nu chipul unei brute, ci o imagine a abrutizării și degradării, a conștiinței eșecului, a ratării convertite în îngâmfare, atitudine agresivă și cruzime. Leopoldina Bălănuță Moartea și Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș O "imago mundi" ce include uneori mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
excesului pe pământ, în bine și rău, dar acest exces reprezintă o sursă de cunoaștere. Pasiunea mea pentru lucrul cu actorul vine din faptul că structura mea înțelege creativitatea actorului. Probabil că sunt, într-un fel, un actor stăpânit de ratare. Pentru mine, actorul este ființa fericită care are posibilitatea să aibă mai multe vieți. Nefericirea lui este că poate să și-o piardă pe a sa proprie. Eu încep întotdeauna prima repetiție cu actorul la teatru sau pe platou cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
au venit, și râvnite de atâtea vreme, imaginile au început să se audă. Este o sinteză a celorlalte încercări, o iluminare... Acolo la Sfântul Munte am găsit organicitate temelor mele: înălțarea și surparea, febra minții, revolta și creația, vocația și ratarea, disperarea și singurătatea, moartea ca partener al rostului. Scenografa Daniela C. Kamiliotis mi-a spus de curând la New York că filmul este în toate fibrele sale autobiografic... Nu știu, poate... Sigur e universul ascunsului meu. Un artist cu cât este
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut. Ideile s-au întărit în această așteptare. Existența mea, pragurile și răspântiile venite din copilărie, frica și energia ei, detenția tatălui, teama de risipire și ratare, atacul agresiv al nimicului... suferință și bolile celor dragi... bătrânețea atotcuceritoare, toate se întâlnesc în acest film. Pândit de propria lașitate, fascinat de descoperirea înțelesului trecerii, puternic, fragil, senin, căutător de neliniște... Amintirile se mărturisesc... Cu sufletul sfințit de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atâta eenrgie, care mă țintuise în fotoliu, iar după mai bine de o oră l-am întrebat și pe el. De unde vine... ? De unde vă vine ? Ce ? Energia. Aaaaa, vreți un răspuns? Din frică. Frică... ? De ce? De toate, de tot, de ratare, de singurătate, de moarte... de taină pe care încerc să o aud cum îmi șoptește. Trebuie să pătrunzi, să scrijelești înăuntrul clipei... care nici nu mai e aici... s-a dus, dar îi simți umbra și ecoul. Frica mea naște
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fundamentează Întregul sistem administrativ românesc. Acceptând necesitatea unui demers de reformare la nivelul administrației românești, În continuare voi lua În discuție acele elemente componente ale măsurilor de reformă, despre care consider că ar putea constitui mai puțin sursa unei posibile ratări a obiectivelor propuse, cât, mai degrabă, punctul de pornire Într-o reevaluare a demersului de reformare, la dimensiunile Întregii administrații publice centrale românești. Primul dintre obiectivele specifice ale reformei se referă, după cum am precizat mai sus, la formalizarea procesului formulării
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
semnifică pentru Bădescu (1997) scăderea puterii sufletești, denumită "descreștere spirituală", ori "real împuținat" (Eminescu) sau "real care scade" (Stăniloae și Noica) vezi Bădescu, 1997:26-8. Asociat apare ideea că modernitatea și postmodernitatea sunt captive senzualismului și pozitivismului, sunt perioade de ratare a omului ca unitate interioară. Denumită de unii tranziție 3 și postranziție iar de alții postcomunism 4, situația actuală a societății românești este, în măsură considerabilă, rezultanta a două procese majore: ruperea de proiectul social egalitarist prin revoluția din decembrie
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de certă probitate etică și profesională, dar... Răspunsuri la enigmă pot fi aproximate în fel și chip, doar cele ale apostaților ar putea conta cu adevărat. Numai că: subiectivitatea diagnosticului, deci autoamăgirea în clarificare de ce nu refuzul de a recunoaște ratarea ar fi extrem de incomode. Cum multe altele nu doar din sfera creației recunoscute, ar primeni aerul public. Dacă ar fi asumate cu... profesională sinceritate. Dar România rămîne, din păcate, eminamente diletantă. Și tot din păcate nu-i place s-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
durata de viață a activelor fixe. Dar pentru Guvernul României acesta este un program social important care trebuie să continue, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale locuitorilor acestor zone rămase în urmă din punct de vedere economic și al civilizației. Ratarea unor astfel de investiții are un impact negativ, provocând nemulțumire cu conotații sociale, administrative și politice. La finele anului 2002 erau 93613 gospodării neelectrificate, în 2571 localități, din care: 4636 gospodării în 203 zone complet neelectrificate; 64207 gospodării în 2218
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153200_a_154529]
-
de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]