3,026 matches
-
cu ideea modernă de bunăstare și de trai bun. Dacă în 2005 majoritatea salariaților francezi doreau menținerea timpului de muncă din acea perioadă, nu e mai puțin adevărat că dictonul „a munci mai mult pentru a câștiga mai mult” a reapărut nu doar în dezbaterile publice, dar și în aspirațiile anumitor categorii profesionale. Când salariații se declară favorabili ideii de a munci mai mult, ei nu exprimă creșterea puternică a normei de performanță, ci formidabila expansiune a consumului-lume și nevoia de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întoarce. Se cuvine să evocăm aici și un alt discurs, cel al lui Genet, o nouă dovadă privind ciudata revenire în dezbaterea teatrală contemporană a raportului, insistent reafirmat, dintre teatru și teritoriile morții, dintre teatru și figura celui dispărut, ce reapare în fața celor vii. Genet cel din „Straniul cuvânt de...” nu leagă oare degenerescența teatrului occidental de atitudinea devalorizatoare față de moarte, de scoaterea cimitirelor în afara orașelor? Când lumea celor morți este exclusă din lumea celor vii, teatrul adevărat încetează să mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rugile celor vii. „Se împlinesc blestemele, cei din mormânt trăiesc! Victimele de odinioară se răzbună acum prin sângele celor ce le-au luat viața”. Aceste cuvinte citate din Electra lui Sofocle sunt rostite în momentul în care Oreste și Pilade reapar în pragul palatului, cel dintâi cu mâinile mânjite de sângele Clitemnestrei, sânge împrăștiat pe altarul lui Ares, pe altarul furiei ucigașe. Aducerea la îndeplinire a răzbunării prin mijlocirea lui Oreste e o dovadă a puterii regelui dispărut. Prin actul fiului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vii, nici lumii celor dispăruți, la fel ca și Menelau, aflat și el în situația unei aparente morți. În povestirea lui Teucros, Menelau ar fi pierit, chipurile, înecat în mare; ca și Oreste, e socotit mai întîi mort, înainte de a reapărea în carne și oase. Menelau intră în scenă îndată după ce Elena se întreabă care i-o fi fost soarta: a murit sau trăiește? Căci, contrazicând relatarea lui Teucros, sibila Teonoe îi spusese că Menelau e în viață. La rândul său
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spune Bufonul, „se prăpădesc și înțelepții, și smintiții”. Noapte a tuturor primejdiilor, a tuturor temerilor, căci se află sub stăpânirea unor puteri de altundeva. Și atunci, de ce ne-am mira că întrebarea din Hamlet: „Who’s there?” („Cine-i acolo?”) reapare în acest act al furtunii? O spune Kent, în două rânduri: prima oară în momentul întâlnirii cu Lear, a doua oară în momentul întâlnirii cu Edgar - așadar, cu cele două personaje rătăcite prin câmpia pustie, cu cei doi oameni deveniți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nici aici, cum nu era nici la Maeterlinck, o fantomă, în sensul unui mort care se întoarce printre cei vii pentru a sta de vorbă cu ei. Și totuși el incarnează incontestabil o amenințare venită din partea unor puteri stranii, ce reapar după o absență mai mult sau mai puțin îndelungată, puteri ce-și au sediul într-un altundeva temporal și spațial, ale cărui teritorii se aseamănă mult cu cele ale morții. În cazul lui Ibsen, am putea relua, așadar, ideea „celui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
își amintește de propria viață. Cum să exprimi în cuvinte forța stranie a acestor fantasmagorii privite de o umbră? În Drumul Damascului, Necunoscutul se întreabă sceptic: „Să fie oare cu putință ca nimic să nu se piardă, ca totul să reapară la suprafață, de la năzbâtiile copilărești și până la greșelile grave?”, recunoscând mai târziu că, desigur, focul distruge orice, „dar cruță... din nefericire... amintirile... trecutului”, acele amintiri de care nici moartea nu-l putuse scăpa pe Assir. „Numai fantomele mă sperie”, va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de realitate indeterminabilă, de figură care este și, totodată, nu este ceea ce reflectă, ceea ce reprezintă. Trăsătura esențială a halucinațiilor din scena azilului constă tocmai în apartenența lor la acest spațiu intermediar între a fi și a nu fi. Iată cum reapar marile întrebări shakespeariene: „A fi sau a nu fi?”, „Cine-i acolo?”, „Cine umblă pe acolo?”, întrebări cărora nu li se poate răspunde decât prin afirmarea caracterului incert al identităților. Ca și la Ibsen, ca și la Pirandello ceva mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vieții cu arta, întrebări regăsite în Astă-seară se improvizează, visul sculptorului - ce traduce, în fond, eterna aspirație către alianța dintre neclintirea materiei și mișcarea vitală, însuflețitoare a acesteia - revine, o dată mai mult, ca metaforă-cheie a statutului realității teatrale. Împreună cu ea reapare și motivul strânsei legături a teatrului cu tematica magiei și a miracolului, cele două versiuni - păgână și creștină - ale uneia și aceleiași puteri: puterea de a trezi la viață inanimatul, de a transforma materia moartă în materie vie. În Lazăr
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statuile pot prinde viață. Oare ce altceva ne spune ea, o Poveste de iarnă contemporană, decât că trecutul pasiunii pierdute poate reînvia, că forța imaginației și a visului, asociată cu fidelitatea față de o imagine, pot face ca acea imagine să reapară și să retrăiască și că fantomele trecutului, ca și fantomele celor morți pot reveni oricând printre noi? Dacă, în această modernă Poveste de iarnă, fotografia a înlocuit statuia, s-a păstrat, în schimb, ideea efigiei inerte realizate după chipul și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va fi dublă: - medicamentoasă, pe de o parte, deoarece Benoît era de peste șase luni în această stare, incapabil să progreseze: antidepresive triciclice în doză moderată. Lentoarea psihomotorie se va atenua rapid, apoi va dispare. Fluiditatea asociațiilor logice ale gândirii va reapare, permițând astfel un început de abordare psihoterapeutică; - ședințe de psihoterapie, pe de altă parte. În timpul acestor ședințe, agresivitatea față de familia adoptivă, mai ales față de mama adoptivă, va fi exprimată din ce în ce mai puternic; în același timp, nostalgia după familia sa naturală și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
teama de examen, dar în realitate Thomas are această suferință de mai mulți ani. În fiecare an, reînceperea școlii este precedată de o perioadă în care nu se simte bine, convins că nu va reuși. După o ameliorare relativă, anxietățile reapar la sfârșitul celui de al doilea trimestru, deoarece este convins că va repeta școala. Cum este printre primii în clasă, trecerea în clasa următoare îi calmează anxietatea până la începutul anului următor. Lucrurile se petrec în acest fel de aproximativ trei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
urmare a unei spitalizări, este acceptată de către diferiți membri ai familiei. După trei săptămâni de spitalizare și un tratament medicamentos modificat (alprazolam) se încearcă o reîntoarcere la școală, internat fiind în continuare, la cererea lui Thomas, dar crizele de anxietate reapar, obligându-l să suspende frecventarea școlii. În același timp, revenirile în familie în timpul week-end-urilor constituie ocazii pentru apariția unor conflicte între Thomas și mama sa, conflicte privind în general probleme minore, dar cu totul noi, deoarece până atunci singurele „ciocniri
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
putem face ca asta să se întâmple. Cândva în viitor, mai devreme sau mai târziu, creativitatea va curge din nou liber ca și notele improvizate ale muzicianului sau ca și cuvintele poetului. Oricum, între timp, în timp ce așteptăm ca pasiunea să reapară și să curgă liber din nou, putem fi „tehnicieni” în psihoterapie utilizând o gamă largă de tehnici din repertoriul nostru și care poate avea un beneficiu considerabil pentru pacienți. Argumentul meu este acela că toți terapeuții trebuie să ia în
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să se elibereze de problemă într-un anumit moment viitor. Pacientului i se poate cere apoi să încerce o dată halucinată din viitor când va fi eliberat de problema actuală și când nu îi mai este teamă că problema ar putea reapare. Fiți foarte atenți la modul în care este formulată cererea. Pacientului s-ar putea să i se fi spus „trebuie să înveți să trăiești cu problema asta”. Din acest motiv simpla cerință a unei implicări viitoare în ce privește un moment din
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a altora, iar răspunsul persoanei a implicat teama intensă, neajutorarea sau oroarea. Foa, Davidson și Frances (1999Ă enumeră simptomele cheie din SSPT după cum urmează: Re-trăirea evenimentului traumatic, indicată de: Reamintirea intruzivă și stresantă a evenimentului; Flash-uri (sentimentul că evenimetnul reapare în stare de vegheă; Coșmaruri (evenimentul sau alte imagini înfricoșătoare apar frecvent în viseă; Reacții exagerate emoționale și fizice la declanșatori care amintesc persoanei de acel eveniment. Evitarea și amorțeala emoțională indicată de: Activități, locuri, gânduri, sentimente sau conversații legate
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
au reîntărit în mare măsură ceea ce s-a realizat în ședințele de terapie precedente. Joanne a început treptat să își controleze comportamentul bulimic și ședințele de urmărire la șase luni au arătat că în următorii doi ani comportamentul nu a reapărut. Rezumat Presupunerea de bază a terapeutului a fost aceea că există un potențial interior pentru a ajunge la o stare de echilibru legat de funcționarea umană, atât la nivel individual cât și familial. Se poate postula că au fost implicați
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
soluții mai bune. Experiențele respective (ex. cele ale lui Maier, Miller, Dembo, Barker, Sears, Deob etc.) au demonstrat deci, faptul că influiența situației frustrante se „întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pentru problema stabilității, întrucat atunci cand perspectiva temporară este extrem de extinsă, asumția invariantei situaționale nu prea mai poate fi păstrată. Ținând seama de toate acestea o intrebare pertinenta ar fi următoarea: Este ancoră carierei suficient de stabilă pentru a putea să reapară constant în conduită profesională a persoanei sau aceasta este „regizată de situație”? Derivate din această întrebare ar fi și următoarele întrebări: Dispune individul de o singură ancoră a carierei sau de mai multe? Este posibilă determinarea empirica fără echivoc a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
de-al doilea metacarpian, urcă prin exterior pe marginea radială a antebrațului, urcă apoi pe partea externă a brațului, trece prin mijlocul umărului, urcă pe partea laterală a gâtului până la punctul 18IG, apoi se îndreaptă spre maxilarul inferior pentru a reapărea sub nară, încheindu-și parcursul în punctul 20IG, la o distanță de 0,3 cun de marginea externă a aripii nasului. Figura 9. Meridianul intestinului gros A se vedea schema „cap” Claviculă Fosă subclaviculară Fosă supraclaviculară Mușchiul triceps brahial Plica
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
context, revin în presa literară, ca avangardiști, poeți revelați în deceniul al IV-lea (Gellu Naum3, Virgil Teodorescu 4, Constantin Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă. Tot așa, Virgil Carianopol 7, avangardist la debut, apoi tradiționalist, Dragoș Vrânceanu 8, tradiționalist cu note moderniste. Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu aduc ipostaze interesante în perceperea lumii generând sateliți în contextul perioadei 1960-1975. Geo
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
genezei, al morții și al dragostei ("Cumințenia pământului", "Caloianul", "Legenda arborilor înlănțuiți", "Stâlpii morții", "Oul", "Peștele"). Motivul haiduciei, al pământului, al astrelor, al șarpelui, al comorii, precum și un întreg univers de credințe creștine descoperite de Alexandru Dima în poezia interbelică reapar la Adrian Păunescu, Dumitru M. Ion, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ion Horea, Gheorghe Pituț, Aurel Rău, Ion Bănuță, George Alboiu... Am putea dovedi numai prin titlurile volumelor devenite relevante în epocă că ele anunțau deschideri spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin metempsihoză a iubitei, desprinsă din adâncul ceștii de email a "Paharului fermecat" al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de joc de copii se cuprind în invocarea îngerului: "Tare ca fierul/ Iute ca oțelul/ Bună ca somnul/ Blândă ca Domnul/ Care trupul de moartă îl vede/ Și nu-l crede." Așa cum remarcă Al. Piru, tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul, rana, mortul și viul, ochiul rece și ochiul cald sunt elemente ce apar obsesiv și straniu. Poeta pune la îndoială posibilitatea morții: Dacă trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sociale. Mihai Beniuc, încă din "Cântecele de pierzanie", îi evocă pe Horia și pe Iancu, la amintirea cărora îi pare că aude: "Șuier de piatră pe tăiș de coasă" ("Aicea printre Ardeleni"). Odată cu volumul " Un om așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]