10,187 matches
-
e o problemă de filozofie cultă, depășind marginile unei chestiuni de judecată estetică. Căci diaconul răspopit, al cărui nimb auctorial are un farmec pentru care ar trebuie să-l invidieze mai toți clasicii noștri, diaconul acesta ridică trei teme de reflecție: legătura dintre talent și erudiție, dintre geniu și limbă și dintre notorietate și operă. Să încep cu ultima: aura de fascinație pe care o exercită azi Creangă ține cu precădere de portretul pe care criticii i l-au urzit. Cu
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
iritare cronică. Neputând să-mi folosesc brațele, nu mă pot scărpina dacă am vreo mâncărime, nu pot să-mi potrivesc ochelarii, să înlătur firimiturile de mâncare dintre dinți și nimic altceva care - așa cum ne dăm seama după un moment de reflecție - facem fiecare dintre noi de nenumărate ori pe zi. Ca să mă exprim reținut, sunt absolut dependent de amabilitatea străinilor (și a oricui).” Nu ai ce să spui, nu ai cum să comentezi aceste fraze, care transcriu cu o detașare incredibilă
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
lucru să afecteze cursul, iar profesorul să fie pus în încurcătură, de vreme ce el însuși nu citise textul cu pricina! E nevoie, așadar, de un anumit curaj să-ți propui să împărtășești experiența ta aprofundată de noncititor și de a iniția reflecția asupra acestui subiect tabu, mai ales că sunt atât de puține texte care laudă meritele nonlecturii. Această atitudine se lovește de o întreagă serie de constrângeri interiorizate care ne opresc să abordăm problema: una ar fi obligația de a citi
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Cărțile au legătură nu doar cu ceea ce înseamnă cunoașterea, ci și cu pierderea memoriei, dacă nu chiar a identității, iar acesta este un element care nu trebuie omis în orice reflecție asupra lecturii, fiindcă în lipsa lui ea nu ar lua în considerare decât partea pozitivă și acumulativă a frecventării textelor. Să citești nu înseamnă numai să te informezi, ci și să uiți, altfel spus, să te confrunți cu ceea ce în noi
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
exigența moralei -, dar nu din teama de a fi pedepsit de o putere superioară, din frica unei sancțiuni divine -, ci din respectul pentru morală ca o valoare indispensabilă vieții. G.B.: O discuție e interesantă în măsura in care, dincolo de o reflecție personală, pune în evidență o poziție generală, într-un fel un prototip. Gîndindu-mă la teatrul tău, îmi spun că l-ai făcut nici ridicînd ochii spre cer, nici neîncrezîndu-te în om, nici mistic, nici cinic. Tu nu te recunoști nici
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
ales că mă simțeam vinovat că le creasem probleme la serviciu. Și apoi, și atunci ca și acum, consideram că exteriorul este doar manifestarea interiorului, a nivelului de conștiință, așa că nivelul nostru de conștiință, concepțiile proprii trebuie schimbate iar nu reflecția acestora în lume. Așa că, am văzut revoluția la televizor. Evenimentele le percepeam destul de confuz: eram entuziasmat că va veni democrația, dar nu știam ce e de făcut! Nu-mi imaginam că totul este ”o făcătură” și că ”revoluția” poate fi
"Stegarul dac”, amintiri din 1989: "Urma să fiu condamnat". Ce a făcut la Revoluție by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54287_a_55612]
-
civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va face mai tîrziu Eminescu în Memento mori. Ca și la Eminescu, suita pitorească de peisaje culturale, desfășurată în versuri ample, e acompaniată cu muzica de fond a unei filozofii funciar pesimiste. Reflecțiile continui despre efemeritatea omului și a civilizațiilor marchează momentele cruciale ale poemului. Ultimul vers din Conrad („Dar crucea nu mai este, mormîntul s-a stricat”) ne anunță retragerea în natură a ultimului semn lăsat de erou pe pămînt. Rostogolirea continuă
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
70 minute. Produs de: Cinekdoque. Distribuitorul internațional: FiGa Films. La vida util al lui Federico Veiroj este unul dintre acele filme care vorbesc despre lumea cinematografului, care leagă filmul de istoria lui. Avem în filmul lui Veiroj o modalitate de reflecție asupra lumii filmului, o lume aparte, cu legi proprii, cu o atmosferă proprie, cu nume proprii. Altfel, regizorul urmărește de o manieră aproape documentară etapele declinului cinematecii din Montevideo, capitala Uruguayului, până în momentul închiderii ei. Nu este vorba doar de
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
naturalizează” ceea ce inițial nu era decît un act voluntar de articulare a două entități separate și oferite fiecare unei semnificări conștiente (limba dată, neutră inițial și istoria dată, la fel de neutră). Poate de-acum să devină mai clar în ce este reflecția lui Barthes asupra limbajului - „formalismul” său - ocazia de a formula o etică într-o lume plină de cuvinte publice, în lumea modernă a accesului nelimitat la cuvîntul public și cuvîntului ca instrument de acreditare a unor semnificații cu titlul de
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
câteva decenii) un nivel de civilizație și prosperitate fără precedent tocmai pentru că stătea pe solul solid al unei viziuni care sintetiza câteva secole de exercițiu umanistic. Proiectul social occidental n-ar fi fost posibil fără acumularea tezaurului de gândire și reflecție din domeniul „umanioarelor”, care a impulsionat și cercetarea științifică. Nu trebuie să te fi hrănit cu scepticismul lui Cioran ori să fii adeptul teoriilor catastrofiste privind declinul omenirii. Și nici nu trebuie să aparții vreunui club conservator. E suficient să
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
Chemare întru sfîrșit“ e o colecție de clișee ezotericoreligioase despre soarta sufletului după moarte), considerații mitologice alăturate unor oțioase precizări medicale (clasificarea tipurilor de inteligență de la p. 132 par scoase dintr-un manual), apoi note de jurnal presărate în mijlocul unor reflecții morale, la toate acestea adaugîndu-se neplăcutul procedeu al dialogului cu propriul spirit, cînd cititorul e silit să asiste la un schimb de replici în care autorul intră în polemică cu sine, mai precis cu cugetul lui, sub forma unei conversații
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
anii ’20 el își proiectează în prim-plan propriile formule, prejudecăți și, inevitabil, limite. Studiile din 1980 și 1990 asupra „literaturii detective” au urmat, în linii mari, două abordări. Una din ele, cea mai consistentă din punct de vedere al reflecției teoretice, pretinde că tema principală a hard-boiled fiction este controlul social. Sau, mai precis spus, felul în care ființa umană se organizează, prin crimă, în vederea controlului societății. O astfel de perspectivă - greu de combătut - are dezavantajul că elimină dintre misiunile
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
Mozart la Bach, de la Brahms la Berlioz, de la Schumann la Mussorsgky etc. Familia O’Brien constituie un fel de mise en abîme al acestei cosmogonii concertate, pare să găzduiască Aleful lui Malick, este picătura din vastul ocean, înzestrat cu darul reflecției asemeni oceanului gânditor din Solaris al lui Stanislaw Lem. Această reflecție o auzim pe șoptite, într-o transă incantatorie, expresie a unui monolog interior, de la o parte din membrii familiei O’Brien: domnul O’Brien (Brad Pitt), doamna O’Brien
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
etc. Familia O’Brien constituie un fel de mise en abîme al acestei cosmogonii concertate, pare să găzduiască Aleful lui Malick, este picătura din vastul ocean, înzestrat cu darul reflecției asemeni oceanului gânditor din Solaris al lui Stanislaw Lem. Această reflecție o auzim pe șoptite, într-o transă incantatorie, expresie a unui monolog interior, de la o parte din membrii familiei O’Brien: domnul O’Brien (Brad Pitt), doamna O’Brien (Jessica Chastain) și fiul cel mare, Jack, prezent într-o dublă
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
conflictul tragic pe care-l pune în joc piesa lui Wajdi Mouawad după care a fost realizat filmul, ci și din raportul complicat între reprezentarea contextului istoric și încercarea de a-l ridica la un anumit grad de generalizare și reflecție filozofică. După moartea mamei lor, tinerii canadieni, gemenii Jeanne Marwan (Mélissa Désormeaux- Poulin) și Simon Marwan (Maxim Gaudette), iau cunoștință prin intermediul notarului Jean Lebel (Rémy Girard), totodată prieten al familiei, de câteva clauze testamentare insolite. Pe lângă faptul că află tocmai
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
îndeamnă la meditație. De obicei suferința, atunci cînd e privită dinafară, te indispune prin scîrbire: întorci capul și pleci, ca să nu te molipsești de zvîrcolirile ei. Nici o clipă nu simți nevoia de a-i înțelege dedesubturile. Că Piteștiul îndeamnă la reflecție o dovedește numărul de cărți scrise în marginea fenomenului, de n-ar fi să pomenesc decît Pitești. Centru de reeducare studențească de Dumitru Bacu sau Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, alături de zeci de alte volume pe aceeași temă. Din lectura
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
de fantome livide: fețe îngustate de inaniție, priviri hipnotizate de teroarea suportată și rareori cîte o fizionomie de amprentă nobilă: Calciu, Oprișan sau Nuti Pătrășcanu. Iar dacă Piteștiul nu e doar un subiect de oroare, ci și o temă de reflecție retrospectivă, atunci cărțile care cercetează patogenia fenomenului sunt de două ori importante: mai întîi fiindcă scot la lumină adevărul și, în al doilea rînd, fiindcă trezesc în cititori dorința de a afla mai mult. E ca o scuturare dintr-o
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
Pinei: inteligență. Inteligență pare să fie ultimul lucru pe care să-l invoci pe langă simțire, insă mișcarea pe care Pînă o solicită de la dansatori fără a fi exclusiv cerebrală presupune introspecția, regândirea a ceea ce simți și ceea ce ești, o reflecție pusă în actul deopotrivă teatral și coregrafic. Wim Wenders ne ofera de fapt un spectacol Pînă Bausch format din fragmente, perfect articulate, dar care invocă ceea ce reprezintă teatruldans pentru Pînă: o operă de artă totală. Opțiunea lui Wim Wenders pentru
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
cu trei nume, cum pretindea codul pisicesc al lui Eliot, ci numai cu unul sonor: Eustache. (O seducătoare introducere în domeniu o constituie antologia lui Șerban Foarță, Mic tratat de pisicologie, Editura Humanitas, 2008). Poemul se naște din fascinație și „reflecție”: instanța producătoare a textului retrăiește, în regimul banalității cotidiene, consternarea lui Montesquieu, cel care se întreba cum e posibil să fii persan. Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar motanul lui
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
răpește volumului fluența beletristică, de aceea, în mijlocul pletorei de amănunte onomastice, fragmentele care vin cel mai bine la lectură sînt cele care îngăduie cititorului un moment de odihnă. Te bucuri cînd autoarea lasă acribia detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
labiritntul coșmaresc al bolii care avea să-l răpună: „Însușirea frapantă a acestei boli neurodegenerative e că-ți lasă mintea liberă să reflecteze asupra trecutului, prezentului și viitorului, dar te deposedează încetul cu încetul de orice posibilitate de a converti reflecțiile în cuvinte. La început, nu mai poți scrie singur, având nevoie ori de un asistent ori de o mașină pentru a-ți înregistra gândurile. Apoi te lasă picioarele și nu mai poți face nimic, decât cu prețul unei logistici atât
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
de cinematografii, a două viziuni asupra filmului, cea europeană și acea americană, „întâlnire” emblematică pe care Wenders o internalizează în Starea lucrurilor. Această întâlnire a unor modalități diferite de a gândi filmul îl face pe regizor să aducă în spațiul reflecției metode, viziuni, istoria cinematografului și ce înseamnă filmul, care sunt rațiunile sale ultime. Expresia acestor frământări se traduce prin două scurtmetraje documentare, Room 666, unde Wenders ia interviuri unor regizori printre care Jean Luc-Godard, Steven Speilberg și Reiner Fassbinder, cu privire la
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
tăieturile necesare la montaj. Viața merge mai departe fără a fi nevoie de a fi pusă într-o poveste, pentru că imaginea vorbește de la sine acolo unde odinioară scenariul, cu mecanismele premeditării, privilegia doar anumite decupaje. Filmul lui Wim Wenders înscrie reflecția sa despre cinematografie în istoria filmului într-un mod care-i este specific, lăsând cuvintelor doar o parte din întrebări și neliniști pentru a le livra pe celelalte imaginii.
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
crime”, temele erau recrutate, cum spuneam, într-o democrație cvasihaotică, din viața de zi cu zi, din tradiția orală, din reportajele jurnalistice ori chiar din documentele juridice oficiale, biografii ale marilor criminali. Sub presiunea tiparului, exista prea puțin timp de reflecție.
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
fulminantă. Cele două romane intră în consonanță și invită la o lectură paralelă, care permite urmărirea unor continuități, complementaritarități și contraste, nu numai la nivelul tramei (situații, tip de personaj etc.) și al discursului narativ, ci și la acela al reflecției auctoriale implicite și explicite din spațiul ficțional. Astfel, pot fi sesizate schimbări semnificative survenite atît în viziunea scriitorului asupra existenței individului în contemporaneitatea socială și literară, cît și în opțiunea pentru forma arhitectonică și procedeele narative. Ce descoperă, așadar, cititorul
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]