1,869 matches
-
care vă poartă recunoștința lor. Nu vă vom uita, Sire! Niciodată." Mă uit la Rege, din locul în care sânt Nu răspunde, privește fix înainte, către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când prima lacrimă pornește, arătătorul, îndoit, se apropie de obraz și întrerupe rostogolirea lacrimii către bărbie. Are, cred, cel mai frumos plâns din plânsurile pe care le-am văzut. L-am văzut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de casa de cristal și zidurile ei transparente; vorbele lor se pierdeau În acordurile muzicii, În noaptea elegantă de deasupra capului, cu stelele care clipeau În depărtare, fumau și fumul se Încolăcea În jurul lor, formînd arabescuri printre razele misterioase ale reflectoarelor ascunse, beau whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o culoare portocalie. Ultima turnantă Îl convinse că nimic n-o putea speria În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mi s-a părut mie ciudat că nu ne-am mai auzit. Hai, povestește-mi tot. Dar, de fiecare dată când Ashling încerca să vorbească, Craig insista să îi citească dintr-o carte pe care o ținea invers. Când lumina reflectoarelor se muta de pe el chiar și pentru o secundă, el o trăgea cu forța înapoi. —Du-te afară și joacă-te la leagăn, îl rugă Clodagh. — Dar plouă. —Ești irlandez, obișnuiește-te! Haide. Du-te! De îndată ce a plecat Craig, Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rândul lui. Ashling și Joy și-au strâns mâinile ca niște părinți mândri, dar, în mod firesc, emoționați. În câteva secunde, mâinile lor au devenit atât de alunecoase din cauza transpirației, încât au fost nevoite să își dea drumul. În lumina reflectoarelor, Ted părea fragil și vulnerabil. Se masa absent pe stomac, ridicându-și tricoul și lăsând să se vadă marginea chiloților săi Calvin Klein și părul de pe diafragmă. Ashling era de acord cu mișcarea. Asta ar putea atrage atenția fetelor. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trecut la următoarea poantă: Era o tânără pe care voiam să o invit în oraș, spuse Marcus audienței sale. Oare e vorba de mine? se trezi Ashling că se gândește. S-a plimbat pe scenă, părând cufundat în gânduri. Lumina reflectoarelor îi scotea în evidență pantalonii mulați pe picior. —Dar ultima dată când i-am cerut unei dudui numărul de telefon mi-a spus că este în cartea de telefoane. Problema era că nu îi știam numele, iar când am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuie să faci astfel încât să fie bine pentru toată lumea? Nu vreau decât... —Domnișoară Repară-Tot, repetă el, amuzat. O să mă gândesc la ce ai spus. Și tu ce faci? Pleci undeva în weekend? Nu, spuse Ashling, dintr-odată rușinată că lumina reflectoarelor era îndreptată asupra ei. O să mă văd doar cu prietenii mei și chestii din astea. Și poate că va ieși cu Marcus Valentine, spera ea, dar nu avea de gând să îi spună asta lui Jack. —Să te distrezi, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu o față rușinată, poate își va reveni. Deși mi-a spus că îl iubește pe imbecil. Dumnezeu știe de ce. Scuze, spuse el, după o pauză în care realizase ce spusese. —E-n regulă. —Tu ce mai faci? A pus reflectorul grijii lui asupra ei și, dintr-odată, a părut a fi vechiul Dylan. Ea ezită. Ce să spună? Urăsc lumea, urăsc faptul că trăiesc, iau antidepresive, mama a trebuit să îmi pună pastă de dinți pe periuță dimineața și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
000 m3 pe secundă. Un șofer vine și ne invită să trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim în căutarea familiei profesoarei Mather
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Campusul universitar e mai mic decât cel din Ithaca, dar același stil, cu tot ce trebuie vieții a 3 - 4000 studenți. Nu-i lipsește stadionul, bine întreținut, prevăzut cu tot ce e necesar manifertărilor sportive. Seara, lacul universității, în lumina reflectoarelor, e brăzdat de lebede grațioase. Pe strada mea locuiesc familii modeste. Majoritatea închiriază camere pentru studenți. Vecini cu mine, o pereche de studenți veniți din statul Indiana. El studiază medicina veterinară, ea agronomia. Micul lor automobil nu diferă de primele
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
farurile și le dau posibilitatea să se piardă în imensitatea stepei. După trei ore de mers, timp în care nu am întâlnit nici o vietate, în afară de iepuri, ajungem la Buffalo. La intrare în oraș o echipă lucrează la lumina reflectoarelor la construcția șoselei. Localitatea e destul de mică, iar singurul hotel pe care-l are e ars pe jumătate. Ni se oferă o ultimă cameră liberă. Un grup de 6-7 mașini staționau în față. Plecând, a doua zi, intrăm într-o
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
uită la mîna lui care Încă trăgea de nasturi. — Nu face asta. O să-l Îndoi. Desfă-l tu, atunci. — Bine. Așteaptă. Se uită În jur, conștientă că i-ar putea urmări oricine, ascuns În umbra copacilor. Soarele strălucea ca un reflector, iar locul pe care stăteau era plat și vizibil aproape din toate părțile. Totuși, singurele zgomote care se auzeau erau ale pîrÎului, păsărilor și frunzelor neliniștite. Ea Își deschise la Început doi nasturi, apoi, după o clipă, Încă doi. Reggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noastră. Par să se Învîrtească În cerc. — În cerc, și noi În el? — Mda, mi-e teamă că așa-i. Kay acceleră. Cascheta lui Mickey se lovi de cadrul geamului; ridică mîna s-o pună la loc. — L-a prins reflectorul acum, zise ea. Acum l-au pierdut. Acum... hop. Își trase capul În cabină rapid. Iar au Început mitralierele. Kay dădu colțul și privi În sus. Acum putu distinge raza reflectorului și, În ea, corpul strălucitor al unui avion. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîna s-o pună la loc. — L-a prins reflectorul acum, zise ea. Acum l-au pierdut. Acum... hop. Își trase capul În cabină rapid. Iar au Început mitralierele. Kay dădu colțul și privi În sus. Acum putu distinge raza reflectorului și, În ea, corpul strălucitor al unui avion. În timp ce urmărea, o linie de șarpnele se ridică spre avion, În tăcere, aparent - pentru că, deși auzea și simțea bubuiturile mitralierelor, era dificil să asociezi zgomotul cu șirul de străfulgerări luminoase sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acum, că era mai strălucitor ca oricînd, nu mai vorbea - Închisese ochii o clipă și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen dintr-odată, șocată de povestea despre bătrînă; pentru că soarele lumina fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului. Își ținea gura Întredeschisă. Buzele erau pline, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu era nici un ofițer care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate la două-trei mile depărtare. Helen Își dădu capul pe spate și privi În sus. Reflectoarele erau aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp, prin păr, și-și imagină cum pietrele de sus se prăbușesc, o masă neiertătoare de zidărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o fi zicînd - În direcția Eastcheap. Aici se opriră, Întrebîndu-se care este cel mai sigur traseu. CÎnd Julia o luă spre dreapta, Helen o trase În spate. Așteaptă, spuse ea fără suflu. Cerul, În direcția aceea era spintecat de razele reflectoarelor. Asta-i spre est, nu-i așa? Spre docuri. Nu-i așa? Să nu mergem pe-acolo. Să ne Întoarcem pe unde am venit. — Prin City? Am putea merge la stația Monument. — Da. Oriunde. Nu suport să stau priponită aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici. Își roti lanterna, ezită, o făcu pe Helen să se oprească, apoi o luară din loc. Își continuară mersul, Împiedicîndu-se uneori de pietrele de pavaj sparte, bîjbîind În căutarea bordurilor care nu erau unde trebuia, căci lumina bruscă a reflectoarelor, apariția și dispariția neașteptată a umbrelor le dezorienta. În cele din urmă, ghiciră treptele albe ale unei biserici. Biserica, Însă, nu era St Clement’s ci alta, St Edmund, rege și martir, scria pe tăbliță. Julia se opri În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
răgușită, Închideți robinetul, bulangiilor! Și după asta se așternu tăcerea, dar numai o clipă. Apoi tunurile antiaeriene porniră din nou și căzură mai multe bombe. Duncan Își ridică privirea. — O să-ți zboare fața, zise el. Poți să vezi ceva? — Numai reflectoarele, spuse Fraser. Nasolesc totul, ca deobicei. Văd flăcările strălucind. Numai Dumnezeu știe unde sînt. După cît se pare, orașul ăsta blestemat ar putea arde cu totul. Începu să-și muște unghiile. Fratele meu mare e jandarm, adăugă el, În Islington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
repetă Duncan. Și apoi, cînd Fraser nu se clinti, se ridică În picioare, se urcă pe scaun și trase draperia. Se uită pe fereastră și văzu curtea și clădirea de vizavi de Închisoare luminată de lună. Undeva, către est, un reflector se mișca pe cer de parcă nu avea astîmpăr sau era nebun - putea fi În Maida Vale sau departe de tot, În Euston - și acolo se zărea ceva lucind slab sau un foc ridicîndu-se. Își mută privirea spre crăpătura din ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a fost asta? strigă Mickey. Se dusese la ambulanță și scotea tărgile. Se Întîmplă ceva? — Așa se pare, spuse Kay. — O conductă de petrol? — Pariez că-i la vreo fabrică, zise gardianul frecîndu-și barba. Se uitară În sus, pe cer. Reflectoarele se jucau, dar lumina lor era subțiată de cea a lunii, și era greu să-ți dai seama despre ce-i vorba, dar cînd razele coborîră, gardianul arătă cu degetul. — Uite. De sub nori apăruseră primele reflexii ale unui incendiu puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privind rapid linia orizontului, făcîndu-i-se brusc frică. Căuta niște puncte de reper - turle, coșuri, ceva familiar ei. Dar nu putea vede nimic - și, oricum, uită o clipă spre ce direcție privea, nord-est sau nord-vest, deoarece forma străzii crea confuzie. Apoi reflectoarele luminară din nou, și cerul se transformă Într-un amalgam de umbră și culoare. Se răsuci și se Întoarse spre corpul femeii. — Haide, Îi zise ea lui Mickey. Probabil că tonul vocii era ciudat, că Mickey se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
orchestră. Imediat, se auzi o bătaie de tobe. Să înceapă spectacolul, se gândi el. Pe măsură ce înainta spre mijlocul ringului, zâmbind larg, publicul începu să amuțească. Se opri în exact în centru, o dată cu bătaia tobelor. După un moment, rămaseră doar două reflectoare aprinse, poziționate exact pe el. Deși îi spusese lui Katherine că avea nevoie de luminile principale, tot avu un scurt moment de pierdere în care se gândi că lumina era de la bomba cu gaz ce tocmai explodase. Dar depăși momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
estompară, apoi se stinseră complet, aruncându-i pe toți în întunericul fragmentat pe alocuri de luminile roșii care marcau ieșirile. Bang. Mulțimea amuțise instantaneu. Bang... Bang... Bang. Toba bătea rar. Se simțea în piepturi. Bang... Bang... Lumina strălucitoare a unui reflector izbucni în mijlocul ringului, luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
peste asta împreună. - Te iubesc, îi șopti. Reacția lui fu să îi inhaleze aroma floarală de Quakery State și să îi spună că și el o iubește. - La naiba, e prea strălucitor. Privi către fereastră, plină acum de sclipiri din cauza reflectoarelor de la circ. Unde sunt jaluzelele? - Au ars, îți amintești? - Am crezut că a luat Thom unele noi. - Începuse să le pună, dar făcea prea mult caz. Măsura și așa mai departe. L-am dat afară și i-am spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]