3,271 matches
-
îl citează pe G. Călinescu, dintr-un articol din 1932, care se exprima cu dispreț la adresa eminescologilor de ocazie:" Se cheamă eminescolog un publicist care, fără să se fi ilustrat în nici un domeniu al culturii (ba, uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
era dominată de principiul integrităței Imperiului Otoman, și căuta, prin urmare, să împiedice orice mișcare ar fi fost de natură să atingă această integritate. Iar înlăuntru aveam în contra noastră bătrâna clasă privilegiată, compusă mai mult din odrasle de la Fanar, clasă refractară la orice progres, neaccesibilă la orice idee nobilă și patriotică. Ei ne numeau pe noi pantalonari, bonjuriști, și căutau să ne convingă cu argumente ca de-alde aceste: Știți voi ce vă așteaptă, dacă nebuniile voastre se vor împlini? O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
S-a văzut că nu era de acord cu atitudinea pedagogiei experimentale față de filosofie; aprecia, de asemenea, că experimentul nu poate aborda decît unele aspecte, de o mai redusă complexitate, ale fenomenului educativ. Nu înseamnă însă că era cu totul refractar oricărei orientări experimentaliste; dimpotrivă, susținea necesitatea ca înainte de a se aplica pe scară largă, orice programă și metodă școlară să fie experimentată: ,,nu ne este îngăduit scria el în Pedagogia contemporană (1935) să adoptăm o metodă pînă n-o experimentăm
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
perioadă, în atenția cercurilor guvernante se aflau mai ales problemele de politică școlară. Interesul pentru cercetările de amănunt apar cînd învățămîntul a dobîndit o structură relativ stabilă. Chiar faptul că pedagogia experimentală nu numai cea a "Cercului de studii" era refractară filosofiei, o situa la periferia vieții culturale românești care, în deceniile trei și patru, era puternic angrenată în dinamismul vieții politice. Ce sprijin putea să primească atunci un grup de oameni "neangajați" deschis sub aspect filosofic, social, politic? În sfîrșit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia românească drept acea știință care (...) pornește (...) de la viața și necesitățile poporului nostru, avînd ca ideal dezvoltarea cît mai firească a acestuia." (67, p. 313). O astfel de apreciere ne îndeamnă să credem că profesorul transilvănean nu era cu totul refractar aspirației spre o știință a educației. Încă din 1927, cînd a publicat Școala creatoare (Individualitate-Personalitate) s-a remarcat la IOSIF I. GABREA (1893-1976) efortul de a construi o teorie asupra educației care să corespundă cît mai deplin trebuințelor societății românești
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o limitată instrucție (scris, citit și socotit), se urmărea și îndoctrinarea cursanților, în scopul aderării lor la noul regim. Un alt aspect al "democratizării" școlii din acea etapă l-a constituit și îndepărtarea din învățămînt a personalului didactic considerat ca refractar procesului de instaurare a regimului comunist. Au fost "epurați" atunci cîteva mii de învățători, profesori secundari și din învățămîntul superior. Unii dintre ei au fost și arestați sau mai întîi arestați și apoi "epurați". Mă limitez la citarea cîtorva nume
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
corupția prosperă în interstițiile create de suveranitatea națională, disputele jurisdicționale, interesele profesionale personale și slăbiciunea elementelor judiciare ale Națiunilor Unite. Reformele legilor privitoare la confidențialitatea sistemului bancar (despre aceasta se va discuta pe larg mai târziu) au fost lente și refractare; chiar și în prezent sunt incomplete. Resursele alocate activității de combatere la nivel transnațional sunt semnificativ mai scăzute decât cele alocate criminalității transnaționale; și noi niveluri de ambiguitate își fac apariția când inițiativele de afaceri legitime sunt finanțate din bani
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
nu prea a reușit în timpul lungii sale domnii să stabilească ceva de felul unui guvern central cu autoritate reală asupra mediului rural. Era imposibilă impunerea unui sistem administrativ sau organizarea unei armate fără stabilirea unor taxe, iar triburile erau la fel de refractare în privința plătirii acestora atît episcopiei de la Cetinje cît și Porții. Eforturile de a pune capăt incursiunilor și jafurilor erau la fel de inutile, ca și încercările de a împiedica triburile să se lupte între ele. Justiția rămînea și ea în general o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
forțe militare musulmane din zonă care putea fi folosită împotriva revoluției grecești. Lipsit de o armată corespunzătoare și de un aliat musulman balcanic gata să-l sprijine, Mahmud al II-lea a fost nevoit să apeleze la un alt vasal refractar, Muhammad Ali și să-i ofere Creta și Peloponesul în schimbul serviciilor lui. După cum am menționat deja, armata egipteană era foarte eficientă; sub comanda lui Ibrahim, fiul lui Muhammad Ali, ea a cucerit Creta și a debarcat în Pelopones. În nord
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să intenționeze instituirea unei administrații autonome ca acelea de care beneficiaseră Serbia și Principatele Dunărene. Revolta albanezilor atît față de deciziile marilor puteri cît și față de autoritatea otomană au obligat din nou Poarta să pornească o acțiune împotriva acestei populații musulmane refractare. Ținuturile albaneze nu fuseseră niciodată ușor de ținut sub control de către guvernul otoman. La începutul secolului existaseră două pașalîcuri mari, care acționau adesea independent de autoritatea centrală. Să ne amintim că Ali Pașa de la Janina a oscilat între cooperarea cu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
regimul era de așa natură că mai apărea câte un neisprăvit pe post de director care voia să arate că are ,,lichid în instalație”, că el este ,,mare” prin zonă. Se aflase și pe acolo că eu eram un ,,element refractar”, că făcusem probleme tovarășilor, și la un moment dat directorul respectiv, care era obligat să-mi asigure un post pe măsura calificării, se gândește să mă pună ,,la măturat halele”. Nu dau curs indicațiilor și drept urmare nu mai primesc salariu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să mor ! Dar ... se pare că nu eram de capul meu în această lume! Cap. 5 ,,Osânda” Până în 1989 regimul discreționar avea toate pârghiile la dispoziție și orice ,,abatere” de la ,,politica înțeleaptă a partidului” era ținută sub control iar elementele refractare, așa cum eram și eu, reprezentau ,,cantități neglijabile”. După 1990 lucrurile s-au schimbat în sensul că regimul comunist nu mai era la putere, cel puțin formal, era libertate de exprimare, iar vocile oamenilor nu mai puteau fi îngrădite. După o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu mijloace perverse. Mijloacele erau clasice și erau la îndemână: șantajul pentru cei care aveau pete în trecut (aveau dosare la securitate), corupția pentru cei lacomi (nomenclatura era plină de bani) și denigrarea, marginalizarea sau chiar dispariția fizică a celor ,,refractari” cu ,,mijloace specifice”(fără a lăsa urme; iradiere letală sau doar parțială, drogare etc.) Pentru cei care reușeau să dea un semnal de alarmă, ieșea Iliescu la televizor, ,,politicianul cinstit” care cerea pace socială și ne asigura permanent că pentru
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
principal al acestui demers al meu (,,ziar personal”) s-a axat pe sensibilizarea Bisericii și a Presei în această direcție. Am încercat să iau legătura cu Biserica Ortodoxă, am scris pe adresa Patriarhiei de atunci, dar am constatat o atitudine refractară, plină de îngâmfare din partea preoților: „dacă nu-ți place Biserica Ortodoxă, dacă alții (alte religii) sunt mai deștepți, atunci schimbă-ți religia, du-te la ei !” În acest sens trebuie să spun că Biserica Ortodoxă pune accent pe acțiuni superficiale
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
susține un dialog și în lipsa unor argumente valabile în chestiuni esențiale privind viața oamenilor, reprezentantul Bisericii în mass-media recurgea pur și simplu la măsuri polițienești. Și cam aceasta a fost atitudinea pe care am găsit-o în cadrul Bisericii; o poziție refractară la dialog, o atitudine plină de trufie din partea ,,păstorilor de suflete”. În ceea ce privește Presa, prin mijloacele de care dispune, poate face mult în procesul de conștientizare și iluminare a oamenilor. Prin emisiuni tip dezbatere (talk-show), de ani de zile presa pune
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
destinele țării, dar bineînțeles că n-am reușit decât să-mi fac dușmani din umbră. Ca să-mi pună eticheta de ,,dușman al poporului” era prea mult pentru că nu aveau motive cât de cât întemeiate, dar am fost catalogat ca ,,element refractar”, un om care face probleme conducerii locale și în consecință am fost marginalizat și sabotat în tot ceea ce voiam să fac. Înainte de ’89 țara mergea tot mai rău, nemulțumirea populației creștea și prin anii ’80, aparatul de securitate a fost
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
din Țările Bârsei, a Făgărașului și a Hațegului). Revenind la tezele prezentate de Ștefan Meteș în lucrarea sa mai sus citată, arătăm că părerea acestui cercetător în domeniu, e că nici o parte din neamul nostru n-a fost așa de refractar străinilor ca românii din țara Oltului. Afirmație pe care acesta o va explica și o va susține cu argumente greu de combătut. De aceea, zice el mai departe, procentul ungurilor și al sașilor aici a fost aproape disparent, cu toate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
arme de luptă împotriva degringoladei la îndemâna cadrelor didactice au rămas catalogul și nota la purtare, dar care s-au dovedit total ineficiente. Adolescenții și tinerii teribiliști, animați de un fals spirit revoluționar care bântuia ca o molimă, s-au dovedit refractari la orice încercare de restabilire a ordinii și disciplinei în școală, făcând trimiteri tot mai vehemente la gama de libertăți pe care le conferă democrația, confundând-o cu anarhia. Urmările? Interesul pentru învățătură a scăzut îngrijorător de mult. Disciplina, condiție
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor fi și ai lui M. Sadoveanu, "prea puțin însă pedagogi" zice Eugen Herovanu. Referiri speciale la junimistul Burlă, inclusiv la profesorul Brandea, evocați ulterior de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
apare mai accentuată încă. Pot eu totuși părăsi lumea acestor umbre, fără a arunca o ultimă privire-nduioșată câtorva încă din ele, care-mi fac semn și mă cheamă? Iată pe tovarășul adolescenței și tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o „origine iudaică” a țiganilor, având În vedere „asemănarea În destinele seculare” ale celor două nații <endnote id="(122, pp. 303- 304)"/>. În 1941, Simion Mehedinți scria că „țiganii, ca și evreii”, sunt „o populație rătăcitoare”, „alcătuită din vagabonzi și refractari la măsuri igienice”, care „joacă rol de parazit În Europa” și care ar trebui să fie alungată <endnote id="(476, pp. 201-202)"/>. „Jidovul rătăcitor” Însuși a fost asociat câteodată cu țiganul vagabondând prin Europa Centrală. Nu este de mirare că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prima fază, adesea, scrisorile erau reci: expeditorii mi se adresau în termeni oficiali, distanți, „țepeni”. Ele s-au încălzit și au devenit cordiale pe măsură ce relațiile cu destinatarul au căpătat consistență, iar acesta a făcut dovada că nu e „formalist” și refractar, ci un om atent, un „semblable”, un potențial „confrate”. Curînd, după dispariția barierelor dintre noi, cu unii am devenit prieten. O prietenie activă, mobilizatoare. Corespondențele - aspect asupra căruia n-am stat să reflectez odinioară - au o viață diferită. Cele ocazionale
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ușor orarului revistei. Deși nu trebuiau decît rebătute la mașină, am întîrziat și datorită altor materiale, dar mai ales din pricina dificultăților ce mi le face editura de aici cu publicarea romanului istoric, Umbra de la Cozia . Propriu-zis doar directorul Simion Dima , refractar la tot ce iese din canoanele obișnuite, pentru că redactorul a îmbrățișat de la început ideea nouă a cărții. Mi-a trimis manuscrisul și la un referat extern în speranța că va fi respins. Iar cînd N. Manolescu a trimis un referat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ardeleană - Maiorescu - Eugen Lovinescu. În Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Augustin‑Doinaș , Virgil Nemoianu observa și el calitatea specială a estetismului cerchist care tinde către edificarea unui model social posibil, diferit de estetismul radical al decadenților, refractar oricărei derivări eticiste. În cazul lui Radu Stanca, raportul său cu comedia lui Caragiale este unul definitoriu, am putea spune exemplar și pentru faptul că relevă propriul profil ca dramaturg. Altfel, el devine regizorul piesei de mare succes, O noapte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
descopeream cum putem fi influențați de prieteni, căci recunoșteam În spectacolul tău pozițiile unui prieten comun, Ivan Helmer... ca și cum tu identificai În programul lui de regizor o „alteritate“ care te interesa, pe care, odată, voiai să o experimentezi. Ivan era refractar la modernitatea explicită. De altfel, mai târziu, am Înțeles că el a fost un „precursor“, căci Grüber În anii ’90 nu vorbea altfel decât Ivan În anii ’60. Și Iulius Cezar m-a captivat În numele acestei atitudini „neobișnuite“ ție. Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]