4,889 matches
-
și subînțeles, al întregii cărți. Îl regăsim explicit în fruntea ultimei secțiuni, unde se evocă probleme mai vechi sau mai noi: "Muza istoriei tot mai așteaptă să ne amintim de ea. A venit timpul s-o ducem acasă, s-o repunem în drepturi cetățenești și s-o scoatem în lume, ca să lumineze mintea și inima oamenilor". Minte și inimă! Vechiul adagiu din epoca renașterii noastre moral-politice inspiră și acest nou Îndemn la înălțare în istorie, îndemn ce se adresează nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acest domeniu s-au făcut, mai ales în ultima vreme, pe seama comparatismului, a istoriei ideilor și mentalităților, ele fiind stimulate în același timp de cercetările sociologizate și de mai noua direcție antropologică. Împlinirea a două secole de la Revoluția Franceză a repus pe tapet marea problemă a influențelor respective, conducând la noi informații, analize, estimări. Am avut prilejul să amintim unele studii de impact, preeminența imagisticii în noile demersuri, vasta lor problematică, o sinteză scoasă pentru lumea germană de Ernst Shulin, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în martie 1919. Paul Lévi îi ia locul. El se zbate într-un KPD aflat pradă îndoielii și activismului. În aprilie, o insurecție efemeră condusă de Eugene Levine este reprimată în sînge în Bavaria. Lévi hotărăște în urma acestui eșec să repună în discuție hotărîrile luate cu ocazia conferinței din decembrie, care interzisese partidului să participe la alegerile legislative și la organizațiile sindicale încă dominate de SPD. La 6 iunie 1919, KPD se prezintă, dar nu obține decît 441.000 de voturi
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din Bulgaria, Grecia, România și Serbia, care fondaseră Federația Socialistă Balcanică la Belgrad în 1910. Lipsa de importanță a acestor partide lasă organizația golită de sens și de conținut. După război, aceste partide care s-au alăturat IC vor să repună în practică această veche idee. În timpul celei de a doua conferințe a federației, în mai 1921, ea se pronunță pentru formarea unei Republici federale socialiste sovietice a Balcanilor, care ar fi inclus în mod firesc Bulgaria, Grecia, România și noua
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
foarte supravegheată, atît de Stalin, cît și de adversarii tradiționali. PARTIDELE COMUNISTE ÎN ZBUCIUMUL RĂZBOIULUI RECE 1947: Marea cotitură? La doi după terminarea războiului, toate datele izvorîte din lupta comună a Statelor Unite, a Regatului Unit și a Uniunii Sovietice sînt repuse în discuție. Pentru Occident, aliatul de ieri URSS-ul a devenit dușman. Dimpotrivă, Germania redevine un partener obligatoriu. Evoluția acestei noi dispuneri internaționale era deja perceptibilă de mai înainte, dar în 1947 se declanșează clar războiul rece dintre Statele Unite și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
crească, felul în care acest cult a devenit, la un moment dat, sursa unei întregi serii de pervertiri grave și din ce în ce mai serioase a principiilor partidului, a democrației partidului, a legalității revoluționare (...) Comitetul central consideră că este absolut necesar de a repune în discuție întreg dosarul acestei chestiuni la cel de al XX-lea Congres al partidului comunist al Uniunii Sovietice 1. Introducerea se dorește a fi prudentă, ea reamintește meritele lui Stalin și plasează problemele în cadrul unic al chestiunii cultului personalității
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
intervenției este votată de către comitetul central în august 1968, în timpul unei ședințe la care membrii aparatului nu sînt prezenți. Dar foarte repede sovieticii și germanii din Est organizează o adevărată contra-ofensivă în interiorul partidului și își înmulțesc presiunile. Conservatorii reușesc să repună situația sub control, grație puternicei lor prezențe în aparat, în timpul congresului al XX-lea, din ianuarie 1969. Au loc vii discuții. Filosoful Ernst Fischer, liderul reformatorilor și figură principală a opozanților politicii sovietice, nu mai este reales în comitetul central
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a politicii externe sovietice. Diversele concepții asupra socialismului se apropie din nou. Situația internațională evoluează spre o destindere mai mare. Imaginea URSS-ului extrem de deteriorată în timpul celei de-a doua perioade a războiului rece se îmbunătățește. Socialismul pare să se repună în mișcare după o lungă perioadă de stagnare. Partidele comuniste, care se află toate în criză, în diferite grade, regăsesc motive de speranță. Dar procesul este contradictoriu. Deoarece perestroika pemite, de asemenea, aflarea situației catastrofale din URSS și din celelalte
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sunt independenți, comportamentul lor este, în bună măsură, reactiv la modificările din jur. Teoria clasică a fost, în egală măsură, macroeconomie (știința ansamblurilor) și mi-croeconomic (analiza destinelor spiritelor individualiste), teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi odată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
paria pe continuitatea realului, iar această lume, ca dat imediat sau nu al conștiinței, a devenit nesigură. Ea nu există pentru noi decît pe baza convențiilor principiale și metodologice care o fondează. Însăși concepția tradițională a științei, gîndirea carteziană, este repusă în cauză, ca fiind fondată pe o ignoranță comună (și admisă) și nu pe adevăruri primare, indubitabile, garantate de o instanță sursă de cunoaștere absolută. Pe lîngă inabilitatea sesizării "orelor astrale" ale economiei, se simte lipsa unei gîndiri strategice, în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în a reacționa la modificările din jur. In vivo, nu in vitro. Teoria economică clasică a fost în egală măsură macro(știința ansamblurilor) și microeconomie (analiza destinelor spiritelor individualiste); teoria neoclasică nu a fost decît microeconomie, iar macroeconomia a fost repusă în drepturi o dată cu Keynes. Dar avem oare dreptul de a trece astfel, cu concluziile și cu judecățile noastre, de la un plan la altul? Hiatusul dintre particular și universal a fost studiat de Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat, sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fie neapărat raționale. Este imposibil să formulezi legi despre comportamentul uman plecînd de la date istorice. Acestea sunt utile pentru trecut, dar ce ne facem cu viitorul? Cu toate că practica a invalidat multe teorii economice, ele au fost mai mereu reluate și repuse pe tapet. Așa poți produce teorii cîte vrei, dar nu înseamnă că ele sunt și științifice. Economia nu este o știință pură și experimentală. Nu poți trata oamenii ca pe niș-te particule elementare, care să fie puțin agitate în eprubeta
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
anumite predicții ce nu au fost avute în vedere de teoria precedentă. Un program care nu este progresiv este degenerescent. Un program comportă un miez dur, adică un corp de principii fundamentale care sunt considerate irefutabile și nu trebuie nicio-dată repuse în cauză. Dincolo de acesta se situează "centura de protecție", în care se află anomaliile și problemele destinate a fi supuse încercării empirice. Alte respingeri eventuale vor fi pur și simplu ignorate. Lakatos explică astfel de ce, în ciuda lui Popper, verificarea rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
între acțiunile economice, ghidate de interes și activitățile politice sau morale, ce se petrec în condițiile abandonului urmăririi interesului egoist. Această teză, numită a specializării domeniilor, se bazează totuși pe o lectură influențată de către economistul scoțian. El convine să o repună în cauză, în pofida dificultăților ce de-curg de aici, cum ar fi posibila confuzie între "individul liberal" și Homo oeconomicus, sau indispensabila revizuire a tezei amintite, care face din Hume și din Smith primii apărători și, totodată, ultimele bariere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dominantă pînă astăzi, axiomele sale ideologice au fost demult denunțate. E într-adevăr dificil de crezut că doar clasa dominantă este supusă iluziei, falsei conștiințe, din dorința de a-și raționaliza interesele. Susținînd destrucția "unității ontologice obiective a lumii", Mannheim repune la loc de cinste relativismul punctelor de vedere, ca și Simmel. Viziunile asupra lumii sunt în conflict. De aceea discursurile sunt puternic ideologizate. Paradoxul e că discursul asupra ideologiei este el însuși ideologizat, deci nu poate exista pretenția unei discuții
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
descrierii, iar dacă ele admit că testele resping construcția teoretică, inteligența economiei de piață pe care ne-o furnizează teoria științifică ar trebui abandonată. În schimb, pentru ideologul pieței, eficacitatea regularizării comerciale constituie un principiu ce nu ar putea fi repus în cauză nici de eventualele contradicții reperate în discursul său, nici de prezentarea faptelor elementare, aparent contrarii. c) Teorema ideii fixe. Fără îndoială, principiul ideologic riscă să sufere din cauză că nu poate admite nici o discuție. El devine o "dogmă", iar ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
etica finders-keepers a lui Kirzner are ea o veritabilă componentă morală?) Nozick se detașează din acest punct de vedere, adăugînd o clauză lockeeană, care semnifică faptul că fie-care om poate să-și aproprie ceea ce găsește, sub rezerva de a nu repune în cauză în mod direct dreptul la viață al celorlalți. În fine, o ultimă chestiune se pune relativ la protecția acestor drepturi de proprietate. Anarho-capitalismul, așa cum o indică și numele său, refuză orice intervenție a statului, în particular deoarece acestor autori
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
integratoare, va considera cele două abordări în interrelațic, determinare reciprocă, complementaritate necesară. Ar fi eronat să vezi tot binele de o parte doar și să plasezi răul de cealaltă. Atașamentul actual față de valorile liberale ale individualismului, umanismului, nu pot fi repuse în chestiune. Ceea ce este posibil și necesar, este o temperare a exceselor liberale, o rearticulare sau rearmonizare a elementelor dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut progresa cum spuneam grație înlocuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bazează pe descrierea stadiilor de identitate propuse de James Marcia. Conform lui, căutarea identității la adolescență se Împarte În două componente: autochestionarea și angajarea. Autochestionarea este o perioadă de luare a decizilor În care vechile valori și alegerile anterioare sunt repuse În discuție. Această etapă se poate instala progresiv sau brusc. Rezultatul procesului de chestionare constă Într-o formă de angajare către un rol sau o ideologie specifică. Conjugând aceste două elemente vom obține patru stadii ale identității: 1 identitatea În
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
identității: 1 identitatea În faza de realizare (persoana a traversat o criza și și-a luat angajamente; 2 identitatea În moratoriu: individul se chestionează fară a face un angajament; 3 identitatea depașită: adolescentul s-a angajat fără a-și fi repus În discuție alegerile anterioare; el a adoptat pur și simplu valorile părinților săi; 4 identitatea difuză: adolescentul nu a traversat o perioadă de criză și nu și-a asumat angajamente; difuziunea exprimă fie un stadiu precoce al formării identității (Înaintea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
De patru ori consecutiv deputații municipali au supus sancționării regelui, în Marea Ordonanță din Martie (art.1, 5, 6, 27), principiul ca hotărârile Statelor Generale să fie luate obligatoriu în unanimitate de cele trei stări 198. S-a reluat și repus în discuție ideea controlului regalității, născută în anul 1314. Cu dorința manifestată de a nu aplica Marea Ordonanță, Delfinul Carol a părăsit Parisul și a convocat la Compiègne, în mai 1358, sesiunea Statelor Generale din Nord, în care majoritatea o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a putut restabili echilibrul între rege și Parlament, distrus de "inovațiile" lui Simon de Montfort, puterea executivă fiind restituită monarhiei, în perioada domniei lui Eduard al II-lea (1307-1327) echilibrul va redeveni instabil. Prin Quaranta ordinanze (1311) regele va fi repus sub tutela stărilor privilegiate 232: Parlamentul trebuia convocat de două ori pe an; o comisie parlamentară se constituia pentru a judeca acuzațiile contra funcționarilor regali. În esență, ordonanțele repun în vigoare o mare parte a Prevederilor de la Oxford. Anul 1311
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
echilibrul va redeveni instabil. Prin Quaranta ordinanze (1311) regele va fi repus sub tutela stărilor privilegiate 232: Parlamentul trebuia convocat de două ori pe an; o comisie parlamentară se constituia pentru a judeca acuzațiile contra funcționarilor regali. În esență, ordonanțele repun în vigoare o mare parte a Prevederilor de la Oxford. Anul 1311 a reprezentat o cotitură în istoria instituției parlamentare din Anglia. În anul 1315 Parlamentul de la Londra va impune regelui limitarea curții sale, iar cel de la Lincoln, convocat un an
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
originală. Rolul Parizienei este reprezentativ în cultura în măsura în care captează imaginea culturii franceze, fiind o personificare a unei sensibilități și trăiri specifice. Femeia pariziana este cea care face istoria femeii mai pertinenta, o valorifica și o schimbă. Acest personaj feminin ambiguu repune în discuție statutul identității feminine, identitate pe care o problematizează sub un unghi specific. Imaginea Europei secolului al XIX-lea este una virila, de la acțiunile lui Napoleon până la Revoluțiile și Restaurările alternative. Interpretarea pe care o dăm face posibilă o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
această gîndire dominantă apar două reacții majore: cea a școlii istorice germane și cea marxistă. 2.1.1. Școala istorică germană Este formată dintr-o serie de economiști germani (Roscher, Hildebrand, List, apoi Schmoller, Bucher, Wagner, Sombart ș.a.) care au repus în cauză tezele gîndirii economice clasice, arătînd că postulatele instituționale ale acestora nu sunt peste tot verificate. Metodologia lor este una inductivă, ei descriu faptele observate, întocmesc monografii și insistă asupra diferențelor structurale dintre țări, mai ales dintre Anglia și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]