1,533 matches
-
încleștează Erau și rude, întrucât mama Lilei și Luca Mureșan de la Slatina erau frați (iar Luca Mureșan era ginerele Azotei, soră cu EBL). fălcile, mâinile nu mai știu să apuce, îmi cad, inerte, de-a lungul trupului, sau se încrucișează resemnate pe piept, ca o mărturie a descurajării, a renunțării la viață, la luptă. Poate și fiindcă nu mai dormisem de patru nopți decât cel mult câte două ore, dar nu mai aveam decât o singură dorință: să plece odată. Un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aproape imorală, o bucurie fără frâu, copilărească, sau de bătrân căruia îi arăți un obiect la care de mult râvnea. Îți spun drept că îl crezusem pierdut; mă cuprinsese o renunțare dureroasă, un soi de fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai devreme. Cele cinci ore de curs m-au obosit îngrozitor, mai ales fiindcă predau tot timpul în picioare. Pot spera ca sosirea pachetului să fie de bun augur pentru mâine, ziua cea mare? Oricum, evenimentul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să te întreb dacă vrei să vă vedeți azi, mai încolo? I-am spus că eu cred că da... A, și trebuie să te avertizez. Mami se întoarce spre mine. Tom și Lucy. — A, da? Ce-i cu ei? Mă resemnez fără nici un chef să mă plictisesc cu ultimele detalii despre mobila cea nouă de bucătărie pe care tocmai și-au luat-o sau despre ultima promovare a lui Lucy la slujbă. — S-au despărțit. Mami coboară glasul, deși în mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
revenit. Nu-mi face nici o plăcere această revenire. Mă obișnuisem cu gândul că voi purta un petec galben cu un magendavid. Îmi imaginam toate neplăcerile, toate riscurile, toate primejdiile, dar, după un prim moment de alarmă, nu numai că mă resemnasem, dar Începusem să văd În acest semn un fel de piesă de identitate. Mai mult chiar : un fel de medalie, o insignă care Îmi atestă desolidarizarea de infamiile curente, lipsa de răspundere, inocența” <endnote id="(156, p. 383)"/>. Totuși, ordinul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
citit cu bucurie rîndurile tale și m-am dumirit asupra unor lucruri privitoare la articolul meu care era să fie dat numai dacă nu trimetea Baky (pentru poet am o stimă deosebită!) prețioasele sale însemnări (ai văzut opinia Gazetei) . Mă resemnez deoarece Vasile și Cîrneci aveau, probabil, să și aranjeze unele probleme foarte importante. Nu era vorba decît de demnitate și în această privință, ca și tine, nu sînt capabil să trișez. Am ajuns la o vîrstă și [la] o oarecare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe 20 ianuarie. Acum îți scriu a treia oară ; pe 29, cînd am venit de la București, unde am stat cîteva zile (cum te anunțasem acum două săptămîni), am vrut să mă abat pe la tine pentru cîteva ore, dar m-am resemnat. (încă nu-mi dau seama de ce.) Aș fi vrut să discutăm niște lucruri, să-ți cer niște sugestii asupra unor probleme complicate (cîteva din firele lor ascunse a trebuit să le aflu la București). Poate că n-ar fi nici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Eram obișnuit să nu mi se mai răspundă. Cei de la Iașul literar, Cronica înmormîntează articolele cu indiferență totală. Dacă reușești să-l publici în altă parte, bine, dacă nu, nu-i nimic. Am înțeles cum stau lucrurile și m-am resemnat. Generațiile se înmormîntează una pe alta fără pompă. A D-tale pe a noastră, cea care se ridică acum pe a D-tale. Ai să vezi ce se alege din gloria și posibilitățile D-tale de azi peste 10 ani
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe ce ai contat de nu m-ai ascultat ce ți-am spus cînd ne am văzut. Dacă ți-a fost indiferent rezultatul, nu trebuia să-mi mai atragi atenția. Acum, nu mai este nimic de făcut decît să te resemnezi, pînă la anul viitor cînd, dacă vei face ce ți-am spus acum, va fi altă situație . Sînt așa de supărat pe această situație, încît îmi retrag oferta de a veni la Slănic. Nu credeam că se va întîmpla această
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nerealizate în trecut, materiale culese timp de ani de zile așteaptă, invitațiile din străinătate trebuie onorate, somnul nu-i prea bun, rezervele de energie se împuținează. Dorim, vrem să cuprindem, dar constatăm că există limite și sîntem obligați să ne resemnăm, sperînd că în generația noastră tînără vom avea continuatori mai vrednici și că ritmul eforturilor nu va înceta niciodată. Constat cu neplăcere că și la Bacău, întocmai ca în București, există oameni care n-au alte mijloace de a acționa
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ș. Activitatea tipografiei din Bârlad - atent monitorizată Firește, tipografia era o mare spaimă pentru comuniști deoarece În ea se puteau infiltra „elemente dușmănoase” care numai În două-trei ore ar fi scos sute de manifeste dar cum oamenii de atunci se resemnaseră cu naveta casă-serviciu-casă și, uneori, În singura zi liberă (În afară de sărbătorile oficiale) cu câte o plimbare În Grădina publică sau În parcul 35 În Întregime „Jidanii” confidențiali ai maistrului Ion Andrei „Prodana”, unde se putea bea o bere Însoțită de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
văd o scenă de bătălie cu cavaleri, praf și sulițe. În schimb simt un nod puternic în gât, bâjbâi după hârtia igienică, descopăr că mi-o luase cineva, mă uit cu tristețe în jur fără să disting nimic, apoi mă resemnez și dau să mă ridic. Descopăr că picioarele îmi sunt ca de mămăligă și încep să mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui să rezulte mersul. Ajunsă lângă un copac, descătușez nodul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
văd o scenă de bătălie cu călăreți, praf și sulițe. În schimb simt un nod puternic în gât, bâjbâi după hârtia igienică, descopăr că mi-o luase altcineva, mă uit cu tristețe în jur fără să disting nimic, apoi mă resemnez și dau să mă ridic. Descopăr că picioarele îmi sunt ca din mămăligă și încep să mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui să rezulte mersul. Ajung lângă un copac și descătușez
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sauna propriu-zisă Alfonso, ne va face o curățare de aură, care va decurge în cabinetul lui, ceea ce înseamnă că eu automat voi fi ultima pe lista de așteptare. Jo, prima clientă, apare înfofolită în una din pături, cu o figură resemnată în fața a orice urma să se întâmple. Eu voi participa la curățarea fiecăreia dintre fete pe post de traducător, așadar ne îndreptăm toți trei (eu, Jo și Alfonso) spre căsuța mea, nu înainte ca Alfonso să ia oala de pe foc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în anii de război, viețuind zi de zi cu trupele de ocupație sovietice, îndoctrinați zi de zi cu ideile binefăcătoare ale socialismului și trăind, fără s-o spună și s-o recunoască, zi de zi teribila traumă a culpabilității, se resemnaseră cu situația "de facto", încercând să se adapteze la noile realități. La cele de mai sus la Berlin se adăuga și "Zidul", construcție diabolică de beton, sârmă ghimpată, curent de înaltă tensiune, mine..., păzită cu strășnicie zi și noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În lac, printre copaci, ca Într-o miniatură de Sharaku, totul era zen În adierea calmă cu miros de tei. Am Închis ochii, dar degeaba, fiecare fibră se Împotrivea acestui nou efort. Nu am avut de ales decât să mă resemnez, așteptând ca partenerul meu să-și Îndeplinească singur misiunea spirituală. Am stat așa cam până la unu noaptea, cred, plutind Într-o pasivitate metafizică, sau așa mă amăgeam, când cu un țipăt ce semăna a triumf, slăbănogul a sărit În sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se potriveau cu hărnicia japoneză bine cunoscută. Actorilor nu le era deloc naturală această plictiseală à la russe. Doar când le-am sugerat că dedesubt se ascunde o imensă neliniște și dorința de a trăi, că acești oameni nu sunt resemnați, ci se agită pentru a depăși impasul insuportabil al vieții, ei au Înțeles că Rusia nu e departe de Japonia și de ei Înșiși și că plictiseala e doar o mască sub care mocnește un cazan incandescent. Cu cât Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noi, atât muzicii lui Offenbach, cât și poveștii. Decorul era compus dintr-o serie de tablouri expresioniste care ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume cinică, unica legătură viabilă este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tăcere și-n colțul buzelor se schițează un rictus amar. Ștefan e "rara avis"... Nopțile lui nu-s mai puțin albe. Fiecare cu coșmarul lui... Spune, eu... eu cum pot să te ajut? Nimeni nu mă poate ajuta, îngână ea resemnată în disperarea ei. Încerc să lupt. Cât o să pot... Îți amintești, unchiule, noaptea aceea de 29 mai 1453? îngână ea răgușit, cu fața cufundată în palme. Nu-mi iese din minte... Nu te mai chinui. Te rog, Maria... se milogește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
anii de război, viețuind zi de zi cu trupele de ocupație sovietice, îndoctrinați zi de zi cu ideile binefăcătoare ale socialismului și trăind, fără s-o spună și s-o recunoască, zi de zi o teribilă traumă a culpabilității, se resemnaseră cu situația de facto, încercând să se adapteze la noile realități. La cele de mai sus, la Berlin se adăuga și "Zidul", construcție diabolică de beton, sârmă ghimpată, curent de înaltă tensiune, mine..., păzită cu strășnicie zi și noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a făcut nici cea mai mică obiecție, ducându-se din nou la Președinție și arătându-i generalului Antonescu că nu poate primi un loc ce se cuvine profesorului Brăileanu. Neavând încotro, generalul Antonescu a trebuit să semneze un nou decret, resemnându se să aibă și un om „urât” în guvern. Mai târziu, judecându-se lucrurile prin prisma împrejurărilor ce au urmat, s-a spus de multe ori că Sima n-ar fi trebuit să accepte această [201] formulă de compromis, cu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
număr mare în partid, arborând insigna cu fascia la butonieră, dar săpând astfel unitatea organică a fascismului. Nu e mai puțin exact însă că Mișcarea Legionară fiind singura organizație politică organizată și nu toți indiferenții sau vechii adversari putându se resemna la o opoziție ce părea fără sfârșit, primirea treptată a celor onorabili nu putea fi evitată. În sfârșit, nimeni nu trebuie să uite că, cel puțin în Octombrie și Noiembrie 1940, mai toată lumea era convinsă că partidele politice demoliberale aparțin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cea mai mare parte a consumului din gospodăria proprie. „Statul” nu ajunge acolo. Școlile dispar treptat, singura autoritate intelectuală rămânând preotul (și acesta adesea part-time). Jandarmii și poliția ajung rar. Oamenii își fac potere dacă prăduiala se extinde sau se resemnează afurisind hoții în biserică. Sub anumite aspecte viața lor este mai bună decât a celor din mahalaua urbană: au lapte de la vaca proprie, ceva brânză, au legume, porumb și grâu, ouă, unul sau porc-doi. Își petrec viața hrănind viețuitoarele cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
haruri pentru noi înșine și pentru alții». Sfânta Scriptură i-a revelat că durerea a intrat în lume din cauza păcatului. Iar el a înțeles că Isus Cristos a folosit suferința pentru a răscumpăra lumea: «Un creștin care suferă cu seninătate, resemnat la dispozițiile Providenței este un paratrăsnet care ține departe flagelurile și pedepsele. El este un magnet de haruri pentru toți... pentru că transformă fiecare clipă a vieții sale în rugăciune. Dar, în viața de fiecare zi, nu trebuie să cerem suferința
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se folosește, de atâtea ori, de ceea ce lumea disprețuiește și refuză. - Suferința, dacă este acceptată cu spirit de credință, este o monedă prețioasă cu care ne putem cumpăra haruri pentru noi și pentru alții. Un creștin care suferă cu seninătate, resemnat la dispozițiile Providenței, este un paratrăsnet care ține la distanță flagelurile omenirii. Este un magnet de haruri pentru toți. Este o comoară de bogății cerești, un înger care cântă gloria milostivirii lui Dumnezeu. Oh, dacă am putea și noi, iluminați
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
multe dintre aceste suflete sărmane». Chiar și atunci când cardinalul a interzis unor surori ale Milostivirii să locuiască în Casa de la San Giovanni in Valle pentru a se îngriji de lenjerie și de infirmeria Casei Copiilor Buni, don Calabria s-a resemnat. Dar imediat a cerut permisiunea să primească vreo femeie evlavioasă care ar fi intenționat să-și consacre propria viață activității Operei. Iar cardinalul și-a dat încuviințarea. Bacilieri punea piedici și frâna inițiativele acestui preot umil. Dar nu a voit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]