1,603 matches
-
-o, la un moment dat, acumulatorul s-a descărcat. A fost nevoită să renunțe. S-a prezentat cea cu capul flexibil. Atât de multă acrobație a făcut, s-a arcuit, și-a dat capul pe spate, încât acesta s-a retezat. I-a venit rândul celei mai modeste dintre ele. Ea nici nu dorea să se întreacă, ci numai să-i fie de folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că le-am rătăcit. - Ce s-a Întîmplat ca să-ți golești jumătate din Încărcător? - Spune-mi mai bine de ce te-ai Întors. - Nu te mai plînge. Fără mine, acolo rămîneai. - L-ai sunat pe Noël Legoff, așa e? I-o reteză aruncîndu-i pe pat o pungă de plastic. - Aveai dreptate. HÎrtiile găsite În biroul lui Loïc provin de la un articol de presă, preciză ea. Laboratorul a făcut o cercetare pornind de la caracterele tipografice folosite: corespund cu cele pe care le folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i facem o Înmormîntare demnă de o descendentă a familiei de Kersaint. PM Începu să se bîlbîie. - B... bine... tată, dar ai luat-o razna complet! Bate cîmpii, e bolnav! - Taci din gură și măcar o dată gîndește! i-o reteză Arthus cu brutalitate. În mod oficial, mă voi preface că abia acum am descoperit că este fiica mea... - Nu pricep! - Asta nu mă miră. Armelle se văzu nevoită să-l potolească pe PM pentru ca socrul ei să-și poată continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîinii tot ce se găsea pe birou. TÎnăra femeie mergea În lung și-n lat prin cameră cînd sosi Christian. Ea se Întoarse cu fața spre el. Citi În privirea ei ceea ce se pregătea să-i spună și i-o reteză scurt, luîndu-și un aer dezolat. - Știu ce gîndești și ai dreptate. Era tare stupid să vreau să-ți forțez mîna. - Ascultă, Christian... - Lasă-mă să vorbesc, de acord? Trase adînc aer În piept. - Nu vreau să te simți legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să fi fost cam la fel de Înalt ca el. Părea să-l studieze, ascuns Îndărătul măștii sale. Însă cum Își putea Învinge propria greutate, spre a rămâne În picioare? Ceru un pumnal unuia dintre soldați și, din câteva lovituri hotărâte, reteză frânghiile care Îi țineau mâinile. Brațele omului alunecară Înainte cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub braț. Paginile erau strânse Între două plăcuțe din lemn Împodobite cu icoane de sfinți. — Doreai să mă vezi, messer Alighieri? Îmi Închipui că vrei darea de seamă asupra finanțelor Comunei. Am adus cu mine... — Mulțumesc, messer Duccio, răspunse Dante retezându-i vorbele. Vom avea timp pentru asta. Dumneata ții socoteala pentru lucrările Înfăptuite la noua centură de ziduri? — Da, firește. Dar, pentru acestea, e nevoie de un alt registru... — Cine restaurează San Giuda? Și pentru ce? Omul Își scormoni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
băutori În taverna numită „Pe drumul Ierusalimului“. Emblema reproducea un blazon nobiliar fantezist: pe fundal erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura un cap sângerând de sarazin retezat dintr-o lovitură, ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mănușă de provocare. Dar el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va scăpa ascunzându-se În spatele acestei enigme bolnave. Dar Florența mi-a pus În mână spada justiției, iar eu nu o voi depune Înainte de a-i fi retezat capul, zise el, scandând fiecare cuvânt. Cu toții păreau să fie de acord și Îl priveau impasibili, ca niște motani bine hrăniți. Lui Dante Îi aminteau de acei samsari din Arta lânii pe care Îi zărise de atâtea ori pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de un zâmbet lugubru. — Stai locului, demone, sau va fi ultimul pas pe care-l faci pe pământul ăsta! Strigă Dante. — Messer Alighieri, nu mă recunoști? Glasul acela Îi urni ceva În memorie. În loc de răspuns, priorul ridică din nou arma, retezând văzduhul cu o mișcare circulară, pentru a crea o barieră de oțel Între dânsul și infern. — Nu-ți știu numele, zise el. — Eu sunt, messer Alighieri. Giannetto de la San Piero. Giannetto, cerșetorul. O rază slabă de lumină cădea pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sprinteneală cu Becchina mea, și iată-mă fugar Într-a voastră cetate a libertății... În care am aflat că ai Întreprins o strălucitoare ascensiune. Ești de-a dreptul prior. Un poet! La Siena nu mai e mult până să ne reteze limba. E chiar adevărat ce se spune? Că o nouă Atenă se ridică pe malurile râului Arno și că aici există mai mulți Înțelepți decât În toată biblioteca din Alexandria? Dante deschise gura să spună ceva, dar fu de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deja din amintire pe splendida Antilia spre a urmări din nou enigma cvintuplă? Întrebă Antonio. În tonul său exista o perfidie subtilă, ca și când ar fi fost În continuare deranjat de favoarea pe care dansatoarea i-o rezervase. — Da, i-o reteză scurt Dante. Dar Întâlnirea noastră poate fi una de bun augur, Întrucât cred că mă puteți ajuta. Vreau să aflu mai multe despre planul vostru de a da viață acestui Studium. Cine v-a condus la Florența? Cine a planificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Toscana, Bonifaciu va trebui să se lase păgubaș În Îndeplinirea scopurilor lui. Apoi, gestul Îi apăru În Întreaga sa enormitate. Nu Îi păsa să Își jertfească viața, Însă Acquasparta era totuși un vicar al lui Dumnezeu. Și apoi, să reteze un cap Hidrei nu ar fi folosit la nimic, când alte o sută erau deja pregătite, cu fălcile căscate. Îi dădu drumul Încetișor, făcând un pas Îndărăt. Celălalt, de cum simți slăbind strânsoarea, Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ciungul dându-i un dupac peste umăr ca pentru a se arăta solidar cu el. Priorul dădu Înapoi, fie din teamă față de modul de prindere a cruciatului, fie din deranjul provocat de acea confidență. — Vreau să Îi vorbesc, i-o reteză el scurt. — Desigur, Antilia nu locuiește, messere, În casa mea modestă. Mai sus va trebui să Îți ridici ochii, dacă vrei să o vezi. — Cum, nu locuiește În localul dumitale? răspunse Dante uluit. Își amintea că așa citise În raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asupra treptelor când auzi că cineva Îl strigă pe nume. Se Întoarse taman la vreme pentru a evita să fie luat pe sus de messer Duccio, care alerga spre el. — Te-am găsit, În sfârșit! exclamă secretarul comunal, cu răsuflarea retezată de oboseală. Domnia ta niciodată nu poți fi găsit. De sub braț scosese o foaie mare, făcută sul, pe care se tot căznea să o desfășoare sub ochii lui Dante. — Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Poate pentru că mă ocup cu ceva, replică poetul cu răceală, fără să catadicsească a privi spre foaie. — Dar priorii nu ar trebui să se Îndepărteze de Palat, pe timpul mandatului... știi asta. — Așa spune norma. Dar viața iubește excepțiile, i-o reteză Dante, deranjat de acel contratimp. Ce-i așa de important? — Trebuie să hotărăști instalarea. — Instalarea a ce? Priorul Își plecă privirea peste foaia pe care celălalt continua să i-o Împingă sub ochi. Părea un plan arhitectonic, schița unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
științei alchimiei. Era cu putință. Și totuși, din acel plan complex, existau câteva amănunte care Încă Îi scăpau. De ce ucigașii lui Bonifaciu nu o eliminaseră pe femeie, pierzând vremea ca să o ardă pe rug și să țină ascuns secretul, În loc să reteze din rădăcină riscul unei reveniri a Svevilor În Italia? Privi În sus, ridicând lampa. Scara continua să urce spre un alt etaj. Se grăbi pe treptele din piatră. La nivelul superior se deschidea un spațiu asemănător cu cele precedente, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Sunt tristețe și trecut... Am studiat la unul dintre liceele industriale ale vremii. Nu am agreat ideea de a mă pierde în fabricile trasate ca unic țel, de aceea am ales căi nebătute. Lucrul cu publicul mi-a deschis orizontul retezat de traiul printre blocuri. Am trecut, ascendent, prin toate etapele într-un Complex de Hoteluri și Restaurante din capitală. Când am simțit că aici mi am atins limita, am plecat pe drumul capitalismului, lucrul la „patron”, care mi-a adus
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
speciale și numai după aceea mi-am permis să intru cu adevărat la creație. Tot nu-mi dau seama unde vreți să bateți, face pe neștiutorul Santinelă, afișînd figura unui imbecil. Ai putea măcar să ți dai puțin silința, i-o retează Regizorașul de parcă ar fi avut în față un ucenic care nu era în stare să adune cum se cuvine nici măcar un cablu de alimentare. Doar puțin dacă ai fi fost mai dezghețat, împreună am fi putut încerca să răsturnăm întreg
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gulie. — Ai luat-o rău pe arătură, i-o întoarse scurt Santinelă, prinzînd puțin curaj. Și îți închipui c-o să-ți dea cineva voie să intri pe poartă cu mine așa? — Asta aștept să mi-o spui tu, i-o reteză scurt Gulie. Și dacă n-am nici cea mai mică idee, ce-o să faci? îi răspunse Santinelă. O să mă împuști? Crezi că așa o să se rezolve? Nu știu, zise Gulie, vorbești cu Regizorașul, faci pe dracu-n patru, e treaba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
momentul ăla n-am mai știut dacă-l vreau pe Lee viu și îndurerat sau mort și nicăieri, așa că l-am împins pe Dolphine la o parte și am început să sap eu însumi. Prima lovitură de lopată i-a retezat marinarului craniul, iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]