3,156 matches
-
societatea civilă», mai ales prin constituirea la București, câteva zile mai târziu, a «Grupului pentru Dialog Social» (GDS), reuniune a disidenților și intelectualilor consacrați care se afirmau pe scena publică după modelul organizațiilor similare, informale, ce existaseră În Europa de Est. Privită retrospectiv, alegerea unui scriitor disident În fruntea Uniunii Scriitorilor a constituit un moment de triumf al acestei instituții literare, dar și Începutul declinului ei. Mircea Dinescu eta al treilea scriitor «disident», ce-și manifestase opoziția politică din interiorul «sistemului», după Paul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de pildă, În diferite momente istorice) sau În societăți diferite urmărește uneori scopul explicit de delegitimare a elitelor socialiste. A se vedea studiile despre RDG adunate de Hartmut Kaelbe, Jürgen Kocka, Hartmut Zwar (coord.) (1994), precum și criticile privind folosirea comparațiilor retrospective de lungă durată. Cf. și Christophe Charle (1995, pp. 85-95). Michael Voslensky a fost profesor la Academia de Științe Sociale de pe lîngă Comitetul Central al PCUS. Autorul face deosebire Între două moduri de abordare diferite, cel bazat pe Statusmodelle și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care le crede semnificative pentru creația sa poetică. Întâia poezie aleasă este o traducere din Lamartine, Singurătatea, tipărită în două variante, prima din 1826, cea de-a doua din 1847 (intitulată Isolementul). Urmează Suvenirul, Seara, Deznădăjduirea ș.a., dintr-o serie retrospectivă, care se întrerupe când publicația își încetează apariția. R.Z.
LEGALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287771_a_289100]
-
și motanul), printr-un articol despre mitropolitul Iacob Stamati scris de Mihail Kogălniceanu sau prin studiul social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca și prin multe dintre paginile lui V. Alecsandri (Un salon din Iași) și C. Negruzzi (Ochire retrospectivă și Istoria unei plăcinte). R.l. duce, de asemenea, înaintea Junimii, o adevărată campanie împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din etapele
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
cuprinsă în volumul Era târziu, e influențată de formulele narative camusiene și kafkiene și prezintă o atmosferă dezolantă, pesimistă, în contrast cu optimismul oficial. Năruirea morală a individului și încercările de recuperare sub presiunea unui timp tensionat istoric și psihologic condiționează întoarcerile retrospective și radiografierea comportamentistă a reacțiilor și trăirilor. „Târziul” se instaurează în realitate și în suflete, producând fisuri și mutații, personajele se înscriu în galeria celor învinși. Publicist cu vocație, S. a intervievat diferite personalități - Aici și acum (1976) și Pentru
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
roman, care să se desfășoare în Basarabia și să închipuie, împreună cu primele două, tripticul menit să prezinte „drama pământului”. Legătura dintre ele urma să o facă tot Titu Herdelea, alter ego biografic al scriitorului pe o bună perioadă, dar privit retrospectiv, în text, cu distanțare critică, ironică. Ca ardelean, R. a fost foarte sensibil la drama soldaților români din armata austro-ungară, trimiși să lupte în primul război mondial împotriva celor de aceeași etnie. Lupta între datoria militară și sentimentul național intervine
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
egiptene și le plasează în climatul și în mediul social și cultural din vremea sa. Cronologic vorbind, acest scriitor este contemporan cu Augustin, însă din punct de vedere tematic aparține pe deplin perioadei ulterioare acestuia: nu privește deloc în mod retrospectiv spre trecut, așa cum făcea episcopul de Hippona, care încheiase secolul al IV-lea și marcase începutul celui de-al V-lea așa cum am spus mai sus. Cassian pune bazele unei „reguli” monastice ideale, despre care el crede că poate îndeplini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără a menționa numele Agathei Christie. Scenariul creștin despre adversarul eshatologic își are originea, așa cum am putut constata în primul capitol al prezentei lucrări, în cele câteva capitole‑cheie ale viziunii lui Ioan. Este de ajuns să aruncăm o privire retrospectivă asupra numeroaselor citate din Apocalipsă cuprinse în monografiile lui Irineu și Hipolit pentru a ne da seama de dificultatea în care se află predicatorul nostru atunci când încearcă să vorbească de Anticrist, refuzând să recurgă la una din principalele sale surse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
redacțională a revistei noastre e însărcinat numai d-l S. Samyro”, acesta fiind, în toate variantele, personajul principal și Tzara însuși vorbind în mărturii biografice târzii despre S. ca despre „revista sa”. În orice caz, numărul speculațiilor denotă cota crescândă, retrospectiv, a acestei publicații efemeride, valorizată la jumătatea deceniului al treilea de E. Lovinescu numai pentru că e locul debutului principalilor doi lideri ai modernismului avangardist românesc, iar prin Tzara și internațional; în deceniul al cincilea, într-o Introducere în modernism de
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
73-113; Mihail Șerban, Amintiri, București, 1969, 5-66; Botez, Memorii, I, 408-445; Ciopraga, Lit. rom., 12, 31-33; Gavril Istrate, Limba română literară, București, 1970, 291-375; Leon, Umbre, I, 147-165; Ornea, Sămănătorismul, 71-73, passim; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1970, passim; Vârgolici, Retrospective, 213-218; Ștefana Velisar Teodorescu, Ursitul, București, 1970, 143-178; Manolescu, Teme, I, 180-196, III, 95-99, VI, 135-139; Mincu, Critice, II, 99-113; Oprea, 5 prozatori, 9-63; Stănescu, Cronici, 7-12; Zalis, Aspecte, 50-64; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 192-254; Fănică N. Gheorghe, Popasuri în
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
iubire din Denișa, într-o secvență temporală ulterioară și în modalitate confesiva: un fel de monolog adresat sieși de eroul-narator, un tânăr savant fizician. Același stil al subiectivizării organizează materia narativa a românului Cicoarea. Povestea de iubire, evocata și aici, retrospectiv, se proiectează pe fundalul unui oraș provincial. Principiul ordonator fiind fluxul capricios al memoriei afective, narațiunea este sincopata, planul interiorității îl înglobează pe acela exterior. Lumea provinciala apare configurata de o privire proaspătă, într-o gamă de înfățișări tratate în
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
Europa, în vreme ce Maramureș a fost salutat cu entuziasm, ca o capodoperă. Diferențele nu sunt însă atât de valoare, cât de modulare a enunțării și de nuanțare tematică. Maramureș, carte într-adevăr extraordinară, dezvăluie mai pregnant forța întregii trilogii și ridică, retrospectiv, valoarea celorlalte. Primul ar fi cronica unei goane generale spre Vest, al doilea ar fi mai degrabă static, un roman al lecturii (aplicată asupra precedentului, pe care personajele l-au citit, îl comentează și interpretează), în fine, Maramureș, în chip
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
românești, criticii și studiilor literare. Z. și-a încetat însă apariția înainte de a putea trece la înfăptuirea programului propus. Gh. Sion publică un articol politic, Unirea, și poezii; Baronzi scrie versuri cu caracter politic, fabule, proză și comentariul intitulat Revistă retrospectivă, în care discută evenimentele politice și culturale (semnând Hârșoveanu). Sceneta versificată Codiriște și Hoinărescu și o traducere din Lamartine, Genevieva. Istorie a unei serve, sunt ale lui S. Mihăilescu, totodată autor de articole în care cere autorităților și protipendadei să
ZIOA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290741_a_292070]
-
particular și caracteristic”. Filosof al culturii, el nu omite să sublinieze dimensiuni ale spiritualității naționale la exponenții Junimii, în contextul a ceea ce alții înțeleg prin „sinteza orizonturilor”. Un Ion Creangă „adânc înfipt în lumea lui [...] o poate descrie fără duioșii retrospective, fără sentimentalitate, cu un realism robust și umor împăcat”. Pe Ioan Slavici îl așază printre „marii creatori”, în proximitatea lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale și Ion Creangă, pe când Al. Vlahuță și B. Delavrancea apar ușor supraevaluați. Dintre scriitorii de tip
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
expresie cea mai adecvată a publicistului după mai 1994, când părăsește Europa Liberă. În zodia exilului (1994), cea de-a doua carte, se compune dintr-o serie de „fragmente de jurnal” ce completează semnificativ observațiile din editorialele publicate anterior, fixând retrospectiv momentele exilului pe care și l-a asumat autorul. Întrebuințând același procedeu de valorizare a însemnărilor zilnice, selecția operată pentru Întrezăriri (1998) dă naștere la o carte înscrisă tot „în zodia exilului”. La rândul ei, antologia de texte La răscruce
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
în mlaștina idealismului” (Paul Cornea), iar problema artistului tânăr „e una de eficiență în prezența lui fermă, răspicată, structurală, pe acest șantier care e țara de azi” (Geo Dumitrescu). Revista nu a avut un nucleu redacțional stabil. Dintr-un text retrospectiv, Amintiri din copilăria „Studentului român”, rezultă că printre cei dintâi redactori s-au numărat Sergiu Fărcășan, Mihail Petroveanu, Nicolae Corbu, Nicolae Tempea, probabil Gh. Brătescu. Temporar li s-au mai alăturat, în anii de început, cu sau fără angajament oficial
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
a defini domeniul în mod unanim acceptat și de a constitui o teorie generală a curriculumului educațional s-au încheiat cu eșecuri, după opinia noastră, mai ales din cauza ignorării dimensiunii diacronice a acestei problematici. Soluția „transversală” pare imposibilă dacă analizele retrospective și prospective lipsesc - atât în ceea ce privește evoluția curriculumului ca practică educațională, cât și în ceea ce privește devenirea teoriei curriculumului ca știință a educației. Morfologia semantică a curriculumului va putea fi, altfel, înțeleasă integral (understanding), ceea ce va permite dezvăluirea sensului antropologic profund al acestei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a avut, de bună seamă, un preț. Ea nu ar fi fost posibilă fără ca istoria cotidianului (și a vieții private) să se schimbe ea însăși în principii, metode și scopuri. Dar, dincolo de aceste transformări (despre care voi vorbi imediat), explorarea retrospectivă a vieții de zi cu zi a rămas, în esență, aceeași, păstrându-și intactă finalitatea care o legitimează, făcând-o, în același timp, atât de atrăgătoare: restituirea umanității trecute în tot ce are ea mai profund și specific. Mai trebuie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
făcut, puneam tot așa o pasiune pentru muncă, indiferent de partea materială sau de ce se întâmpla în jur, de regimul politic sau de altceva. și, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face tot ce am făcut”. Analizând retrospectiv contextul în care a fost nevoit să lucreze, este, în același timp, extrem de critic: „S-a urmărit, în primul rând, un proces de subordonare și de egalitarism. De fapt, nu era, ci ne băteam cu pumnul în piept că suntem
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Fontanin, I. Bombăcilă și D. I. Papilian, grup la care ar trebui adăugat și L. Cl. Raymond, coautor al unui Advertisment preliminariu. Cu o ortografie etimologizantă, care face articolele greu de citit, se anunță un program ce include ideea de „progres retrospectiv” în cultură și în limbă, combătându-se orientarea italienistă a lui Ion Heliade-Rădulescu, dar și ortografia fonetică a „noii direcții” de la Iași. Colaborează cu versuri câțiva elevi ai liceului din Craiova, printre care Nicolae Cioculescu. Seria a doua (1882-1883) abandonează
VOCEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290617_a_291946]
-
tradiție este doar reperul în funcție de care V. își ia în mod vizibil distanțele. Atunci când i se ivește prilejul, refuză explicit orice legătură între propria experiență empirică și lumea ficțiunilor sale. Deoarece nu a cunoscut grozăviile războiului, el nu descrie evenimentele retrospectiv, ci mai degrabă încearcă să sugereze criza în care faptele aruncaseră oamenii. Din postura de outsider, Avram, protagonistul, student la istorie, rănit pe front și revenit în satul natal după aplicarea Dictatului de la Viena, încearcă să pună într-o ecuație
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
ĂLA, 1931, 560; Traian Mateescu, „Idolul vremii”, VL, 1931, 133; Metzulescu, Literile, I, 193-195; Ț. Păunescu-Ulmu, Al. Popescu-Telega, hispanista, Craiova, 1943; Traian Blajovici, „Pe urmele lui Don Quijote”, LU, 1943, 5; Ion Biberi, „Cervantes”, „Democrația”, 1944, 7; M. Lörinczi, Grigore Dima, Retrospectivă Alexandru Popescu-Telega, VR, 1970, 1; Emil Manu, Comparatismul de catedră, în Istoria și teoria comparatismului în România, I, București, 1972, 173-174; Al. Dima, Principii de literatură comparată, București, 1972, 63-64; Cioculescu, Aspecte, 448-450; Stelian Cincă, Preocupări hispanice la Craiova, AUC
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc. Timpul trecut, în care sunt proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru construcție, înlocuită prin adiționarea episoadelor sau prin intercalarea unor scene retrospective, ce tind să dilate limitele între care scriitorul își propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
al unei ere spirituale noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de partid - a „celor două culturi”, burgheză și proletară, cu corolarele „valorificării critice a moștenirii culturale” și, în planul actualității
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Facla” (1932), „România literară” (1933) și „Timpul” (1943) - își definește prozele, în preajma și după apariția Patului lui Procust, ca romane „substanțiale” sau „substanțialiste”, concept care, împrumutat fenomenologiei husserliene, avea să se constituie în fundamentul unei doctrine filosofice a cărei cuprindere retrospectivă tinde să supună discontinuitățile etapelor și deplasărilor de perspectivă literare univocității legislative ale voinței de sistem: „Literatura care mă interesează pe mine - cea substanțială - refuză tipi reprezentativi... Este o concepție de ordin cantitativ, electoral, această reprezentare. [...] E fals ca artă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]