2,855 matches
-
automate) și robot (le robot) dacă primul i se pare că rămâne analogul omului și încă un interlocutor al acestuia, al doilea se inserează într-o relație de echivalență cu omul, ca un dublu de-al său. În această comparație rezidă distincțiile nete dintre un simulacru care mai face trimitere la un original, și unul care, progresiv, tinde să oblitereze complet referința externă. Această distanțare de original și de referință va fi cu atât mai mare în ceea ce privește simulacrul de ordinul al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de exemplificări în acest sens. O distincție care ne-a atras atenția este aceea dintre simulare și disimulare nu cumva procesul simulării este doar o formă de disimulare 466? Baudrillard răspunde negativ acestei interogații; diferența esențială dintre cele două conceptă rezidă chiar în modalitatea în care ele se raportează principiului de realitate. Prin intermediul disimulării realitatea este camuflată, ascunzându-se adevărata față a unui lucru sau a unei situații, care iau astfel o aparență înșelătoare. Cu toate acestea, realitatea este doar mascată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care i se par a fi caracteristice europenilor, lipsesc complet aici. În faptul că Disneyland-ul, Hollywood-ul îi apar ca fiind trăite drept ceva real, Baudrillard găsește un alt motiv pentru a considera că aici simulacrul este omniprezent, deoarece acesta nu rezidă în ideea că realul este fals, ci în indiferențierea dintre adevărat și fals. De altfel, Baudrillard oferă ca exemplu de simulacru nu doar America în totalitatea sa, ci particularizează, afirmând că Disneyland-ul498 este un model perfect inclusiv pentru simulacrul de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acum o modalitate de analiză textuală, în timp ce seducția aparține doar unui proiect local și fără alte preluări interdisciplinare. Capitolul 7 Strategii ale scriiturii baudrillardiene 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard și seducția scriiturii Originalitatea operei baudrillardiene nu rezidă doar în temele care îi alcătuiesc nucleul și care sunt foarte diverse, ci și în modalitatea proprie în care sunt scrise și articulate într-o scriitură pasionată, ironică și provocatoare. Strategiile pe care acest tip de scriitură le reclamă sunt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
multiplicator asupra activității economice a unei țări, antrenînd și dezvoltînd relansarea economică, fapt care conduce la sporirea profiturilor agenților economici și implicit la o contribuție sporită a acestora, prin majorarea cuantumului bazei impozabile, față de bugetul statului. Efectul multiplicator al investițiilor rezidă și În aceea că dezvoltarea unei anumite ramuri industriale necesită creșterea corespunzătoare și a altor ramuri și subramuri, care contribuie la susținerea și dezvoltarea acesteia. Se poate aprecia că investițiile constituie un factor activ ce asigură implimentarea tuturor soluțiilor de
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
tendința firmelor de a-și stabili unități de producție În lumea Întreagă, adică oriunde piața este suficient de mare pentru a permite economii de scară. Aceasta conduce la creșterea numărului și a mărimii Întreprinderilor multinaționale. Trăsătura de bază a globalizării rezidă În faptul că mărfurile, serviciile, capitalul, munca și ideile sunt transferate pe plan internațional prin intermediul firmelor . Transformările produse de globalizare În materie de producție sunt deosebit de semnificative. Se vorbește despre conceptul de industrie globală astăzi ca fiind aceea . După M.
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
și externațitățile sunt considerate ca motivații pentru care internalizarea este preferată față de alternativa recurgerii la piețe. Alternativa licențierii se poate dovedi mai profitabilă decît cea a ISD numai În anumite cazuri, cînd avantajul generator de rentă de monopol al firmei rezidă Într-o inovație unitară care poate fi transferată și aplicată În mod independent de abilitățile tehnice, operaționale, manageriale ale firmei licențiataoare. În afara unor astfel de cazuri, fie informația nu poate fi transferată independent de capabilitățile menționate, fie incertitudinile cu privire la valoarea
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ons trat nu doar maturitate și profunzime în analiza oferită, ci și stăpâni rea științei utilizării corecte a surselor consultate, originalitate și curaj în dem ersul științific de ordonare și evaluare a unui material științific generos. Nota personală a lucrării rezidă atât în modul său de structurare, cât și în realismul abordării. Lucrarea este coresp unz ător structurată, desfășurându-se pe patru capitole ce se succed într-o logică potrivită, urmărind consecvent subiectul propus spre analiză. Oricu m a r fi
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
commission institutionnelle sur la citoyenneté de l'Union du 23 mai 1991, Rapporteur Mme Bindi, A3-0139/91, PE 150.034/déf. Prin "drepturi speciale" Adunarea înțelegea, conform unui termen din limbajul comunitar din anii 60, drepturile conferite cetățenilor atunci cînd rezidau în alt stat decît cel de origine. 15J.-M. FERRY, "L'État européen", in R. KASTORYANO (Ed.), Quelle identité pour l'Europe?, Le multiculturalisme à l'épreuve, Paris, Presses de Sciences-Po, 1998, pp. 169-217, p. 202. 16 A se vedea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
în cadrul unor societăți numite firme-fiică, pentru a avea controlul acestora. Dacă este vorba exclusiv de controlul financiar (prin participația deținută), avem un holding pur iar dacă se derulează și afaceri prin societățile-fiică, avem un holding mixt. Principalul avantaj al holdingului rezidă din faptul că reprezintă o formă de organizare a unor afaceri diversificate care permite, pe de o parte, concentrarea eforturilor întregului portofoliu de firme spre atingerea unor obiective financiare comune, și, pe de altă parte, menține flexibilitatea operațională a fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea21. Abia atunci un roman, The Castle of Otranto (1764) al lui Horace Walpole, se orientează, mai mult sau mai puțin instinctiv, în sensul terorii de atmosferă prefigurate de dramaturgia elisabetană. Explicația acestei intuiții auctoriale rezidă în însăși atitudinea adoptată de literatura gotică incipientă, interpretată curent, în termenii rezumativi, dar fideli realității ai lui Han-yu Huang, drept "reacție transgresivă la epistemele raționaliste din Luminism" (2007: 22). Nu numai conținuturile cunoașterii sunt cele care alimentează interesul deopotrivă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a trece însemna a deveni ceva nou, ceva distinct de goticul convențional" (2002: 284). Melmoth the Wanderer, care se poate subdiviza în șase mari episoade, prelucrează tema productivă a pactului cu diavolul din Faust al lui Goethe 25. Diferența specifică rezidă în caracterul așa-zis testamentar al contractului demonic semnat de tânărul Melmoth: înțelegerea poate fi transferată în contul unui alt individ, dispus să accepte fără rezerve clauzele necruțătoare. Cavalcada declanșată apoi de personajul central, în căutarea disperată a unui substitut
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
parte din anxietatea generată (de aceste texte, n.m.) se baza pe ceea ce ele nu (subl. în text) dezvăluiau" (2004: 6). În definitiv, ne temem de ceea ce nu putem decât intui, nicidecum înțelege și cu atât mai puțin explica. În aceasta rezidă secretul unui scenariu exemplar, care nu ar putea fi transpus în imagini fidele de nici un maestru al haosului grafic, de la Gustave Doré și până la Virgil Finlay. Aflat, inițial, sub influența lui Flaubert 45 (Hyppolite Taine îi scrie chiar că vede
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2.2. Teroarea naturală Din perspectiva naratorului, proza care subîntinde această categorie estetică de nișă este, surprinzător sau nu, relativ puțin frecventată atât în literatura română, cât și în cea universală. Motivul rezidă, probabil, în dificultatea de a întreține o atmosferă terifiantă în spațiile trasate de geometria castratoare a verosimilului. Cei mai mulți scriitori care cultivă, umoral sau programatic, terifiantul narativ se orientează fie către relativ comoda proză ancorată în supranatural, fie către ambiguizarea ontologică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau compasiune. Pentru a se atinge pragul terorii, trebuie respectate anumite convenții diegetice, condiționate, în egală măsură, de perspectiva naratorului față de evenimentele prezentate și de atmosfera pe fundalul căreia se țese intriga nuvelei sau a romanului. În natura acestor convenții rezidă formula suspansului epic. Din perspectiva receptorului, seducția livrescă exercitată de textele de orientare realistă sau naturalistă se datorează tocmai tușelor veridice alese de naratori. Teroarea astfel generată se evidențiază prin posibilul transfer de la personaj la lector: ultimul simte, prin capilarele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fără a le contraria, atribute aparținând atât romantismului, cât și clasicismului sau realismului" (1980: 189). Lucrul este adevărat, dar poate că motivul pentru care nuvela pare să acomodeze, fără a genera neapărat impresia de contradicție, elemente tehnice atât de eterogene rezidă în însăși faza de modernizare incipientă (implicând coexistența curentelor și tendințelor) în care se găsea literatura română în momentul publicării textului (în numărul introductiv al revistei ieșene Dacia literară, editate de Mihail Kogălniceanu). Divizată în patru părți, fiecare precedată de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Gheorghe, în al doilea caz, hangiul român Stavrache, chiar înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul matur al scriiturii: deși lasă impresia unui studiu de caz lapidar, perspectiva narativă aleasă fiind heterodiegetică, deci lucidă și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
orice, ambivalența sau chiar plurivalența sensurilor implicate la nivelul unei narațiuni, echivocul care planează, asemenea unei păsări stimfalide, peste Arcadia simplă și fericită a vieților umane obișnuite. După cum, într-un autentic film de teroare, cea mai gravă eroare a regizorului rezidă în materializarea monstruoasă, pe ecran, a spaimelor eroului, într-o proză terifiantă, efectul estetic este micșorat de cantonarea acțiunii într-un plan fenomenologic bine definit, fie el plauzibil sau neverosimil. Autorii care știu să evite această capcană de construcție se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pandantul ambiguizat epic al mai vechii nuvele O făclie de Paște. Substratul intrigii rămâne aproximativ același: un hangiu (de data aceasta, un etnic român) este torturat de propria conștiință, care suspectează manifestarea iminentă a unui pericol înspăimântător. Originalitatea scenariului caragialian rezidă în plasarea convenabilă a acțiunii între doi poli reflectorii: unul fiind constituit de naratorul omniscient (și, implicit, de lectorul informat), care prezintă situația reală, celălalt de personajul central, Stavrache din Podeni, care deformează conflictul, crezând, de la un anumit punct, că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Radcliffe, secretul adevăratei (știu că adjectivul poate părea nedelicat sau chiar trivial în câmpul literaturii) motivații care m-a determinat să scriu acest volum, deși, cunoscându-vă intuiția redutabilă, mă tem că vă voi confrunta cu secretul lui Polichinelle. Misterul rezidă în teama de întuneric pe care eu am simțit-o în copilărie. Era o stare irațională, paralizantă și, desigur, jenantă pentru un băiat care, la zece ani, se pregătea să înfrunte un univers viril, populat de eroi maturi, puternici și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
stadii constând în faptul că fiecare stadiu ulterior îl conține pe cel anterior, nu și invers. Primul stadiu are ca fundal practica vieții morale prin forme de cooperare umană călăuzită de obținerea unor rezultate excelente în activități. Al doilea stadiu rezidă în unitatea narativă a vieții bune pentru om, redată inteligibil printr-o "istorie narativă", (26, p. 215) exprimată cel mai des prin conversații, (Idem., p. 218) analoage tranzacțiilor omenești. (28) Lor li se adaugă tradițiile morale vii, exprimate prin bunurile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al eroilor, al nobleței venită "de sus", și "sminteala subiectivistă", inaugurată în modernitate odată cu îndoiala carteziană, continuată de solipsismul lui Berkeley, apriorismul kantian, romantismul rousseau-ist preluat de Fichte, Carlyle și Nietzsche. Curentul median atenuează cele două orientări, pentru că "Esența liberalismului rezidă în încercarea de a produce o ordine socială nebazată pe dogme iraționale și de a asigura stabilitatea fără a impune mai multe restricții decât sunt necesare prezervării comunității. Ce șanse de succes are această încercare, doar viitorul va putea să
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
marxistă a acestui aspect al gândirii lui Benjamin: lupta de clasă este, în centrul modernității europene, în inima metropolei, atotprezentă. Orașul este scena acestei lupte, el reproducând, la o scară redusă, societatea în ansamblul ei. Insuficiența acestei reprezentări asupra conflictului rezidă însă în faptul că istoria nu suportă, pentru Benjamin, o analiză strict imanentă. Conflictul între clase este de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării principiului ei de coeziune în chiar punctul de dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pentru pictura lui Moreau, observație privitoare la relația dintre animat și inanimat, dintre organic și anorganic: " Din cauza acestei duble tendințe [...] distincția dintre organic și anorganic dispare, și a fi și a deveni tind să se confunde"53. De aici rezidă impresia de stagnare, de imobilitate din picturile lui Moreau; chiar atunci când tema indică anecdoticul și implicit mișcarea, ca în Salomea dansând în fața lui Irod (1876) avem senzația de litificare, unde gestul apare suspendat în afara timpului. Totul în jurul Salomeei rămâne imobil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]