165,466 matches
-
abordare. I. Necula se limitează însă la a analiza opiniile lui Emil Cioran, cît mai aproape de text, cu trimiteri la epoca scrierii lor pe cît posibil. Din perspectiva autorului, nu problema unei identități a fiecărui popor prezintă gradul cel mai ridicat de risc, ci abordarea scrierilor lui Cioran: "în fond, a vorbi despre Cioran înseamnă a vorbi despre convingeri, doctrine, stări de spirit, comunități - toate cu dozajul lor de contradicții și nestatornicii". Prin urmare, punctul de pornire va fi scala de
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
și case îmbîcsite, ci funcționalitate și folosire intensă. Desigur, m-am văzut în acord cu noua mentalitate și, de pildă, am descoperit cu încîntare mormanele de lucruri, unele în stare bună, înșirate pe trotuar din timpul zilei pentru a fi ridicate noaptea. O societate în care nu se mai repară și nu se mai transformă, iuțeala timpului măsurîndu-se și prin fluxul accelerat al obiectelor. Ideea că totuși s-ar putea ca în acest progres să existe risipă mi-a venit mai
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline în catgoria retrograzilor, care nu pregetă să repete un discurs cinic și rasist. Pe de altă parte, în artă, se ridică la o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să-l plasăm într-o apreciere obiectivă? Cât cântărește ideologia (destructivă) în raport cu inspirația artistică (fecundă, foarte originală)? Ne întoarcem la antagonismul care a marcat destinul unor prsonalități de seamă în secolul XX
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
impuse rigid. El a ajuns pentru două luni la închisoare, după ce a eliberat un fals certificat de sănătate. Dar inocentul pedepsit este un individ funciarmente bun, neresentimentar. Odată ieșit din închisoare, el se dedică cu abnegație sporită semenilor, interesat să ridice prin voluntariat un spital rural. Pedagogia epocii e profund asimilată! Romanul, ca toate celelalte, păstrează perspectiva înțelegerii complexe și echivoce, o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
capăt intențiile de a face politică. El nu va profita de faptul că este fiul unui ilegalist comunist, între timp dispărut. Se alege doar cu ponoasele după urma fapului că mama deținea o prăvălie în timpul regimului antisemit antonescian, care-i ridicase soțul pentru muncă obligatorie. Tema eșecului este privită și aici dinspre individ și societate spre politică și istorie. Naratorul-autor își susține opțiunea literară, estetică și morală, în concurența cu subiectele de demascare a atrocităților politice suferite de alții, de alți
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Dar iată a apărut și cîinele Theo jucîndu-se Cu mingea lui roșie Pe care am studiat-o speriată în prima ieșire în curtea Casei Poetului Semăna atît de tare cu o mică bombă Un fel de lubeniță cu mîner. Mă ridic de la masă și mă opresc în dreptul bibliotecii de împrumut de aici Printre cărți descopăr o mică socotitoare din lemn, cu bile Și deodată am doar 5 ani și sunt în grădinița din Sibiu Gușteriței colț cu str. Balanței Și învăț
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
un fluviu leneș Susquehana Și pot zări chiar și podul imens legînd Orașul cu pădurile din Northumberland Sună telefonul și un sibian îmi spune Că podul gării din Sibiu Nu mai este. Și atunci chiar aici, chiar acum Eu îl ridic iar, piatră cu piatră, Cuvînt cu cuvînt Și cei din Lewisburg Se miră că lîngă podul lor A mai apărut un pod Mai mic, Cu mașini mai mici, Cu umbrele mai mici Cu vijelii mai mici Un pod pe care
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
multe. Și ce n-aș da să mă plimb printre "personaje", nu pritnre oameni! * Citesc cartea despre Labiș cu picătura. Parcă mi-aș turna elixirul încrederii, c-o pipetă exactă, în inimă. Pagini strălucite, tămăduitoare, care mă fac să-mi ridic, uneori, fruntea și să-mi spun, orice s-ar întîmpla, poate că voi fi un an doi, poet. . Cît de mult am visat. Ce mult m-am urît și m-am iubit pentru asta. * M-a cuprins deodată frica: oare
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
să moară toate furtunile să vină aici bărbatul care sînt va mulge caprele de pe cîmpiile greciei și-i va da să bea lapte din pumnii lui însinguratului homer și-l va ajuta să scrie continuarea odiseei bărbatul care sînt va ridica vulturpoema pe catarg va urla la zei în limba lor fără cusur le va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
parte din lumina pe care ochiul obișnuit nu o vede, dar o vede ochiul meu aproape orb, de la lumină în sus, lucrurile devin tot mai grele și urcînd nu te mai poți întoarce - marea greutate e chiar ușorul, cînd te ridici, devii greul celeilalte lumi, te prăbușești în invizibil ca un sac cu bolovani. omul se face greu pe lumea cealaltă din cauza luminii: lumina venoasă, marii carpați luminoși de sub stern, luminile sumbre care-i umflă oasele. cine-a zis că omul
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
buimac. - Am ajuns? - Unde cobori? - La Fetești. I-am făcut semn fetișcanei: "Atenție! E la tine." A început să surâdă. Credeam c-a prins firul. I-am arătat cu capul spre flăcăiandru, făcându-i apoi semn din bărbie: "Ușcheala!" A ridicat mirată ochii. "Nu tu", i-am răspuns tot prin semne. "Tipul". "Aha". A înaintat până în dreptul meu, privind țintă flăcăiandrul. - Acuși vine Feteștii, m-am răstit la el. - A, păi mă duc. Ați fost geană. La cât îs de muncit
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
încerca să se dezbrace. - E un ghiveci. Mersi! Ghiveciul se răsturnase. L-am oprit să nu cadă. Pistruiata își scosese pardesiul. O fustă scurtă și un pullover pufos, din mohair. S-a așezat, oftând. - Eu l-am făcut să se ridice și să-mi dea locul. Tot timpul asta i-am spus: "Ușcheală". Și, vezi, a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la cineva îi trimit gândul meu. O priveam amuzat. Turuia cu o voce învăluitoare, călduță ca fularul galben de la gâtul ei. - Nu mă crezi, nu? Nimeni nu mă crede. Dar eu știu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
muchie. De Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină. Am stat până m-a pătruns bine de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a plăcut, trecletule, ți-a plăcut." Cei doi bătrâni se treziseră și ei. El se ridicase și se chinuia să dea jos boccelele din plasă. L-am ajutat. Mașa se trăsese lângă geam și zgâria ceva pe sticla înghețată. M-am lipit de ea. I-am luat mâna și i-am apăsat-o pe fereastră. Palma
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
nici un bagaj. Doar poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu și p-asta. - Și ce
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi deschisesem paltonul. își ridicase poalele. Am tras de copca aceea. Mai avea și un nasture pe undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A privit-o, pufnind. - Ce nume? Nu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Adică eu, care mă vezi normal cum sînt, că-mi lipsesc trei degete de la o mînă, c-așa m-am născut normal și tot m-am măritat. Și mai am normal și-un defect la picior. Uită-te!" Și-și ridică fusta lungă și se vede că dreptul e mai subțire decît stîngul. "Și tot mi-am găsit normal un bărbat. Și ce bărbat! îngeru' mamii! Că bărbații în pești normal sînt cei mai buni. I-am zis io și lu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
io și lu' miresuca noastră și m-o ascultat normal. Și tu, cu picioarele ăstea, intelectuală, înaltă... Ia, hai normal la oglindă, să vezi picioarele mele și picioarele tale!" Nu!" zice tanti Sofica îngrijorată. "Uite!" zice nașa Lena și-i ridică puțin fusta. "Uite normal ce picioare ai! Hai la oglindă să vezi!" " Lasă..." protestează tanti Sofica speriată. "Auzi! Cînd îți zic io să vii, apăi să vii normal!" și o trage pe tanti Sofica de mînă și o tîrăște pînă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
vezi!" " Lasă..." protestează tanti Sofica speriată. "Auzi! Cînd îți zic io să vii, apăi să vii normal!" și o trage pe tanti Sofica de mînă și o tîrăște pînă la oglindă. "Uită-te, tu, normal ce picioare ai!" și-i ridică fusta pînă la șolduri. Tanti Sofica e disperată: " Da, da..." și încearcă să-și coboare fusta. "Vezi normal!" " Da, văd..." " Păi și cum ai putut normal, tu, să stai tu nemăritată pînă la vîrsta asta?" și-și pleznește palmele una
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]