5,505 matches
-
din puținele lucruri bune care simțea că i-au mai rămas lui, un conducător fără putere, într-o epocă de înjosire. Curtenii erau pătrunși de aceeași simțire. Numai rândul de englezi din spate nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și Firoz, fratele mai mic al nababului, care pocnește din degete către un servitor și-și face de lucru nemulțumit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că nimeni n-ar putea spune despre el că e vreun nativ ignorant față de ce se petrece în lume. În timpul zilei, invitații săi sunt distrați cu polo, tenis sau vânătoare, o activitate la care toată lumea din palat, de la cel mai rigid englez până la cel mai mlădios dandi, de la curteanul aspru până la cea mai timidă moștenitoare, poate lua parte fără discriminare. Masacrul păsărilor de la lacul Fatehpur este doar o eliberare, un ritual complex, care domolește pasiunile ce domină viața din interiorul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tare în ei. După primele rapoarte, ar fi fost două sute de morți. Se pare c-a ieșit cam urât. Cu toate astea, fuseseră avizați. Chiar și localnicii. Zâmbește și face semne cu mâna. În fața lui, lady Aurelia are o expresie rigidă. Mici broboane de sudoare, se ivesc pe fruntea ei albă, înaltă. Lady Aurelia suportă cu stoicism. Se apleacă și o atinge pe genunchi. — Minty? i se adresează tandru. Ea nu răspunde. Este, după cum se vede, într-una dintre acele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umăr și o pornește, ținând-o în față ca să-și croiască drum. Este îmbrăcat într-un costum de vânătoare din Shetland, gros, cu turban asortat, din tweed. Peste piept îi atârnă două cartușiere, ca la bandiți. Pran îi vede chipul rigid și se întreabă cu inima strânsă dacă nu cumva acest plan este un vicleșug pentru a i se lua viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
recunoaște că este o măsurătoare simplă și învechită, dar a trebuit să aștepte până acum ca să obțină uneltele, care vor face posibilă trecerea la nivelul următor. Îl așază pe Robert în fața acestei grile, fixându-i gâtul și spatele cu etriere rigide de otel, și întinzândui-i apoi un braț în față. Montează un aparat de fotografiat pe un trepied, la oarecare distanță, și-i face o serie de fotografii. Băiatul pare să respingă orice încercare de a fi fotografiat, iar Macfarlane trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bobby construiește și dă viață păpușilor sale, înțelege că în englezi există ceva minunat. Viețile lor sunt structurate ca niște piese de motor, de locomotivă sau de vapor, demontate și reasamblate pe malurile unor noi fluvii. Fiecare dintre ele este rigidă și asigurată, construită în conformitate cu caracteristicile clasei sau clubului de apartenență și sunt aproape nobile în lipsa lor de variație, în lipsa lor riguroasă de flexibilitate. Nobile, în măsura în care se poate spune despre un pod suspendat sau un viaduct că este nobil. Vieți englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceai. El își pune pălăria. Este evident că Londra i-a priit. Poartă un costum mai mult șlefuit decât croit, cu toate planurile drepte și unghiurile acute, pare o piesă realizată la o mașină de precizie, dintr-o stofă gri, rigidă. Abordează un aer plictisit și studiat, deasupra gulerului, afișând acea expresie londoneză caracteristică a gurii. Este o expresie pe care studenții în pas cu moda se străduiesc s-o afișeze (și el printre ei) dar rareori este executată perfect. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poeți georgieni care încercau să plece în semn de protest față de folosirea versului liber de către Selwyn, se întorc să vadă de ce nu i-a observat nimeni. Cineva începe să aplaude, apoi se oprește din nou, redus la tăcere de expresia rigidă a lady-ei Tredgold. Star îi trece sticla de șampanie lui Jonathan și-și ține mâinile la spate. — Jonathan, zice ea mustrător, nu trebuia să-mi dai acele lucruri să le deschid. S-au declanșat fără nici o avertizare. Lady Tredgold trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și pereții mult prea ornamentați îl apasă. Își spală fața la chiuvetă și deschide fereastra, lăsând zgomotele străzii să pătrundă. Aude o bătaie în ușă. Deschide unei perechi de chelneri, care aduc o masă pliantă acoperită cu o față albă rigidă și-i servesc masa. Imediat ce chelnerii pleacă, începe să mănânce supa de ceapă și o bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este apetisantă, dar tocmai acest fapt pare a fi esența problemei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe Bridgeman. — Doriți păpuși, domnule? Jonathan se uită la păpușile sculptate. Sunt englezi, mici coloni pictați în uniforme albe, cu topi-uri umflate pe cap. Trăsăturile lor par distanțate de chip, ochii, gurile și nasurile sunt ascuțite și supradimensionate. Aerul rigid le conferă calități hieratice formale. — Cât costă? Omul spune un preț. Jonathan negociază cu el și după câteva minute două din acele sculpturi ajung în bagajul lui. Negustorul pleacă pe drumul său, iar el discută cu oficialii, supraveghind descărcarea echipamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Morgan. Nu-i așa, profesore? Toți se întorc spre capul mesei, dar Chapel nu le răspunde, căci după cum era de așteptat, adormise. Capul îi căzuse în piept, maxilarele sale puternice revărsându-se de o parte și de alta a gulerului rigid. Avea chipul unui om care (în sfârșit) nu mai trebuie să asocieze nimic cu nimic și se simte teribil de ușurat. Pagină separată Altă săptămână pe care și-o pierd tocmindu-se cu comercianții și flatându-l pe guvernator la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
volume publicate, a ieșit de sub tipar volumul "Poeme pentru mai târziu"la editura Lindenfeld București. Este participant la proiectul „întoarcerea fiului risipitior” al revistei Singur cu volumul propriu „Nisipuri pe vânt” aflat la tipar. Tu mă știi, femeie ! Am noaptea rigidă o pârghie, să răstorn universul... Spirala pe care sunt nu are sfârșit... Din plăcerea urcușului, treptele pe care mă înalț îmi aprind luminile. Popasul pe care-l fac e o scenă deschisă muritorilor de rând. Abia acum începe comedia cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
brusc. Au lăsat-o genunchii. Înainte să apuc să-i vin în ajutor, apar eunucii și o iau de acolo. Urechile imi țiuie puternic. Respir adânc de câteva ori ca să nu-mi pierd controlul, precum cealaltă fată. Membrele-mi sunt rigide și nu știu ce să fac cu mâinile. Cu cât mă gândesc mai mult la a mă calma, cu atât mi se înrăutățește starea de spirit. Trupul începe să-mi tremure. Ca să-mi abat atenția în altă parte, mă holbez la operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mare. Călugărul bătrân îmi spune că aparține porcului care guița mai devreme. Numai un porc proaspăt omorât și fiert va garanta magia. Îmi închid ochii și respir adânc. Cineva mă apucă de mâna stângă și încearcă să-mi desfacă degetele rigide. Deschid ochii și le văd pe dansatoare, care îmi oferă un castron din aur. — Ține-l! îmi ordonă călugărul în vârstă. Sunt prea slăbită ca să mai protestez. În fața mea e adus un cocoș. Mi se dă din nou un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rămână în urma fratelui său mai mic, Nobutaka, nici măcar cu o oră. Se părea că Nobunaga îl invitase și pe Murai Nagato, nu în calitatea sa oficială de guvernator al orașului Kyoto, ci ca prieten. Dar Nagato nu putea uita formalitățile rigide care se obișnuiau între senior și vasal, iar conversația rămânea încorsetată. Crisparea era unul dintre lucrurile pe care Nobunaga nu le putea suferi. După toate evenimentele zilnice, presiunile administrării guvernului, venirile și plecările oaspeților și lipsa de somn - când putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-am ce însemnează asta, dar aduceți-l aici, ordonă Katsuie. Să stăm de vorbă cu el. Katsuie coborâse pe iarba de la marginea drumului și stătea în umbra unor copaci. Instalându-și scăunelul de campanie, reuși să-și ascundă tensiunea rigidă, ca și pe aceea a subordonaților săi. Îl invită pe emisar să se așeze. — Ai un mesaj? Pesemne sunteți frânt de oboseală, după lungul drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe un ton formal Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pălea la apus. Bătrânul războinic, Ota Kuranosuke, vasal veteran și aghiotant personal al lui Katsuie, vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg îndârjirea, dar, dintre toți membrii familiei dumitale, Seniorul Katsuie este cel care te stimează cel mai mult, motiv pentru care acum e atât de îngrijorat. Îndeosebi acum, când ai distrus o parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
perioadă, punând accent pe felul diferit al elevilor de a percepe persoana educatorului, a profesorului. Menționa că persoana mea inspira disciplină și respect, deosebit. Îmi relata despre tendința elevilor de a-i determina pe profesori să se abată de la programul rigid al desfășurării orelor, încercând să facă glume și unele gesturi care să ducă spre o atmosferă de glume, de râs și voie bună și că eu le spuneam că vom glumi după ce termin lecțiile - care se terminau cronometrat la sunetul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca și casele oamenilor, fiind integrate cu totul naturii înconjurătoare. Pictorii au reprezentat artistic neabătându-se de la erminia bisericească, ideile dogmatice, principiile moralei creștine, scene din istoria omenirii, momente importante din viața Bisericii și portrete de ctitori și sfinți. Hieratismului rigid al prototipurilor bizantine, meșterii moldoveni îi opun căldura expresiilor vii, respectul pentru adevărul figurii umane. Din Țara Românească este preluată scena sinaxarului, întâlnit la Cozia încă din secolul al XIV-lea, și tot de la Cozia se împrumută scene cu figuri
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
amintirea mi-a invadat creierul cu detalii dureros de realiste... practic, în noaptea trecută, fugisem din apartamentul lui Randall! După cină, el mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil crede... nici nu-mi pot închipui ce crede. Dacă mi-am tăiat craca de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nici nu voiam să mă cobor la nivelul ei juvenil. — Salut, Lulu! am șoptit. — A, salut, mi-a răspuns ea cu răceală. După care și-a pliat membrele, odihnindu-și fruntea între genunchi, pe covoraș. Pentru o tipă țâfnoasă și rigidă, cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții se întindeau în diverse poziții, Lulu executa toate mișcările fără cusur. Am observat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scuze. „Pardon“, a zis el lăsând privirile în jos, în bancă, și roșind până când obrajii au ajuns să îi arate ca o mașină de pompieri proaspăt vopsită. Pârțurile nu trebuie niciodată recunoscute în public. Este legea nescrisă, protocolul cel mai rigid din întreaga etichetă americană. Pârțurile vin de nicăieri și de la nimeni; sunt emanații anonime care aparțin grupului în întregul lui și, chiar și când toată lumea din încăpere l-ar putea arăta cu degetul pe vinovat, singura acțiune normală este negarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi pot petrece toată ziua minunându‑mă. Trebuie să fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tu îți dai seama cum mă face treaba asta să par? Din toate zilele, tocmai în ziua asta nenorocită? — Eu... nu am..., șoptesc. — Într‑o oră trebuie să mă duc la o întâlnire în care să conving o bancă foarte rigidă și conservatoare din New York că dețin controlul total asupra tuturor aspectelor vieții mele profesionale și personale. Și toți au văzut deja asta. O să fiu de râsul lumii! Dar ai controlul total! spun alarmată. Luke, ei sigur știu... sigur n‑or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu voce tare. — Nu, nu, zic. Mersi. Îmi las jos paharul și ies de la Lorenzo’s, cu capul sus și bărbia rigidă. Pornesc pe stradă și dau colțul, fără să știu încotro. Nu cunosc zona și nu trebuie să ajung nicăieri; așa că pur și simplu merg, hipnotizată de sunetul propriilor pași, gândindu‑mă că trebuie până la urmă să dau de o stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]