3,374 matches
-
dr.Dorel Cosma, promotor cultural de excepție, care printre altele a subliniat că, poate doar la Bistrița au venit de pe meridianele lumii poeți din Malaiezia (Mawar Marzuki, ), Germania(Ioana Heidel, Miki Weihrauch ), China (Shao Jianguo, Bei Ta, Niu Huang ), Singapore (Rima Re ), Indonezia (Srie Sugeng Edhie Kwortanto ). Turcia( Mesut Șenol), și din țară, precum:Al.Florin Țene, Antonia Bodea, Titina Nica Țene din Cluj-Napoca, Pr.Nicolae Feier, Elena M.Cîmpan, Menuț Maximinian, Zorin Diaconescu, Alexandru Cristian Miloș, Victor Știr,Victoria Fătu
ZIUA CULTURII NAȚIONALE-BISTRIȚA A FOST TREI ZILE CAPITALA POEZIEI INTERNAȚIONALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374303_a_375632]
-
îi redă poetei zona existențială de confort. Seninătatea și dragostea poetică și-a găsit oarecum aici forma poetică potrivită, lucru vizibil în modul talentat și valoros de a îmbina forma fixă și conținutul ideatic. Poeta are o intuiție bună a rimelor, a formelor, o apetență mai rar căutată azi. Unul dintre cele mai reușite este Nu seamănă iubirea noastră. Pe urmele lui Vasile Voiculescu, căruia poeta îi poartă multă admirație și drag, sonetele sunt declarații de iubire nu numai față de maestrul
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
dreapta încet... pumnii îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un ghem în ghearele pisicii nebune. jocul reîncepe la infinit, între două paranteze pătrate. punctele de suspensie înghit rima. curge doar veninul din tainul dimineților fără sens. Referință Bibliografică: desen / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
Chiar și-n chemarea de teluric Chiar și în ploaie și în vânt- Te uiți la mine din Lumina, Iar eu scriu maluri de pământ; Din creangă de salcâm cu floare Mai mult, din crengile de tei, Eu îți fac rimă,-ți sunt culoare Pe-un petec alb de ghiocei Și scriu cu lumea parfumata Pe zid să-nduri durerea mea: Hai, din Lumina mă privește Și-ncearcă Tu... a mă-nălța! Aruncă-ți brațul către mine, Salvează-n taină orhideea
SALVEAZĂ-NE PE AMANDOI! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374530_a_375859]
-
Născut-ai o speranță, din ere-ntunecate, Ce a străpuns hârtia prin ochii tăi adânci. Din slova ta, născut-a pentru viitorime Un univers de aur și codri de argint. Tu n-ai lăsat în urmă doar un caiet cu rime, Ci dragostea fierbinte, in clocot și alint. Ai dat o glossă vremii, zăcând încătușate, Când ți s-au plâns strămoșii din Nistru pân´ Tisa. Ne-ai dat comori de neam, în rime-mbrățișate, Ca un Sărman Dionis ce-n brațe ne-
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
patria ideală, ascunzându-ne timpul: el cu obstinație-drapel, eu cu fluturi-drapel, cu căluți-verzi-pe-pereți - drapel Eminescu și eu ne-am întâlnit, Când Blanca se dusese în lume. M-am trezit dimineața cu versul pe buze, după o noate de căutări în rime: a leagănului copilăriei... A fost, cred eu, transplatul de poezie, cu care încă mai încerc să mă obișnuiesc. Eminescu și eu: două puncte pierdute în universuri paralele, neeuclidiene geometrii ale unui ev obosit de apusuri. El trimite linii drepte, eu
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
fir de iarbă neagră își regăsi menirea. Născu o virguliță, catrenul scris în grabă Și-așa, turcoazul rănii își desenă destin. Un vers stingher țipă, ca să se afle-n treabă Și stupul răsturnă viesparul cu venin. Ar mai putea o rimă o pâine să dospească, Ori jalea grea a doinei s-aducă înfrunzirea? Ar mai putea-ntre gloanțe metafora să crească? Mai poate face mimul să râdă omenirea? Cărarea-ntinde brațul înspre stejarul ars Și virgula din versu-mi îi prinde rădăcini
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O frumoasă doamnă, îmi tot scrie, Că fără mine n-ar putea scrie poezie, Cuvintele ar îngheța, în loc să învie, Iar de dor ar plânge-n rime, pe hârtie. Dorește a fi o stea și să se arunce-n mare, Și-a ales deja locul și preferă să se omoare, Fără mine, pleoapele ar fi pline de ploi, Dorul de noi și de dorințe, pline de nevoi
DOR DE MINE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373458_a_374787]
-
se fi estompat cât de cât. Am luat o carte din bibliotecă și am prins a citi, la întâmplare și în dușmănie, poezii ermetice, hotărât să scriu și eu una. Și am scris... am turnat versuri fără ritm și fără rimă, versuri despre pământ, lună stele și univers, versuri „albe” fără noimă, presărate cu cuvinte sonore dar inexistente, iar la final i-am pus un titlu... așa... ca să fie. I-am zis: „Albastru transcendent”. La următoarea oră de română, m-am
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
o casă, ce-mi fu’ patrie-n exil, Când toți care își pun pene se considera bengali Și din mult prea multa lene, devin simpli papagali, Ce imită scriitura unor veșnic refuzați De ce a lăsat natură ultimilor talentați. Că e rimă, că nu-i rimă, evident, nu comentez, Aș putea și fără vină să explic, dar divaghez De la zimții din zabrele, care stau când eu zâmbesc, De la ochii gurii mele, care-n fum se prăpădesc. 29 iunie 2016, Constantă Sursă foto
SE BALANSA PANTERA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373589_a_374918]
-
ținutul vorbei molcome și calde. Și înverzești luând din seva florilor, a frunzelor de început de primăvară sau din amprentele celor uscate. Și fără vrei devii și tu o curajoasă, căci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin părăsirea rimelor stas, ci prin miza metafizică, morală și aș putea spune, esoterică a lor. Stilul ei reflectă o dăruire intelectuală ce liază suflete, eliberându-se de dogmatismul laicului, dar și de stridențele, vulgaritățile moderniste și postmoderniste. Dispariția ad literam a sexului
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
cavou). Și voi rămâne-n toamna-ncărcată de eresul Că mi-a ucis iubirea cu ploile-ecou. Prefață la o moarte, agonizând ascetic, (Nu-i nimeni lângă mine, să-mi spună să m-opresc), Adun litere oarbe din sceptrul alfabetic, O rimă ca oricare, să pot, să încropesc. Credeam că-s poetesă, că scriu ceva mai bine Decât o broască vie, orăcăind pe lac. Dar, astăzi mi-am dat seama, și mi-e așa rușine Că nici măcar nu semăn cu broasca de pe
ADIO SCRIS, ADIO POEZIE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371401_a_372730]
-
Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016. Modeste gânduri... : Admir perfecțiunea dar aceasta m-a pus de puține ori pe gânduri! Versurile perfecte nu există în poezie, ele sunt așezate meticulos într-un dicționar online de rime și expresii frumoase... Poezia este acolo unde sufletul face greșeli iar mintea încearcă să le îndrepte... Poezia este acolo unde pasărea de foc își regăsește propriile aripi... Poezia este însăși rătăcirea și regăsirea omului pentru că omul este începutul și sfârșitul
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
care l-a creat... Emilian Oniciuc-22.07.2016 ... Citește mai mult Modeste gânduri... : Admir perfecțiunea dar aceasta m-a pus de puține ori pe gânduri!Versurile perfecte nu există în poezie, ele sunt așezate meticulos într-un dicționar online de rime și expresii frumoase...Poezia este acolo unde sufletul face greșeli iar mintea încearcă să le îndrepte...Poezia este acolo unde pasărea de foc își regăsește propriile aripi...Poezia este însăși rătăcirea și regăsirea omului pentru că omul este începutul și sfârșitul
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
vraci își șterge tălpile de praf ne salută știe el ceva poate se pregătește să cineze cu noi sigur îl vei așeza înspre fântâni hăi să-i furăm meșteșugul poate uită să mă dojenească pentru gândul meu șchiop într-o rimă târzie citește: suntem scântei rătăcite de vânt în două zidiri diferite, uneori facem scut pe pământ s-aprindem norocul, iubite. lângă noi stă iarba cosită, apa-vie-n izvor ne desparte, și arșița triumfă-n ispită, și dorul se zbate de moarte
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
pe pământ s-aprindem norocul, iubite. lângă noi stă iarba cosită, apa-vie-n izvor ne desparte, și arșița triumfă-n ispită, și dorul se zbate de moarte... în rouă mă-mbraci pentru tine de luni până-n holde-cascadă, și-nvăț avatarul de rime în hohot degrabă să ardă. acum știu că nu eram singură. deșertul florilor-de-colț mă aplaudase. câteva lebede urcaseră într-un tablou agățat de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului Acuma știu ce vrajă mă conține! Eu sunt doar vânt trecut peste milenii, Iar trupul fost, l-au decorat lichenii, Sorbindu-mi seva, când curgeai prin mine. Tu m'ai hrănit, m-ai alăptat cu rime Mă înfruptam flămând din sânul tău Te-am devorat, ba chiar eram birău Iubindu-te, adesea, cu asprime. M-am regăsit, mă reîntorc în mine Ca vânt pribeag, trecut peste milenii, 'n același trup, ce l-au vârstat lichenii Și
ACUMA ŞTIU! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374952_a_376281]
-
în desfrâu. În acest infern al luptei din cuvinte răsună odele închinate în fața prostiei, cântate pe ritmuri de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieții pe pământ: Se bălăcesc prin rime / Arhangheli dezbrăcați și beți / Iubite picurate în sticlele de votcă / Și dracii fără cap vâslind pe lotcă / Spre insule de nuri / [...] / Și zmei cu stea în frunte / Cântând ode la iele / Elogiile prostiei / Pe ritmuri de manele. Singura cale de
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
trage o perdea melancolică peste „geamul viu al iernilor din noi“, adesea „Strângându-ne la zâmbete cureaua”, concluzionând: „la poarta nopții nu-i nimic de zis...”. Poemele îmbracă haina „dulcelui stil clasic”, folosindu-se de catren, ritm variat, măsură fixă, rimă bogată (împerecheată, încrucișată sau îmbrățișată). Poeta manifestă apetit pentru sonet (Un acvilon subit mă sabotează; Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua) și rondel (Rondelul toamnelor târzii, Rondelul florilor ce tac, Rondelul cuvintelor nespuse, Rondelul verilor de foc, Rondelul timpului pierdut
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
un ultim vers dintr-un anost catren...” („Sunt”) sau „Mă caut în mine și nu mă găsesc.../ .../ Pierdută-s de mine, aș vrea să mă-nalț...” („Pierdută de mine”). Rareori găsești în zilele noastre poeți care să scrie doar în rimă și, atunci când îi găsești, îți dau senzația de vetust, de oarecare demodare. Nu acest lucru se întâmplă în cazul Cameliei Ardelean, poemele ei, atent lucrate ca ritm și rimă, au un limbaj modern, ancorat în actualitate. Rodată în arta versului
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Rareori găsești în zilele noastre poeți care să scrie doar în rimă și, atunci când îi găsești, îți dau senzația de vetust, de oarecare demodare. Nu acest lucru se întâmplă în cazul Cameliei Ardelean, poemele ei, atent lucrate ca ritm și rimă, au un limbaj modern, ancorat în actualitate. Rodată în arta versului clasic, Camelia se dovedește o excelentă creatoare de rondeluri („Rondelul toamnelor târzii”, „Rondelul florilor ce tac”, „Rondelul cuvintelor nespuse”) și sonete („Un acvilon subit mă sabotează”, „Atinși de frici
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
de lucrare, remarci, păreri critice? Acestea din urmă sunt sublime dar lipsesc cu desăvârșire! Este adevărat. Sporovăiala per internet a generat multe cupluri dese ori stabile. Un scriitor oarecare înșiră cuvinte după cum îi dictează muza. Dese ori în ritm și rimă. Observ cu sufletească mulțumire că multe opere au chiar teme dezvoltate cu mult simț. Dar marea majoritate sunt „artă pentru artă” dacă ajung la nivelul de artă. Eminescu le clasifică drept „vorbe goale ce din coadă vor să sune” în
O LUME FRIVOLĂ, FRIVOLĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373883_a_375212]
-
ai făcut ce ai vrut Și că inima tu mi-ai rupt-o în două ! Dar nu pot să-ți iert un dor ce-ai pierdut Și-o dragoste oarbă ce-acuma o plouă. Mi-e versul cam gol de rime răzlețe Poemele râd de mine acum. Iubirea îmi face mereu fețe, fețe De când ai plecat, hotărâtă, la drum. Încerci ca să furi din visele mele Tot ce e frumos și nealterat. Cu tine am vrut să zbor printre stele Dar visul
RĂTĂCIND PRIN VISE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373940_a_375269]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Am luat rimele de la sonetul închipuit al lui Vasile Voiculescu, am chemat muzele la sfat, am suflat peste mănunchiul de cuvinte și am închipuit sonettina mea. Iată-le în oglinda sufletului: Sonetul CCXLIII - Vasile Voiculescu Îmi scânteiază-n mână azi iarăși stinsa pană
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
și cea dinăuntrul camerei, istoria artei, a literaturii scrisă, trimisă prin același har. Lumea de ieri și de-acum născute sub același umbrar. Răsfoiesc cartea poemelor, mă opresc, îmi regăsesc în culorile anotimpurilor jurul și tremurul, reverberația interioară ca răspuns rimei întregite de vioară, papirusului ivoriu nesigilat, arătat cui vrea să-l vază și-al apropierii statuii. Două poeme contemplative pe aceeași idée. Dar, ca două stiluri În gând le-mpletesc, lipesc sensuri, ocolesc, mă întorc să nu pierd tremurul inimii
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]