1,892 matches
-
ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n varii polichrome bibiluri și altițe ... Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon-femeie! Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
eara drag... cu cari am luat-o di la lingurî șî strachinî. Șî râpidi, o vinit pi lumi ș‟on copchil, Fănuță. Dacă o mai întrebi, de ce nu se mărită, că doar e încă tânără și chiar frumoasă. Ea se roșește până în vârful urechilor, și răspunde privind într-o parte, ca speriată: - Vai di mini, Doamni ferești!.. Șî mama zâci, arătând cu capul către bătrână, m-o îndemnat... Nuuu!... i-am zâs: Nu‟ni mai trebuie, mi-agiungi c-am zvârlit două
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbă. O murit! Șî nouă ne vini rându când hotărăști Dumnezău! Asta-i viața! - Nu, nu mai vreu să mai azvârl înc‟o căciulî în pod. Așa, își încheie femeia scurta ei destăinuire... ca o mărturisire înaintea lui Dumnezeu. Apoi, roșește vinovată, pleacă ochii cu sfială și tace, tace ca în fața unui mormânt deschis. A pierdut demult obiceiul de a vorbi altora despre sine... Ba, chiar a căpătat obiceiul de a se teme de asta. Și, strângându-și la ceafă basmaua
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu era nici locul, nici momentul potrivit, îi zise ea. Eram distrusă și tu meritai mai mult. O meritai pe Inez. Și-apoi, adăugă, nu au fost decât câteva săptămâni. — Niște săptămâni pe cinste, totuși. Ochii lui sclipiră și ea roși. — Da. Păi... El râse. Și există cineva în viața ta, Darcey? —O, mă știi, îi spuse ea. Nici o șansă. O privi cu afecțiune, și ea se grăbi să îi spună că trebuie să plece. Își strânseră mâinile. Schimbară săruturi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
uitat, ar fi stricat surpriza. Și dacă inelul nu era acolo - păi, asta probabil că ar fi însemnat că nu avea de gând s-o ceară de nevastă. Poate că Emma Jones își bătuse joc de ea. Darcey simți cum roșea până în vârful urechilor. Dar de ce-ar face Emma așa ceva? Doar îi era prietenă. Nu avea nici un motiv să mintă. Trebuia să afle. Bine, asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-și revedea prietena. Mă bucur că te-ai întors. —Aidan m-a întâmpinat, îi făcu Nieve cu ochiul răutăcios. De ce nu mi-ai spus cât de nemaipomenit de sexy e? Darcey avu, pentru o fracțiune de secundă, impresia că Aidan roșise. Dar el nu roșea niciodată. Zâmbi larg. —A, asta doar pentru că s-a dichisit pentru seara asta, îi spuse ea prietenei sale. De obicei arată jalnic. Dar îi luă mâna lui Aidan ca să-i dea de înțeles că glumea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bucur că te-ai întors. —Aidan m-a întâmpinat, îi făcu Nieve cu ochiul răutăcios. De ce nu mi-ai spus cât de nemaipomenit de sexy e? Darcey avu, pentru o fracțiune de secundă, impresia că Aidan roșise. Dar el nu roșea niciodată. Zâmbi larg. —A, asta doar pentru că s-a dichisit pentru seara asta, îi spuse ea prietenei sale. De obicei arată jalnic. Dar îi luă mâna lui Aidan ca să-i dea de înțeles că glumea. Și tu arăți drăguț, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zâmbi lui Darcey. —Haide, Darcey, doar n-o să ne certăm, nu? Sigur că nu, zise aceasta punând cuțitul și furculița jos. Scuze. Doar că... arăți bine exact așa cum ești. Nu trebuie să-ți mărești nimic. Are dreptate, zise Aidan. Nieve roși. —Mersi. — Eu mă duc doar să iau niște paracetamol. Darcey se ridică de pe scaun. Mă întorc într-o clipă. —Te simți bine? Aidan părea îngrijorat. —O mică durere de cap, recunoscu ea. Din cauza buzei și a piciorului... —Ce? o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru o blondă naturală. Darcey îl lovi ușor pe umăr. — Să știi că nu suntem toate așa de toante. Iar părul meu s-ar putea să nu fie tocmai blond natural. Neil ridică dintr-o sprânceană, iar Darcey simți că roșește. —Vreau să fac o glumă despre cum aș putea afla, dar mi-e teamă că asta s-ar putea considera hărțuire, spuse. Absolut, i-o întoarse ea cu o figură serioasă. —Mă scuzi. Dar nu arăta nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scopul meu, iubito, răspunse Lorelei. Știam ce îți doreai din e-mailurile tale. De ce n-ar fi totul perfect? Nieve, care se așteptase să sufle foc pe nări toată ziua, răstindu-se la Lorelei că pregătirile nu erau pe măsura așteptărilor, roși puțin. Vezi tu, obiectivul meu este ca mireasa să apară, arătând splendid, fără să trebuiască să-și facă griji pentru nimic, îi explică Lorelei. Ceea ce vreau să se întâmple și în cazul tău, Nieve. Plătești pentru ce e mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu era acolo cu ea. Neil se întunecă la față. —Și îți spuneai că poate până la urmă nu se iubesc așa de tare? Că faptul că era singur e un semn rău pentru căsnicia lor? Nu vorbi prostii. Însă Darcey roși. —Pot să te citesc ca pe-o carte, zise el. — Mi s-a părut ciudat, se apără ea. Adică, majoritatea cuplurilor se duc împreună să vadă aranjamentele pentru nuntă. —Darcey, sunt împreună de zece ani. Știu, știu. Dar... — Încă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
intră pe ușa aia, un evreu primește același tratament ca oricine altcineva. Același cu cel pe care l-ar primi dacă ar fi verișorul Kaiser-ului. Asta nu Înseamnă că mă dedic bunăstării lor. Afacerile sunt afaceri. — Desigur, aprobă ea roșind puțin. Sper că nu credeți că am ceva Împotriva evreilor. — Bineînțeles că nu, i-am răspuns, deși știam că asta era ce zicea toată lumea. Chiar și Hitler. — Dumnezeule, am spus după ce mama „submarinului“ a părăsit biroul, așa arată un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unui ceainic, și la fel de mare. Atunci ea se Îndepărtă spunând: — Poate c-ar fi mai bine să ne oprim aici. — Dacă intenționezi să Împiedici umflătura, e prea târziu. Ochii ei se plimbară ușor asupra mea când i-am zis asta. Roșind un pic, Își Încrucișă brațele peste sâni și Își dădu pe spate gâtul lung. Găsind bucurie tocmai În faptul că acțiunile mele erau deliberate, m-am apropiat de ea și am privit În tihnă pe chipul ei În jos, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
post și ascultare Domnului. Zilele trecură netulburate de puținele întâmplări petrecute la Curtea din Hîrlău: domnița Catrina se hotărî să nu părăsească iatacul decât pentru a petrece ceasuri de rugăciune în biserica construită de Ștefan cel Mare, diacul Radu încă roșea când o mai întâlnea, uneori, după miezul nopții, slugerul Ilie fusese iertat și pus din nou în slujbă, plătind pungi grei de bani pentru cinstea fetei vistiernicului, dar sfârși în ștreang, fiind prins furând din vitele aduse pentru masa domnească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
femeia nu este decât un nimic ce poate fi bătut în voie". Să-și uite, oare, atât de ușor băieții cu sombrero serenadele și jurămintele? Am auzit și eu zidari strigând de pe schele femeile și făcîndu-le, prin complimente echivoce, să roșească. Dar acestui argument i se poate răspunde că Don Juan n-a făcut nicăieri altceva. Probabil, oricare dintre tinerii cu sombrero care se plimbă dumineca în piețele orașelor făcând ocheade fetelor e gata să-și dea aere de păun dacă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
într-o altă poziție, creionul apăsat de o mână furioasă, ochii mei deschiși să vadă întâia oară, Daniel, mai ești aici?! Da! mișcarea mea bruscă de a închide caietul mă dă de gol, Ce faci, te uitai la ceva? Da! roșind, dar el nu mă vede, un caiet de schițe, Și?! Ce-ai văzut? O fa, femeie, cred, E Aida? îi arăt la întâmplare caietul deschis, dar el, O, Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
roșind, dar el nu mă vede, un caiet de schițe, Și?! Ce-ai văzut? O fa, femeie, cred, E Aida? îi arăt la întâmplare caietul deschis, dar el, O, Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
inima să vorbească! cuvintele acestea sunt oare pentru acum? sau să le păstrez bine încuiate pentru altă dată?! Cum aș putea descifra privirea ei din seara asta, albastră, întoarsă spre mine, descheindu-mi întreg sufletul, incapabil de împotrivire, obrajii mei roșind mult, mult prea repede, și iarăși îmi spun, e doar prima fată asupra căreia se opresc ochii tăi, dacă te-ar fi privit o singură dată, adio seninătate! Până nu demult nici n-am bănuit existența acestor ființe, aproape identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dreapta, stânga, ieșind cu Theo în lumina de-afară, Rămas singur cu Corina, cu portretul Madonnei sprijinit de perete, În biserică era altfel, îi vorbesc eu, cu totul alt om când picta, și ea îmi soarbe cuvintele de pe buze, eu roșind sub privirea ei feminină, Cum era? Diferit! Se transfigura total, îl obseda mult momentul tainic al schimbării la față, spunea că în acea clipă unică ni se dă totul, avem viziunea întreagă a lumii, și căuta permanent la oameni astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oaselor sale bătrâne roase de răceală și cu fața lui roșie rotundă se întoarce spre mine din când în când, privindu-mă cu duioșie, Te-ai făcut bărbat în toată firea, Doamne, să nu te deochi, ce frumos ești, eu roșind, la cuvintele lui laudative, măgulit, De te-ar vedea părintele Ioan! apoi se-ntoarce iarăși la spălatul vaselor, mâine fac niște plăcinte cu cartofi, îți plăceau tare mult, da, am terminat tot de mâncat și-i întind peste umăr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pianul, n-au fost pentru mine decât ceva ce se învață la pension, ca și broderia, gospodăria, tot am încercat s-o învăț și pe Ana câte ceva, nici nu vrea s-audă, Și eu mă întorc spre Ana recunoscător, ea roșind cu genunchii rotunzi întorși spre mine, Bunico! Nu e o rușine, fata mea, să faci gospodărie, e și asta o artă! La optsprezece ani am primit de la bunica mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pianul, n-au fost pentru mine decât ceva ce se învață la pension, ca și broderia, gospodăria, tot am încercat s-o învăț și pe Ana câte ceva, nici nu vrea s-audă, Și eu mă întorc spre Ana recunoscător, ea roșind cu genunchii rotunzi întorși spre mine, Bunico! Nu e o rușine, fata mea, să faci gospodărie, e și asta o artă! La optsprezece ani am primit de la bunica mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
află părintele, spațiu pe care patimile mele îl destinaseră altcuiva, Te întrebi și pe bună dreptate, vorbește el iarăși, ce-am urmărit cu mărturisirile mele și ești convins că mai devreme sau mai târziu voi ajunge și la tine, Eu roșind puternic ca un copil surprins în nevinovatele lui gânduri, din fericire în obscuritatea camerei culorile se pierd în oceanul fără fund al nopții, Te-am așteptat ultimele zile să vii să-mi vorbești, nu ca preot te-am așteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu poate fi adevărat, preoteasa intră tiptil, numai în cămașă subțire de noapte, Ce-i, Daniel? nu te simți bine? eu nu răspund fiindcă visez, îmi pune mâna pe frunte să se convingă că n-am fierbințeală și eu mă roșesc tot, în vis firește, Arzi! Nu! șoptesc încă tulburat de apropierea femeii care mi-ar putea fi mamă, să nu-ți aduc o batistă udă pe frunte? Nu! mi-e bine, spun eu cu privirea în dantela cămășii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dumnezeule, ce gânduri gândesc, îmi place părul cârlionți prins într-o coadă, nu-și dă seama că o privesc, lasă-ți inima să vorbească, inima mea bate cu tărie de, mi-a plăcut, își ridică ea ochii spre mine, eu roșind, mi-a plăcut scena cu Așternuturile în soare, e tabloul nostru, și-și întoarce privirea spre tablou, cine o fi cântând în grădină?! Maria?! Ea cântă foarte frumos, a fost și la festivaluri, numai ea putea fi, N-are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]