1,654 matches
-
lume, fără a mai vorbi de preoții, veniți din București și din vecinătate, toți la fel foarte impresionați de mersul frontului francez și de cele povestite de demobilizații din Moldova. Le intrase un sânge nou în venele lor anemiate prin robia străină. Acum, cu ardoarea unui bolnav reînviat, vorbeau ca de un lucru firesc de ziua apropiată în care, după victoria franceză cea mare, regele și Ionel călare, în fruntea armatei, vor intra triumfători în București. Maicile își pregăteau steagurile, proiectate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ră mână acolo până vor putea pleca. „Nu pot face nimic pentru dumneavoastră, francezilor nu le putem refuza nimic, înțelegi și d-ta?“ „Fiindcă sunt exigenți?“ „Nu, domnule, fiindcă le datorim prea mult, adică eliberarea noastră după doi ani de robie. Înțelegi ce înseamnă aceasta? Românii sunt buni, francezii au făcut cererea de trei săptămâni și noi nu v-am executat încă, în speranța de a vă putea porni și cruța de această greutate. Acum trebuie să vă îndreptați prin cale
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eliberează de toate fricile, trăiește în pace și în bucurie. În aceeași ordine de idei, eu unul, consider greșită formularea folosită curent de către preoți la cununie: „se cunună robul lui Dumnezeu Vasile cu roaba lui Dumnezeu Elena”. Noi nu suntem robii, ci suntem fiii lui Dumnezeu. Iar El nu este stăpânul, ci este Tatăl nostru cel iubitor. Mulți sunt de acord că iubirea adevărată e minunată și întreabă cum se poate ajunge la ea. Ea este deja în voi, nu exista nici o
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
demotică, limba vorbită de poporul său. Punctul lui de vedere extrem de emoțional și naționalist este exprimat în al său Imn al Războiului, care ilustrează de minune sentimentele înflăcărate ale naționalismului balcanic. Cît timp, eroi ai mei, vom mai trăi în robie, singuri, ca leii pe creste, pe piscuri ? Trăind în peșteri, văzîndu-ne copiii duși din țară în amarnică sclavie ? Pierzîndu-ne pămîntul, frații și părinții, prietenii, copiii și toate neamurile ? Mai bine un ceas de viață în libertate decît patruzeci de ani
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
femeile Înregistrate și celelalte avea să cedeze sub apăsarea reformatorilor, care au Îngrădit și desființat bordelurile, lăsând cale liberă prostituției clandestine, cea mai rea dintre toate, fiindcă, Între altele, Încurajează tendința de emancipare a femeii, aspirând a se elibera de robia și de jugul greu al căsniciei și a trăi pe contul și după capul ei cel prost. Unul din acești reformatori sociali, un mucos, un neisprăvit fizic și moral, un analfabet (spunea „accesor“ la ascensor), coco țat de un politician
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
hic salvus erit” (Mt 10, 22). Doamne, ajută! Fr. Ioan M. Duma OFMConv. S-a dus un an! Necontenit spre plaiul nemuririi Pășind cu zor se-ndreaptă lumea mare... Un an urmând chemării seculare S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia bronzului de miez de noapte Mă-ntreabă cu misterioase șoapte, De-s pregătit la cele ce-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
baza vieții economice. Deosebim pentru perioada aceea două clase fundamentale - stăpânii de pământ (boierii) și țăranii dependenți (vecinii, rumânii sau iobagii). Mai existau: o categorie secundară - orășenii - și în sfărșit una reprezentând treapta cea mai de jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii orice voiau, fără să-i omoare însă. Robi erau țiganii, pe care documentar îi constatăm pentru întâia dată în Țara Românească, în hrisovul din 30 octombrie 1385
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acțiopnate electric. Existența acestei docile materii prime care e lemnul a determinat apariția unui interesant fenomen social, popularea satului nostru cu țigani, veniți de dincolo de munți, după actul de emancipare a țiganilor din prima jumătate a secolului XIX. Scăpați din robie, etnia aceasta cu oameni ceva mai închiși la ten, au emigrat pe oriunde li s-a părut că se poate obține o pâine cinstită, pe baza ocupațiilor pe care ei le practicau de preferință. Una din acestea era și prelucrarea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
drept de a pleca nestingherit spre alte aventuri. Fiecare eveniment, odată trăit, se ofilește pentru Tezeu și capătă un gust fad. De-abia a obținut ultima victorie și tînjește spre alta, se resoarbe spre ea. El nu va cădea În robia labirintului,” dar nici nu e liber să rămînă vreodată pe loc. Îl fascinează ceea ce urmează să se Întîmple. Și, Într-un fel, e fericit. E un erou sortit sa părăsească, un erou de acțiune; n-are vreme să-și contemple
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cipariu, 1846) ; Atitudinea manifestată față de români a fost „un tolerantism rușinător, ca al jidovilor [= ca acela față de jidovi]” (deputații români din Parlamentul maghiar, 1848) ; „Epoca Începută cu anul 1659 a fost pentru români aceea ce a fost pentru poporul israiltean robia din Vavilon, În care românii gem și acuma” (episcopul de Oradea Vasile Erdélyi, 1850). Chiar dacă soarta românilor din Transilvania nu a fost Întotdeauna și În mod explicit raportată la cea a evreilor, motivul „românului rătăcitor”, „fără țară”, a supraviețuit În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Filadelfia, care au trecut prin flăcările fierbinți ale ispitei și care, fiind chiar pe punctul eșecului și disperării, au alergat în brațele Lui protectoare pentru a dobândi eliberare. Acum, aceștia urăsc păcatul mai mult decât alții, au trecut prin orori, robie și nu pot sta nepăsători când văd pe alți oameni ai lui Dumnezeu căzând în aceeași capcană. Am trăit, cu regret o spun, astfel de momente în Biserica lui Dumnezeu, și de aceea am scris această carte pentru a învăța
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
discursului politic reprodus până la saturație în gazete. Revoluția îndreptată împotriva exploatării, revoluție condi mentată cu antisemitism constituie expresia acestui radi calism de școală nouă. O altă sintagmă fixează por- tretul-robot al omului-masă, „omul care a scuturat în fine jugul nesuferitei robii”, ale cărui aspirații se văd realizate doar prin intermediul revoluției. De ce naratorul inițiază un joc al finalului fals, menit să acorde istoria la sunetul distinct al unei anumite sen- sibilități ? Pasajul merită reiterat. Recunoaștem și tropii care imprimă frazei o curgere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cele cinci mari pașale, se roagă de Măria ta... începe Duma. Aaa! Ce mai fac turcaleții mei, "Strălucitele pașale ale Împărăției?" Plăcutu-le-a lor păsatul moldovenesc?! Zac în temniță, tremură și-și blastămă cumplita soartă ce i-a aruncat în lanțurile robiei. Să se mângâie, să se mângâie. Curând-curând își vor afla odihna, îi asigură Ștefan cu blândețe. Cad la picioarele Măriei tale și se milogesc de îndurare... Îndurare?! se încruntă Ștefan ridicând glasul. Au uitat ce cumplit mi-au măcelărit țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
disperată pe ziduri, cei câți mai rămăsesem am căzut. Constantinopolul a murit în zori. Cumplitul Mahomed a dat orașul pe mâna bașbuzucilor. Trei zile de jaf și groază au rămas în istorie. Mii și mii de oameni cetluiți în lanțurile robiei; uciși; fetele, femeile batjocorite în mijlocul străzii; bătrânii și pruncii tăiați cu iataganele; altarele bisericilor profanate cu scârnă, jefuite de odoare; statuile antice sparte; palatele jefuite, arse. Focul și moartea pusese stăpânire pe oraș. Iată războiul!... După trei zile și trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii, în setea lor nebună de cucerire, își iau drept steag crezul "războiului sfânt". Unde-i sfințenia? În jaf? În siluire? În robie? În moarte? Câte crime nu se săvârșesc în numele lui Allah, în numele lui Hristos, în numele iubirii de oameni... Când am fost la Sfântul Mormânt, am cutreierat jumătate Împărăția, și-am cunoscut îndeaproape oamenii, poporul. Turcul de rând, e amărât-amărât, vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și Țamblac. Voichița se prăvale la picioarele Domnului, dă să-i ude mâna cu buzele sărate de lacrimi și suspină: Mă... Măria ta... Slo... slobozenia... Ștefan o ridică și zâmbește din nou: Păsărica vrea să zboare? Oare se simte în robie la Curtea lui Ștefan Vodă? Dat-am poruncă să fiți cinstite ca oaspeții noștri cei mai de seamă. Călcat-a careva porunca?! E vreo pricină pentru care... Voichița, cu inima-n dinți, își șterge obrajii cu palmele: Nu... dar... dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de săpun, în timp ce Don Giovanni Batista, un bătrân deșirat, osos, chel, îl bărbierește cu mișcări elegante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei turci, ca și cum s-ar fi depărtat de credința creștină. Pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Dar eu cât sânge am vărsat "una să fim" cu frații munteni, "să suspinăm" împreună, la Dunăre, împotriva turcilor! spune Ștefan. -... "Suspinând foarte după Domnul nostru!" se sclifosește Mihail cu of și vai. Auzi, "Domnul nostru"! Ce, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăm noi, mai lasă ei... Boierii se dezlănțuiesc: Da! Da! Să le dăm! Mai bine o pace strâmbă, decât un război nimicitor! Îi stropșim! I-am mai belit o dată! Când bate furtuna, de nu te pleci.... te frângi! Cu prețul robiei?! Să supraviețuim! Mă doare capul când mă gândesc numai, spune Stanciu. Crezi că pe mine nu mă doare?! îi răspunde Ștefan. Ard cinci lumânări pe noapte. Nu-i ușor să spun " Da!". Dar și mai greu să spun "Nu!". Le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înghită iar gălușca, întărește Mihail. "Ia-l de pe mine că-l omor!"... Să nu ne îmbătăm cu apă chioară. O să fie greu, tare greu, măi băieți. Suntem încercuiți. Și nu știu cum... bolborosește Ștefan. Oricum o dăm, n-avem scăpare... "Stârvuri! Jaf! Robie! Sânge! O Dunăre de sânge!", își face apariția silueta Sfântului, propovăduind halucinante blesteme. E grozav "Sfântul" aista cu Apocalipsa lui. O fi Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
batjocura țării! Gata!! La culcare! Am poruncit!! încearcă Ștefan să-i închidă gura. Dar o deschide Tăutu: ... Aduceau cumplită poruncă de la Eminek Mârza, Han a toată Hoarda de aur: "Pe dată să-l sloboade pe fi-su preaiubit, căzut în robie moldovenească, că, de nu, vai și amar s-o alege de Țara Moldovei și de Ghiaurul ei Ștefan!". Și... și Măria sa așa s-o spăriet de tare... spune Luca Arbore râzând. ...c-o poruncit ca "preaiubitul fiu" să fie rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am vrut ca să adun copiii tăi, precum găină își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” Multe urgii s-au abătut asupra Ierusalimului! Au fost războaie multe cu perșii, turcii, românii și egiptenii. Chiar au fost luați în robie în Egipt. Patruzeci de ani au robit în Egipt. Erau munciți fără milă, bătuți, chiar si omorâți au fost. A umplut lumea cu evrei. Locul unde a stat și a privit Domnul Iisus orașul Ierusalim Iar credinciosul Moise a dobândit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]