1,472 matches
-
ei. De ce-i plăcea să cânte, atunci, la " Floarea-soarelui", numai cântece care păreau a fi de pe vremea duducăi Ralu și a lui Anton Pann? Cum le descoperise? Cine o învățase? Acum în urmă, ai văzut, numai arareori mai cântă asemenea romanțe vetuste. Și cu toate acestea, repertoriul ei nu seamănă cu al nimănui. Iar când vreun cântec devenea cu adevărat popular, de-l auzeai în toate grădinile de vară, Leana refuza să-l mai cânte, deși într-un anumit fel era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o cântând "în curte la Dionis"? Și totuși ea îl lansase, în vara aceea. Nimeni nu știe al cui e cântecul, cine l-a compus. Nu se știe nici măcar dacă e cântec popular sau de origine lăutărească, sau e vreo romanță veche, readaptată de Leana. Și așa cum s-a întîmplat cu "în curte la Dionis", s-a petrecut și cu altele... Cladova își clătină cu îndîrjire capul, ca și cum ar fi vrutsă se trezească. - Și cu toate acestea, trebuie să existe o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Întrebați jos, la recepție, are să vă dea toate informațiile... Continua să zâmbească, tot atât de obosit, când ușile ascensorului s-au închis pe neașteptate. Adrian se întoarse către tânărul care-l privea distrat, poate fără să-l vadă, fredonând foarte încet o romanță. - Dacă sînteți și dumneavoastră italian, începu, felicitările mele. Sînteți un neam extraordinar. Și apoi, ați avut pe Dante. Îl cunoștea și compatrioata dumneavoastră, cu care m-am întreținut o clipă la etajul 21. Evident, a fost călugăriță, a avut o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene? Dacă le-ai fi vorbit de mine, de Iași, de strada Toamnei numărul 11, ar fi fost altfel. I-ar fi interesat, pentru că, foarte probabil, asta era și povestea lor... - O luăm din loc, domnule elev
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cânta pentru semenii mei, pentru oameni. Dar atunci, pentru cine? Pentru zei? Dar zei nu există. Pentru Dumnezeu? Dar dacă crezi cu adevărat în Dumnezeu, ar fi o impietate să cânți muzică profană, să-i cânți, Lui, lieduri, valsuri și romanțe, ca oricărui bogătaș. Iar dacă nu crezi în Dumnezeu, cum mi-e teamă că e cazul meu, atunci pentru cine? - Pentru îngeri, Maestre! exclamă emoționată, aproape patetic, Maria. Pentru îngeri!... Antim izbucni din nou în râs. Îmbujorîndu-se, Maria întinse brațul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul publicului se apropie de Nadina și cântă înfiorat cupletul amorului fără speranță. Aerul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anotimp, crema burgheziei și aristocrației europene. Și, în mod inevitabil, tinerii ajung să flirteze. Două scurte nuvele scrise în perioada Belle Époque, Flirt de Édouard Bonnaffé (1888) și Flirtage de Jean Malic (1885), pun în scenă, pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un trandafir vestejit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iar C. Xeni tălmăcește din Bürger, din Heine și câteva anacreontice. În P.l. se tipăresc pentru prima dată versuri din ciclul În grădină al lui D. Anghel și traduceri din poezia populară spaniolă, italiană, maghiară etc. ale aceluiași, Cântec și Romanță de St. O. Iosif, anecdotele lui Petre Liciu. Proza ilustrează mai bine decât versurile orientarea tradiționalistă și populară a revistei. V. A. Urechia dă schițe memorialistice, Ion Gorun, Eugeniu P. Botez (Jean Bart), Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), Constanța Hodoș, Artur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
Teatrul "Giulești", să-i propun un spectacol. E un spectacol ciudat, de gaguri. Aprobă, glacial; mă fascinează mereu, la ea, turbanul de care nu se dezlipește. Și machiajul cam apăsat. Apoi, culmea, a parodiat-o pe Cleopatra Melidoneanu, interpretînd o romanță, la tv.! (Să nu crezi! Sobra manageră a Giuleștiului, parodiind o agreabilă solistă de operetă! Hm!...). Montarea mea nu iese, pînă la urmă, din motive... topografic/familiale (nu vreau să le dezvolt aici, de rușine; dar recunosc că la 152
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai ca lumea. Sau mai bine să cîntăm noi. Ce zici, Mihai? Mihai: Ce să spun... uneori te supui majorității... Maria: Numai că tinerii ăștia habar n-au să cînte pentru o împrejurare ca asta. Un vals, un tango, o romanță, două, trei, nouă... Ai ceva? Ești obosit? Mihai: (reîntors din alt timp și alte gînduri) Ce? A, da... Poate... Maria: Și dacă ai fi, nu-i normal?... (se privesc și zîmbesc fiecare în felul său complici parcă). Bunica: Iaca am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
da' poate că stă numai... Vecin 4: Nu, nu, e stricat. Dar i-am dibuit hiba. Ăsta-i hobiul meu. Tehnica. Iar pentru ceasuri am o adevărată pasiune. Vecin 1: (face cîteva acorduri de acomodare apoi începe să cînte o romanță, la început lîngă Alex apoi, la ureche, pentru fiecare membru al familiei) Bună ghitară! Mihai: (vrînd, totuși, să înțeleagă ce se întîmplă) Știți... eu nu pricep situația asta... mă scuzați, dar... nu pricep ce-i cu dumneavoastră în casa mea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dojenitor) Sigur că am auzit. Adică noi sîntem niște străini! Să știți că nu ne-am așteptat la asta! Auzi, străini! Maria: Da ce-ați fi fiind? Vecin 2: Dar nu v-a spus vecinul, care v-a cîntat și romanțe, că sîntem vecinii dumneavoastră? Maria: Și ce dacă sînteți vecini. Ce-i cu asta? Cine v-a chemat aici... să ne cîntați romanțe? Și ce vrei dumneata să spui cu eșecul de aici?! Care eșec? Și dacă avem vreun eșec
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce-ați fi fiind? Vecin 2: Dar nu v-a spus vecinul, care v-a cîntat și romanțe, că sîntem vecinii dumneavoastră? Maria: Și ce dacă sînteți vecini. Ce-i cu asta? Cine v-a chemat aici... să ne cîntați romanțe? Și ce vrei dumneata să spui cu eșecul de aici?! Care eșec? Și dacă avem vreun eșec, e eșecul nostru. Și ne interesează. Vecin 1: Vedeți, nu-i chiar așa. Nu. Să stai deoparte cînd un vecin are probleme, asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-a refugiat la Sibiu), s-au detașat poeți de valoare ca A. Doinaș, I. Negoițescu, Ioanichie Olteanu, Radu Stanca, care vor cultiva în "Revista Cenaclului Literar"și apoi în volume, o poezie nostalgică, discretă, în formule alegorice, în parabole, romanțe, pasteluri și balade. Poezia lor rezistă prin timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din "Corydon
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum spunea cineva, te inhibă prin tehnica întârzierii, de esență balcanică, atât în stratul semnificațiilor cât și în cel al formei adecvate ei. O formulă poetică dintre cele ocolite în modernism (sonetul, rondelul, gazelul, romanța) este recuperată, așa cum vom putea observa în prezentarea succintă a poeților. Interesantă este evoluția de la poezia rimată și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani, să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ca și la Radu Stanca, moartea este surprinsă când nostalgic, când într-o erupție carnală furtunoasă; dar îl preferăm în suita de versuri subordonată simbolului cu atâtea pretexte și deschideri intitulat "Rod" sau "Turn" și nu în cântecele elegii sau romanțe, în cântece folk în care textul muzical, prin repetările de cuvinte și versuri, ajunge la manieră. Elementul folcloric, existent atât în primul volum, cât și în cele următoare, este potențat, în ciuda mijloacelor naive de expresie, de un vag eminescianism în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viața ce se dezlănțuie spectacular, ca apa râului de foc mistuitor, de care poetul zadarnic încearcă să fugă și care îl va purifica: "rămas voi fi, pe-al apei rug/ Om cu genunchii de cer." În volumul "Ultrasentimente" descoperim și romanțe false, ușor antonpannești, fixate într-o lumină romantică cu peisaje nocturne și lunare: Până la zori mai e un ceas/ Mai spală-mi simțurile sparte/ Conservă-și acest gând rămas.". Treptat, romanțele nu mai sunt romanțe, versul devine declamativ, poezia se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu genunchii de cer." În volumul "Ultrasentimente" descoperim și romanțe false, ușor antonpannești, fixate într-o lumină romantică cu peisaje nocturne și lunare: Până la zori mai e un ceas/ Mai spală-mi simțurile sparte/ Conservă-și acest gând rămas.". Treptat, romanțele nu mai sunt romanțe, versul devine declamativ, poezia se despletește, punctată de un anume teribilism și de încercarea de a spune cu dezinvoltură de toate. Exemplu, romanța "8, 9, 10". Adrian Păunescu are voluptatea elementarului, a naturii aflată în germinație
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În volumul "Ultrasentimente" descoperim și romanțe false, ușor antonpannești, fixate într-o lumină romantică cu peisaje nocturne și lunare: Până la zori mai e un ceas/ Mai spală-mi simțurile sparte/ Conservă-și acest gând rămas.". Treptat, romanțele nu mai sunt romanțe, versul devine declamativ, poezia se despletește, punctată de un anume teribilism și de încercarea de a spune cu dezinvoltură de toate. Exemplu, romanța "8, 9, 10". Adrian Păunescu are voluptatea elementarului, a naturii aflată în germinație/ în care regnurile se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
participare". În 1945, publică poeme ca "Pâinea unanimă", care cere echilibru și justiție, poetul vorbește în sens withmanian despre oameni, pământ și cer, așa cum va vorbi la modul patetic despre simțul onoarei și al datoriei. Republicarea "Cânticelor țigănești", balade și romanțe în stilul folclorului suburban, reînvie balcanismul în poezie. "Laudele" și "Tristele" sunt meditații asupra alcătuirii lumii, asupra tainei și a echilibrului existenței. Un univers solar cuprinde "Laudele" închinate fructelor ce ascund în ele tainele lumii. De-altfel, poetul este obsedat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic”. Vocabularul muzical al poetului cuprinde și o serie de „termeni tehnici”: „acorduri, arpegii, armonii”, „largo”, „requiem”, „simfonie”, „ton” etc.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
colț de paradis” din octombrie 1928, carevasăzică de aproape cinci decenii, timp în care prin Scorțeni au trecut și au poposit numeroase „figuri reprezentative”: Nicolae Iorga, Al. Averescu, Petre Missir, Nicolae Tonitza, Mircea Cancicov, Gr. Tabacaru, autorul și cîntărețul de romanțe și cuplete Ionel Băjescu-Oardă, Nicu Enea, epigramistul Al. Gheorghiu-Doinaru, episcopi ai eparhiei Romanului și Hușilor, generali și, bineînteles, cel ce mă interesa pe mine: Bacovia. Am convenit să-i trimit cîteva întrebări, ceea ce am și făcut. în ziua de 24
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește cu graba din plictiseală a lui Bacovia. Și un alt exemplu, din „Divagări utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele trei cuvinte nu sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alese, 2, Editura pentru Literatură, 1961, p. 344. Poveste de familie 1. Max Vasiliu, „Reguli de familie”, în ,,Sinteze”, 3, nr. 16, 17 septembrie 1992, p. 3. 2. V. Dosarul Bacovia, I, Ed. Agora, 1999, p. 293, n. 42. 3. ,,Romanța semnului de întrebare”, în ,,Ateneul cultural”, 2, nr. 15, 1926, p. 250. 4. Soarele melancoliei. Memorii, Ed. Vremea XXI, 2005, p. 295. 5. Opere, p. 221. Vacanța culesului în anul următor apariției poemului „Alean”, un alt băcăuan, Corneliu Budu (Badea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]