2,453 matches
-
că mariajul meu se încheiase. Și nu voiam să fie așa. —Of, Doamne, am aflat. M-am uitat la Kate, care stătea la ea în pătuț și era atât de moale, de grăsuță și de parfumată, îmbrăcată în salopețica ei roz. Știam că trebuia să-l sun pe James. În ceea ce mă privea pe mine, personal, puteam să fiu cea mai lașă dintre toți lașii pământului, numai că îi eram datoare acestui copil minunat al meu să-i asigur viitorul. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
perfect adaptată și că nu mă simțeam mai puțin om fără un bărbat lângă mine. Dumnezeule, chiar începusem să mă deprim. Mă simțeam de parc-aș fi avut deasupra capului o firmă din aia, din neoane, pe care scria cu roz și mov „Părăsită recent“ și cu portocaliu și roșu „Nu-s bună de nimic fără un bărbat“. Toată încrederea în mine mi s-a evaporat. Nu realizasem c-aveam să mă simt atât de stigmatizată. Pe vremea când eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi auzite. M-am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură era copilul meu. Eu îi dădusem viață. Era fiica mea. Pentru prima dată, mi-am dat seama, mi-am dat seama cu-adevărat că mariajul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine, deci e oficial. Sunt atrasă de Adam. Sau, mai exact, SUNT ATRASĂ DE ADAM!!!!! Oare ar fi trebuit ca trompetele celeste să se pornească să sune? Oare ar fi trebuit ca dintr-odată să văd lumea în nuanțe de roz? Oare ar fi trebuit să merg sau, mai degrabă, să alerg ca să-l întâlnesc cu încetinitorul? Pentru ca apoi el să mă ridice încet în brațe, să se învârtă cu mine la piept, amândoi zâmbind ca niște idioți fericiți? Nu. Având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu era copilul lui Adam, și-au pierdut complet interesul pentru ea. De ce-ar fi fost Kate fiica lui? m-am întrebat. Adam ne-a făcut cunoștință. —V-o prezint cu Kate, a zis el luând mânuța cea roz a lui Kate și fluturând-o către fete. Ce tablou superb! Fetița mea și bărbatul ăla superb. Am crezut c-o să mi se rupă inima. De ce nu poate James să fie aici să facă el asta, m-am întrebat. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și alte chestii din astea. Am intrat în hol. Ușa de la camera din față s-a deschis, iar în cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei. Amândoi erau în ținutele de noapte. Mama era îmbrăcată în cămașa ei cea roz cu modele, iar prin breton avea prinse vreo câteva bigudiuri portocalii. Amândoi erau albi la față și păreau șocați. Ca și cum ceva groaznic s-ar fi întâmplat. Ceea ce chiar se întâmplase, dacă așa vreți să considerați mica mea indiscreție cu Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nostru decapitat, probabil că James se gândea și la comisionul avocatului și la cel al agentului imobiliar, taxe care se întindeau îngrozitor de departe în viitor. Și sigur că nici îmbrăcatul celor trei plozi ai lui Denise în salopete din plastic roz nu putea să fie prea ieftin. Deși, dacă era să fim cinstiți, așa ar fi trebuit să fie. Așa că am lăsat deoparte sentimentul de milă pe care-l nutrisem pentru James și am zis: —James, ai adus actele apartamentului? —Ăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram fericită, pentru că gândul că altcineva avea să locuiască în ceea ce eu încă mai consideram ca fiind casa mea era mult prea îngrozitor ca să-l pot accepta. Dar pe de altă parte, eram foarte îngrijorată pentru că n-o duceam chiar roz cu banii. Îmi place să dau vina pe James. Probabil că i-a luat tare pe toți potențialii clienți și i-a plictisit de moarte cu discuții despre taxele ipotecare și alte chestii de genul ăsta. Probabil că oamenii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Kristofferson, ci cu varianta montană a lui Keitel, pe nume Dwight (De Niro). Ce frapează aici e faptul că pentru prima oară vedem și noi mitocanul american În toată splendoarea lui. Mitocanul așa cum e În realitate, și nu distorsionat În roz, retușat și stilizat ca pînă acum, pînă la Îngrețoșare, ca, de exemplu, chiar și-n Sperietoarea, căci Pacino și Hackman nu sînt În fond decît niște nulități absolute, doi cretini, numai că pe ecran apar buni la suflet pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
taior negru mulat peste ce-a mai rămas din ea, privește-n jur cu ochi de cunoscătoare, cade pe neașteptate-n patru labe, scoate din poșetă o șurubelniță și strînge un șurub de la stopul din stînga spate al unui Cadillac roz. Fiica ei este și mai directă În abordarea spectatorului, a lui Depp, căruia-i spune că s-a săturat de viață, e prea bogată, are de toate, iar maică-sa o Înnebunește. Așa că amîndouă se-ndrăgostesc de Johnny și Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
personalitatea lu’ Pește Vorbește I’m stuck on the outside E departe se învelește în aer de seară. E așa de frumos... Ar putea... să dispară... Copilul e liniștit. Își lipește fruntea de pieptul copilului. Copilul e mic și e roz. Duermete mi nina, Duermete mi sol, Duermete pedazo De me corazon. From bitter searching of the heart We rise to play a greater part... (Un banc de heringi îmi brăzdară capul.) Danda are cercei mici și roșii Danda are cercei
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
-l părăsise. Bud o porni cu mașina spre Brentwood: trebuia strîns cu ușa numitul Pierce Morehouse Patchett, fără cazier. E ciudat să găsești un asemenea nume În agenda unui pește. Gretna Green 1184: un conac mare, În stil colonial spaniol. Roz peste tot și țiglă din belșug. Parcă și urcă scara. Luminile de pe verandă se aprinseră, aruncînd o rază caldă asupra unui bărbat tolănit Într-un fotoliu. Omul se potrivea la Înfățișare cu datele fizice din dosarul de la Circulație și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
s-o înfurie, naiba să le ia! „Nu știu“ - zise - „nu mai vreau să știu nimic“, înlănțuindu-l strâns cu brațele, lipindu-și obrazul de grumazul lui și închizând ochii și imaginându-și, înainte ca toate să se tulbure în roz în jur, alunecările palmelor lui fierbinți, pe care acum le simțea doar pe umeri și pe coapsă, pe tot trupul oferit, înfiorând-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păru potrivit lui Joan, ne-am trântit pe pământ și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
problemă. Dormitorul avea dimensiuni acceptabile - era În mod clar mai mare decât cel pe care Îl lăsasem În urmă - iar ușa glisantă care dădea spre balcon ocupa Întregul perete. Baia se afla Între living și adevăratul dormitor și avea faianță roz Pepto și zugrăveală roz. Mă rog. Cam de prost gust. Am intrat În dormitorul adevărat, care era cu mult mai mare decât cel decupat din living, și am aruncat o privire. Un dulap micuț, un ventilator montat În plafon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan observa de obicei asemenea defecte și trăsături deosebite - era una dintre plăcerile vieții lui. Cu cît ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi luă o sticlă de gin cu portocale și două pahare din plastic, unul roz, altul verde. Erau ale copiilor, Viv știa asta - pe limbă le simțea rugoase, În locul În care fuseseră mușcate și apoi aruncate. Dar se obișnuise cu asemenea lucruri, nu avea rost să le dea atenție. Ginul cu portocale se Încălzise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ridică privirea - iar inima i-o luă razna pentru că recunoscuse deja vocea, dar nu-i venea să creadă. Robert Fraser era acolo, la poartă. Arăta de parcă tocmai sosise În fugă. Avea capul gol, la fel ca Duncan. Fața Îi era roz și-și tot dădea părul pe spate, aranjîndu-l. Duncan grăbi pasul și se duse la el. Inima Încă Îi mai trepida. — Ce cauți aici? Îl Întrebă. Ai stat aici toată după-amiaza? — M-am Întors, zise Fraser fără suflu. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
romantic, ca un burduf spaniol de vin. Urmări cum fumul albăstrui se ridică din gura lui Duncan și este Împrăștiat de vînt. Stătură o vreme bînd bere, punîndu-și mîna la ochi să se uite la soare, care părea ireal de roz și umflat pe cerul de vară tîrzie. Căldura lui scosese la iveală duhoarea fluviului și a plajei, dar Într-un loc ca ăsta nu-i dădeai deloc importanță - peisajul era mult prea frumos. Duncan se gîndea la marinari, la contrabandiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîteva rămășițe din pînză și bucățele de lac rămăseseră lipite de sticlă, deformînd vederea. Totuși, putea vedea clar vîrful capului lui Fraser și umerii lui largi, ridicîndu-se și aplicîndu-se În timp ce gesticula și dădea din umeri. Mai vedea și curbura obrazului roz al lui Viv și vîrful urechii ei, precum și degetele răsfirate pe manșeta brațului dus la piept. Își apropie fruntea pînă cînd aceasta atinse sticla lăcuită. Ce ușor le era bărbaților și femeilor, Își zise ea nefericită. Puteau sta pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucura să vadă becul În tavan. Pentru că lumina dispărea Încet, și, dacă o urmăreai două sau trei secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la un galben violent, apoi la roșu aprins, la roz delicat, și, la urmă, cînd celula era În Întuneric puteai vedea galbenul difuz În ochi. Cineva fluieră ușor. Altcineva Îl strigă pe Atkin. Dorea ca Atkin să-și continue cîntecul. Dorea să știe cum stă treaba cu fata cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mickey? Da, zise Helen, după o clipă. Nu, era doar o idee. — Vrei să trecem pe la Mickey În drum? — Nu. N-are a face, e bine așa, pe bune. Se Îndreptă rîzÎnd de una singură, iar fața Îi era destul de roz de la efortul de a se apleca și a ajunge la pantofi să Înnoade șireturile. PÎnă la urmă nu s-au dus la Grădina Zoologică. Helen spuse că nu-i surîdea ideea de a se uita la atîtea creaturi mici stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o tempera roșie, cîrpită din loc În loc, erau goi; covoarele erau un amestec de chilime turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gutui uitate pe-o creangă plânsă.. Zâmbesc strâmb și le fac un semn cu mâna, apoi simt cum perdeaua de lacrimi nu-mi mai iartă privirile.. Iar mi-e dor de tine Alexandrice! O vară în roz -galben (Ție, trandafirule roz, să treci cu bine de iarna vieții tale!) E toamnă târziu. Floarea soarelui își amintește cu melancolie zilele din vară. Parcă a fost ieri... În calea ei a apărut ca din senin un trandafir. Frumos, ca toți trandafirii, plin de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
calea ei a apărut ca din senin un trandafir. Frumos, ca toți trandafirii, plin de spini, ca toti trandafirii, arogant, ca toti trandafirii, romantic, la fel ca toți trandafirii, dar extrem de trist și parcă prea împovărat. Petalele lui de un roz palid, mai rar întâlnit, se agățau timide de cer, încercând să atingă seninul zorilor. La început floarea galbenă l-a privit cu indiferență. Ei nu-i erau pe plac florile pretențioase. Ea visa la macii roșii, la ghioceii neprihaniți care
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]