1,828 matches
-
credinței, pentru „șederea” în „Lumina” lui Hristos, cu pace, fără nici o violență, este interpretată în SfântaLiturghie în lumina mărturisirii îngerești. Este aceeași chemare lașederea în Hristos în pace fără nici o violență și în solidaritate cuSfinții Îngeri. Ei nu s-au rușinat de Dumnezeu, Care în desăvârșirea Sa, „face să răsară soarele său peste buni și răi” (Matei 5, 45),neținând seama de ocările hulitoare ale lui Lucifer. Acest fapt aduceaminte de unele evenimente din Sfânta Scriptură: Moise a fost pe depsit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 19). De aceea, doar acei dintre „cei morțicu duhul vor învia, care vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu”(Ioan 5, 25). Orice violență ar da statut ontologic antitezei întunericului. Numai îndreptarea mântuiește: „Se vor rușina de Fiul Meu!”(Matei 21, 37), de Lumina șederii Sale „de-a dreapta” (Psalm 109, 1).Dumnezeu încercase întoarcerea celor din Sodoma prin prezențaSa personală: „Păcatul lor este cumplit de greu! Mă voi pogorî să văd,dacă faptele lor sunt cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la rece", în lipsa raționalului, și după legile iubirii divine, în liniște, își revede faptele, gesturile, ideile, stările, intențiile, dorințele, gândurile, pasiunile și patimile etc. pe care le-a avut aici în toată existența sa terestră. De tot ce vede se rușinează și se crispează atât de tare, încât devine aproape insuportabilă starea sufletului sub "privirea" forței luminii și binefăcătoarei iubiri divine a Tatălui Ceresc. A cărei esență era: CÂND EU TE IUBESC, TU TE TRANSFORMI ȘI TE DEZVOLȚI. Se roagă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
țării. Devenise și bunic. Într-una din zile, nu s-a mai trezit dimineața. Doi îngeri mari, imenși au venit și i-au luat sufletul și i l-au ridicat la cer. La întâlnirea cu Dumnezeu nu s-a mai rușinat, ca altădată, pentru ceea ce făcuse pe pământ și a putut rămâne alături de El pentru eternitate. Dându-i-se spre coordonare și activitățile entităților cerești. Pe pământ îl menționau cărțile de istorie, ca fiind o perioadă foarte grea, dar țara a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
că trebuie să o lăsăm femeilor pe cea pe care tocmai am lăudat-o? Am remarcat, zise el. Dar avem oare dreptate să aplaudăm, am întrebat eu, când vedem un bărbat căruia am refuza, ce spun eu, căruia ne-am rușina să-i semănăm, și când în loc să simțim dezgust, simțim plăcere și admirație?" (605d-e) " Dacă tu consideri că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de teama de a nu trece
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stare ceea ce îi este specific; din fiecare acțiune ceea ce are mai frapant. Filosoful Timocrates care asista într-o zi la acest spectacol, de la care severitatea caracterului său îl îndepărtase mereu, spunea: Quali spectaculo me philosophiae verecundia privavit!36 Timocrates se rușina din motive greșite; și rușinea aceasta l-a lipsit pe filosof de o mare plăcere. Cinicul Demetrius atribuia întregul efect instrumentelor, vocilor, decorului, în fața unui mim care îi răspunse: Privește-mă jucând de unul singur; și spune, după aceea, ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ea plină de curiozitate. „...Am să-l întreb pi bunicu!“. Privind și urmărind tot timpul viața din natură, a învățat să gândească. În ultima vreme, bătrânul Toma nu-i mai poate răspunde lă întrebări și se întristează, ori, chiar se rușinează. Iar Anuca era nemulțumită, că multe întrebări rămăseseră fără răspunsuri. Și-a amintit că la mătușa Domnica, Fănuță, băiatul cel mare, buchisea pe o tăbliță neagră cu plumb... niște semne... Fetei îi intră în cap sa meargă la școală, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Știam că amândoi sunt implicați. Nu putea să fie Mike de capul lui. Nenorocitul de Black! A încercat să dea de înțeles că orice probleme ar avea compania, erau de vină numai oamenii mei. Ce căcănar! Vai, scuze. Îi privi rușinată pe Davey și Eimear, care o cercetau cu asprime. —Trebuie să pună bănuți în cutia de cuvinte urâte, zise Davey. Un euro. Nieve își luă geanta și o deschise. — Nu mai am decât o hârtie de cinci, spuse ea. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pedeapsa cu biciuirea. Legau bărbatul sau femeia de un buștean și Îi aplicau În medie douăzeci și cinci de lovituri cu biciul la fundul gol. Am văzut câțiva scăpându-se pe ei În timpul unei astfel de bătăi. Prima dată, m-am simțit rușinat pentru ei, dar după aia cineva mi-a spus că era cel mai bun mod prin care puteai să distrugi capacitatea de concentrare a celui care mânuia biciul. Apelul era cea mai bună șansă a mea de a mă uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de nopal până și-a luat zborul spre cer după ce a fost rege respectat și înțelept vestit la Tula. Uneori, mi-a venit să zâmbesc, în prima parte a tragediei. Și, de câte ori am fost tentat s-o fac, m-am rușinat în clipa următoare. Quetzalcoatl a ținut să cunoască toate durerile lumii, iar asta l-a ajutat să vadă că viața și moartea se condiționează reciproc, cum se condiționează suferința și speranța. Am plecat de la teatru cu gândul că, pentru a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să credeți că un mexican se simte jignit dacă-i vorbiți de cruzime, ne-a avertizat dr. Huerta zâmbind. Avea dreptate, mă gândesc acum. A vorbi despre ghilotină înseamnă, oare, a-i ofensa pe francezi? Ar trebui englezii să se rușineze de crimele sângeroase din tragediile lui Shakespeare sau grecii să retragă din librării Apărarea lui Socrate? spre Valladolid După-amiaza pe o șosea goală. Autobuzul care gonește. Enrique care tace, concentrat la volan. Noi care suntem doborâți de căldură... Mergem cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a avut destule femei, un autor de succes, cu prieteni, cu un apartament deloc asemănător mansardei, și care ar fi putut să nu-ți 86 mai dea niciodată vreo atenție ție, puștiului penibil de-atunci. Ar fi putut să se rușineze de tine așa cum, de obicei, se rușinează femeile de adolescenta închipuită și mironosiță care au fost. Doamne, din păcate sau din fericire există Lulu? Ce aș fi fără el? Fără botul ăla rujat, fără scârba față de țâțele alea de vată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
succes, cu prieteni, cu un apartament deloc asemănător mansardei, și care ar fi putut să nu-ți 86 mai dea niciodată vreo atenție ție, puștiului penibil de-atunci. Ar fi putut să se rușineze de tine așa cum, de obicei, se rușinează femeile de adolescenta închipuită și mironosiță care au fost. Doamne, din păcate sau din fericire există Lulu? Ce aș fi fără el? Fără botul ăla rujat, fără scârba față de țâțele alea de vată, fără flegmonul ăsta care-mi infectează sângele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
numărul 27, Pot să vin acum? Da! te aștept, cum ți-am spus, urci pe strada Sextil Pușcariu până în întersecție, în colț e o alimentară, și de la dreapta începe Aurel Vlaicu, nu-i deloc greu! Bine, vin! de ce atât de rușinat pui telefonul în furcă? îi promisesem Eliade, 19 trandafiri, abia apărută și epuizată rapid, tu printr-un noroc uimitor o găsiseși la o tarabă, atunci ți-a dat numărul de telefon, s-o suni să-i spui când poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unul la altul, Mi-a plăcut, începe ea oprindu-se cu ochii albaștri în ochii mei, mi-a plăcut cum ai cântat duminică în biserică, așadar a băgat de seamă că am cântat și eu, Ai voce frumoasă, eu mă rușinez și cum să n-o fac când ochii mei scapă cu greu din strânsoarea ochilor ei, Da! S-a auzit și acolo în spate?! Sigur! Numai vocea ta s-a auzit! le-a plăcut și femeilor vocea ta, toate vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când vei termina facultatea, Doamna te-a lăudat tot timpul, și ea face un semn imperceptibil înspre casă, acolo unde se află doamna cu Theo, iar eu cu greu pot face față atâtor cuvinte frumoase despre mine fără să mă rușinez, Trebuie să înveți mult, așa-i?! arată cu capul încârlionțat spre cărțile închise de pe masă, scoase de către mine în fiecare zi și stivuite frumos fără să fi apucat să deschid vreuna, de mai bine de, Da! Dar eu cred, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de post din farfuriile lor, nu mă întrerupe părintele, mă ascultă cu luare aminte, aprobându-mi din când în când spusele cu o ușoară înclinare a capului, apoi, dându-mi seama brusc că am vorbit deja prea mult, mă opresc rușinat de logoreea mea neobișnuită la această masă a tăcerii, Prea bine, Theo, încuviințează părintele, dacă ai nevoie de ceva să-mi faci numai cunoscut, Am deschis acest caiet, dar de-o vreme am pierdut rânduiala zilelor și a calendarului, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot la fraza asta am rămas, Diana la ce cuvinte s-a oprit? întoarce pagina, ea citește și nu și-a mai dat jos fusta și tricoul I inimă mare roșie you, întinsă pe pătură, eu tuns de mâinile ei, rușinat la gândul că părintele Dumitru numai văzându-mă tuns și va înțelege totul, curba asta are proprietatea, mă străduiesc să înțeleg din caietul lui Theo despre curba, că la infinit este o curbă de lungime infinită, delimitată însă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se vor întrece în a vedea cine îl vorbește mai mult de rău pe soțul său. „Al meu își lasă șosetele murdare pe podea“, „Ei bine, al meu nu vede niciodată când mă tund“. Cred că de fapt sunteți toate rușinate de norocul vostru! Aflată din nou pe strada însorită, Ashling auzi o voce cunoscută: —Salman Rushdie, Jeffrey Archer sau James Joyce? Era Joy. —Cum de ești trează atât de devreme? Nu m-am culcat încă. Bună! Joy dădu ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a ridicat și a descoperit că motivul pentru care tot corpul său era contorsionat era că încerca să ascundă un rucsac în spate. —Dylan, nu am de gând să te spun că ai cumpărat CD-uri. —Scuze, spuse el, dând rușinat din umeri. Asta se întâmplă când lucrezi în sălbăticia din Sandyford. De fiecare dată când ajung în oraș, dau iama în magazinele de muzică. Vinovăția mă cam apasă. Secretul tău e în siguranță la mine. —Jachetă nouă? întrebă Dylan, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de laudă pentru asta! Sau ai putea face un material despre șansele de a cunoaște bărbați la un spectacol de comedie, spuse Lisa, zâmbind ironic. Ashling dădu stânjenită din umeri. Te-a sunat? întrebă Lisa brusc. Ashling dădu din cap, rușinată de cât era de ratată. Oare o sunase pe Lisa? Probabil, vaca lăudăroasă. După câteva secunde de tăcere, curiozitatea a devenit prea apăsătoare: —Pe tine te-a sunat? Spre surprinderea ei, Lisa dădu din cap în semn că nu. —Idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui - risipită. S-a chinuit și mai mult, trecând, în gând, de la pistruii lui la sentimentele ei. Nu, în mod clar nu îi plăcea de el. Părul ar fi putut rămâne pe picioare. Ted putea să nu se fi dus rușinat la farmacie. Ei, asta e. Dar poate că puteau fi prieteni. De fapt, poate că putea să îl ajute pe Ted în cariera lui de comic. Dezamăgită, se uită la el și îl întrebă: Și, ce ai mai făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești cea mai bună, spuse Jack, întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
eu am impresia că ea și Kelvin vor ajunge împreună. Dar nu se urăsc? A, am înțeles, dădu Jack din cap. E treabă din aia. Mi se pare mie sau nu ești de acord? întrebă Lisa, foarte curioasă. Jack era rușinat. —Crezi ce vrei. Dar, spuse el, amintindu-și de certurile sale publice cu Mai și devenind și mai rușinat, nu sunt chiar deschis la ciorovăieli de rutină cu partenerul, în public. Deși știu că probabil e greu de crezut. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]