10,776 matches
-
spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își țuguiază buzele, atingînd cu vîrful lor locul indicat de fată. Și unde bate tata fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cea mai mică nesupunere. Înțeleg că vrei să locuiești la ei. În nici un caz, acolo, nu vei fi tu cap de familie. Dacă mai stau mult de vorbă cu tine, zice Vlad ridicîndu-se furios voi sfîrși prin a-mi fi rușine c-am cunoscut-o pe Sorina. Află, face el un gest de amenințare spre Mihai -, ți-o spun prietenește, și mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe stăpîna cățelușei să o asculte. Uite așa ar trebui să facă din cînd în cînd și Virgil cu Coca spune soțul, venind iarăși de pe saltea lîngă ea -, că domn-domn, dar ești domn cînd ai o doamnă... Nu ți-e rușine, om bătrîn! clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oraș acesta, invidiind pe proastele ori mîțele leșinate care duc la braț bărbați cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul în nas inginerului de la uzină, singurul, poate, la brațul căruia nu mi-ar fi rușine să ies în lume..." *** Tehniciana continuă să-și vadă de hîrtiile ei, murmurînd mereu cuvinte de nemulțumire la adresa vremii și la a sa, că a raportat lucrări neexecutate, în vreme ce Vlad se ceartă la telefon cu unul de pe la șantier că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu-mi fie rușine de mine însămi, trebuie s-o iau razna, să merg incognito pe vreun șantier, ca-n filmele noastre proaste, teziste?! Înseamnă că oamenii înstăriți să nu mai aibă copii, iar dacă-i au, să-i alunge de acasă, pentru ca aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un teritoriu senin. Cred că ai dreptate în privința bunicului, dar asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să-i fie rușine de el însuși, că a putut să lovească în sufletul unui copil "nici nu pot vedea mai mult în Doina, și cred că aici e rădăcina neputinței mele de-a-i fi prieten, de-a înfiripa între noi gînduri de căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cred că aici e rădăcina neputinței mele de-a-i fi prieten, de-a înfiripa între noi gînduri de căsătorie. Și-ar mai fi avut locul?!; m-aș mai fi simțit în largul meu?!; nu mi-ar fi fost și mai rușine de mine însumi?! Dacă reușeam cu ea, îmi rămînea obsesia de-a o vîna pe maică-sa, care, sistematic, n-a făcut decît să mă umilească prin zîmbetu-i provocator, ironic, batjocoritor! Pînă și azi, venind la mine, m-a umilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus mai departe crucea mea: să rămîn "bunul gospodar Săteanu" și, pentru Doinița, un tată cu care să nu-i fie rușine. Așa cum mie de ce să n-o recunosc?!, niciodată, dar absolut niciodată!, nu mi-a fost rușine că-s ginerele lui Bujoreanu. Ce s-ar fi ales din el, din Bujoreanu, dacă s-ar fi cramponat de neînțelegerea soției, de cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu am de dus mai departe crucea mea: să rămîn "bunul gospodar Săteanu" și, pentru Doinița, un tată cu care să nu-i fie rușine. Așa cum mie de ce să n-o recunosc?!, niciodată, dar absolut niciodată!, nu mi-a fost rușine că-s ginerele lui Bujoreanu. Ce s-ar fi ales din el, din Bujoreanu, dacă s-ar fi cramponat de neînțelegerea soției, de cinstea ei, ori de amorul vreunei alde Coca? N-ar fi plecat la București, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-mi facă, eu că-mi doresc Istoria... lui Călinescu, o are unul, dar vrea atît și ea a adus banii. De-aici și fericirea cu care m-am întors la cămin, cu sticla în buzunar, dar mi-a fost rușine să spun c-am luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat..." Formidabil! exclamă ca un șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noaptea prin somn... Dar... surîde el afișînd un crîmpei de fericire Dumnezeu are grijă să ne mai dea o șansă... Pot să știu care a fost șansa ta? "Doamna Ana!" ar vrea Mihai să-i strige, dar i se face rușine. În nici un caz, nu m-am făcut frate cu Dracul, ca... spune el dintr-o suflare. Din intenția ei de a-și îmbrăca bluza albă, Maria se oprește și-l privește insistent, pînă îl vede cum se pierde tot, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să mă vadă. Până la urmă, nu e vina mea, nu are de ce să îmi fie rușine. Și, cine știe, poate că or să mă considere atrăgătoare... Pun pariu că toți visează să găsească o femeie ca mine, care să aibă ceva în plus... ceva care să îi facă să se simtă cu adevărat ca acasă. Chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu ochi sinceri și palizi, ce trădau o înțelegere deplină, în ochii seducătorului său, în care se citea siguranța. Încercau din greu să se privească afectuos. Ce simțise Bull în tot acest timp? Cum fusese pentru el? Să vă fie rușine pentru simplul fapt că ați îndrăznit să întrebați. În definitiv, unele lucruri sunt sacre. Unele lucruri nu trebuie despărțite și cercetate astfel. Dar trebuie spus că experiența fusese răvășitoare. Bull se simțea violat, tradus, sedus, fermecat, subjugat, prins și închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Primului Război Mondial (n.r.). Plante cu flori albastre din familia Convolvulaceelor, ale căror semințe au efect halucionogen (n.t.). Bere Neagră Radicală (n.t.). Raiul Sigur (n.t.). Clasa întâi (n.t.). Deviza Ordinului Jartierei, distincție cavalerească engleză, care se traduce prin „Rușine celui ce se gândește la rău“ (n.t.). Tărâmul fantastic al zeilor în mitologia scandinavă (n.t.). Citat din opera scriitorului neoromantic scoțian Robert Louis Stevenson (1850-1894) (n.r.) „Pasiunea pentru distrugere este o pasiune creatoare“ - afrimație celebră dintr-un eseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
inundații, și nu scade deloc chiar dacă, an de an, este secetă. Zău așa, e tare plăcut să trăiești în mare! Uluită de ceea ce i-a fost dat să audă, broscuței din fântână i-a venit să intre în pământ de rușine pentru ignoranța ei. De la această povestioară s-a născut proverbul chinezesc "a vedea cerul din fântână", care îl atinge pe cel ignorant sau cu vedere scurtă. Nici pasăre, nici animal De ziua păsării Phoenix, considerată regina păsărilor, toate viețuitoarele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bai Qi a înțeles că pentru a-și menține prestigiul, trebuie să pornească la atac doar după o mai bună chibzuință. Și spunând că starea sănătății lui nu este prea bună, dă ordin să fie oprit atacul asupra statului Wei. Rușinea trăită de Han Xin Qin a fost prima dinastie feudală din istoria Chinei unificate, în secolul al II-lea î.e.n. Primele porțiuni ale Marelui Zid au fost construite în acea perioadă. Dar domnia acestei dinastii după unificarea țării nu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
te răsplătesc cu prisosință într-o zi". Tare supărată, femeia i-a răspuns: "Ești bărbat și nu poți să te întreții singur. Ți-am dat de mâncare din milă. Mai crezi că aștept vreo răsplată?" Han a fost cuprins de rușine. În Huaiyin, orașul său natal, mulți tineri considerau că el era un om fricos, deși era mare de statură și purta sabie la brâu. Într-o zi, un băiețel l-a oprit pe o stradă din centrul localității, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înțeles că băiatul vrea să-l batjocorească pe Han. Stând puțin pe gânduri și fără să scoată nici un cuvânt, acesta a trecut în patru labe printre picioarele băiețelului. Întreaga asistență a râs în hohote. De atunci, se tot povestește despre rușinea trăită de Han. În realitate, Han Xin era un om înțelept. Văzând că o nouă dinastie a fost instaurată, el a studiat cu seriozitate teoria militară și artele marțiale, fiind convins că va sosi și ziua în care se va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În prima bătălie a câștigat orașele Yan și Ying, în a doua și a treia a ars, la Yiling, mormintele imperiale, batjocorind strămoșii regelui din Chu. Nu e asta o jignire? Nouă, celor care nu suntem din Chu, ne e rușine, în timp ce Maiestatea Voastră se arată curios de tolerant. Așa că noi vă propunem o alianță pentru binele Măriei Voastre, nu pentru al nostru. Stăpânul meu e lângă dumneavoastră, de ce mă tratați cu dispreț în fața lui?" "Ai dreptate", a spus regele, " Țara
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bătrână să întrebe de ce plânge. A aflat astfel că pe mireasă o chema Zhao Shouzhen și că nu avea nicio zestre, fiindcă de mică rămăsese orfană de mamă, iar tatăl ei era bătrân și sărac lipit pământului. Așa că, plângea de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen. Aflându-i povestea, a cuprins-o mila de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Templul Jinci 396 4. Vorbe adânci 398 Un împărat nu trebuie să glumească pe seama puterii 398 Este într-adevăr un copil deștept!" 399 De la dispreț la respect 401 Song Yu și slăbiciunea lui pentru femeile frumoase 402 Excepționalul arcaș 403 Rușinea trăită de Han Xin 404 De pretutindeni răsună cântecele Chu 406 Descurcărețul Dongfang Shuo 407 Cum s-a remarcat Mao Sui 409 Boabele și tulpinile de soia 411 Din gura a trei persoane poate ieși un tigru 412 Scriitorul Zuo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trăgând în stânga și în dreapta, România nu va face apel la CPI fără acordul SUA. Americanii au încercat să impună acest tratat Uniunii Europene și au fost refuzați, chiar și de aliații tradiționali. Nici măcar celelalte candidate la UE n-au înghițit rușinea. Cu justificată mândrie și vie satisfacție, putem spune că România este iarăși prima la prostituție politică. Căci ce altceva este acest târg înjositor pentru ambele părți? Un astfel de tratat consfințește de fapt punerea militarului american deasupra tuturor celorlalte ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nici o meserie, era ignorantă în orice, toate tomurile ștampilate cu numele ei și scrise de alții nu puteau compromite corpul chimiștilor români, care rânjeau cu toții în barbă, în vreme ce dl Beuran e de meserie medic, e chirurg, și își face de rușine breasla tot zbierând să vină americanii să-l dea în judecată. Savanta Elena Ceaușescu amenința cu „o să v-audă colegii mei”. Colegii lui Mircea Beuran chiar au auzit și au decis: nu partidul, nu guvernul, nu poliția, nu parchetul, instanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]