1,724 matches
-
părțile. Îți dai seama? ăia toți, carbonizați, scheleți în flăcări prin jurul meu, și eu trec fluierând sub umbrelă. Ca un supraviețuitor ce sunt. Ce-o să fiu. Ups. Hai că vine. Troleul. Te am pupat. Își bagă repede calabalâcul înapoi în rucsac. Se suie în troleibuz. Să-mi zici când mai ai spectacolul ăla haios cu zarurile și cu cărțile. Că vin să te văd. Pa, frăție. Ușile troleibuzului se închid. Mă uit după el, îmi zâmbește prin geam. Mă scarpin după
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o pistă specială pentru bicicliști și alergători, așa că în zece minute intrăm în oraș. Dolo e un oraș mic. Ne oprim la un restaurant amenajat într-o moară străveche și bem o cafea cu lapte. Eu îmi scot aparatul din rucsac și pozez câțiva trecători. Nu vorbim. Între noi s-a instalat o mică tensiune. Asta e. Am sărit calul. Se mai întâmplă. Trece o jumătate de oră. Hai să mergem, că s-a înnorat. Ne suim pe biciclete și o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dacă pot să ghicesc cât au costat. Nu, n-am idee. Cât? Îmi spune că a dat pe ele doi euro jumate. Nu cred. Miros o piersică. Mușc din ea. E bună. Îmi curge zeamă pe bărbie. Bag pungile în rucsac și plecăm. Peste un sfert de oră ajungem la fermă. A nceput să plouă, dar e mai mult o părere. Hai să mai dăm puțin din pedale. Peste un kilometru facem dreapta. Văd un pod imens,curbat peste linia ferată
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un deal, un munte, tocmai din dorința de a fi sus și de a simți în suflet bucuria pe care o are orice alpinist care a cucerit un vârf pentru care a muncit, a transpirat, a cărat în spate un rucsac greu, dar până la urmă a reușit. M-am născut și am crescut în orașul Victoria, la poalele munților Făgăraș, așa că am avut întotdeauna în sânge atracția către munți. Pe de altă parte am citit încă de mic „Legendele Olimpului”, și
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
de prânz din prima zi de excursie e pe cont propriu), îmi cumpărasem doar niște biscuiți " Mă duc eu, d-le profesor". Mi-a dat o sumă de bani și ... sub privirile invidioase ale colegilor și admirative ale fetelor ... cu rucsacul în spate ca să am în ce aduce cașul ... am plecat țanțoș spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu muntele) m-am apropiat fără complexe. La vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
stană de piatră ... fără nici o idee de salvare decât o vorbă de-a tatii de când eram copil "de câini să nu fugi și să nu strigi, că dacă te simt că ți-e frică te sfâșie". Instantaneu mi-am scos rucsacul din spate și m-am așezat pe el ... cu ochii țintă la ei, ajunși la câțiva metri. Minunea s-a produs. Au încetinit înaintarea ... dar erau încă furioși. Nemișcat fiind ... și neslăbindu-i nici o clipă din ochi ... mi-am permis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
țintă la ei, ajunși la câțiva metri. Minunea s-a produs. Au încetinit înaintarea ... dar erau încă furioși. Nemișcat fiind ... și neslăbindu-i nici o clipă din ochi ... mi-am permis doar să strecor o mână în buzunarul din față a rucsacului unde aveam coșul cu biscuiții. La vederea lui, puțini mai lătrau ... cei din față așezându-se pe labe ... privindu-mă mai întâi neîncrezători ... apoi rugători când am început să ronțăi unul ... iar după ce le-am aruncat lor cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ce domină marea cu ai săi peste 1500m. Fiind obișnuit cu înălțimi mult mai mari ... nu am ținut cont că urc de la nivelul mării (zero metri) și nu pe o pantă oarecare, ci pe un abrupt de falie tectonică. Cu rucsacul în spate ... am pornit-o voinicește de-a dreptul ... fără să mă interesez de vreo potecă mai accesibilă. Pe la amiază altimetrul meu arăta doar 1000m ... deci mai erau încă 500m în pantă plină de tufișuri spinoase ce trebuiau ocolite ... încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
înnoptase ... am interceptat șoseaua de Simferopol-Ialta ... unde una din mașinile în treacăt s-a îndurat să oprească și să mă ia. Era un inginer cu soția sa în drum spre Ialta. După ce m-am instalat în spatele automobilului ... văzându-mă cu rucsac și în bocanci m-au întrebat cine sunt ... cu ce mă ocup. Când le-am spus că sunt geolog-geograf ... că sunt pentru prima oară în regiune ... domnul inginer de la volan ... care conducea foarte atent căci șoseaua mergea pe marginea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la domnul Martiniuc ... de sâmbăta mă anunța "Nicolae, nu uita că mâine mergem pe teren". Acesta era consemnul ... mai bine zis motivația față de soții ... că plecăm pe teren. Într-adevăr ... fiecare ne echipam cu haine și încălțăminte de teren, plus rucsacul cu aparatura necesară și mâncarea pentru amiază (dl.Martiniuc, pentru a fi mai convingător, lua și ciocanul de teren) și ne întâlneam la casa de bilete a stadionului din Copou. Aici asistam la jocurile de handbal sau/și rugby ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
la Văcărești, pentru a fi pus pe picioare, înainte de eliberare. Într-o zi de iarnă - eram în noiembrie 1961 - întorcându-mă acasă, am găsit pe pragul bucătăriei, așteptând să i se deschidă (copilul fiind la școală), un necunoscut cu un rucsac în spate, care mi-a spus: „Nu mă recunoști?“ Odată ajunși în Franța, aveam să aflăm că Vlad fusese eliberat în schimbul unei răscumpărări, plătită în dolari. Făcuserăm parte dintr-un târg încheiat între un importator de cereale cu sediul la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de acolo la poarta de gardă. Gardianul m-a întrebat „Încotro?“ și eu i-am răspuns: „Acasă.“ El: „De ce?“ Eu: „Nu știu.“ El: „Să-ți spun eu: conform decretului Consiliului de Miniștri. No! Ai fost grațiat!“ Îmi luasem de la magazie rucsacul în care îmi pusesem lucrurile cu trei ani în urmă și l-am pus în spinare. Apoi, am cerut și eu un ban, ca să pot ajunge acasă. Da’ cine să-mi dea mie bani? Unul a zis: „Spune-i conductorului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
i-am răspuns că mi-e teamă să nu se spună că fac agitație, dar mi-au spus să plec liniștit. Și m-am dus. Era cam pe la orele 11 de dimineață, în ziua de 30 noiembrie... Abia mă târam. Rucsacul era greu, căci aveam în el un palton pe care Sanda mi-l trimisese la Malmaison odată, când ni s-a dat voie să primim haine de iarnă. Abia mă mișcam. Dar a trecut o mașină, un fel de dubă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
caz de urgențe pentru că sunt cel mai ușor de transportat. Reporterii au astfel de dispozitive asupra lor și le folosesc atunci când se află la un eveniment neașteptat, până la sosirea unui DSNG. Mai nou, transmisiunile în direct se fac și prin rucsac. Este vorba despre un dispozitiv care încape într-un rucsac și care se conectează - prin intermediul mai multor modemuri și prin tehnologia 3G - pentru a transmite imaginile în redacție. Televiziunile din România și-au achiziționat sistemul și, deși acesta nu este
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
Reporterii au astfel de dispozitive asupra lor și le folosesc atunci când se află la un eveniment neașteptat, până la sosirea unui DSNG. Mai nou, transmisiunile în direct se fac și prin rucsac. Este vorba despre un dispozitiv care încape într-un rucsac și care se conectează - prin intermediul mai multor modemuri și prin tehnologia 3G - pentru a transmite imaginile în redacție. Televiziunile din România și-au achiziționat sistemul și, deși acesta nu este perfect, probabil că, odată cu progresul rapid al tehnologiilor, va fi
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
pe 24 ore prin CSII este redat în Fig. 1. 2. Descrierea pompei de insulină Primele pompe externe folosite pentru administrarea insulinei (doar în condiții experimentale) au apărut în anii 60 [23] și erau de mari dimensiuni (aproximativ cât un rucsac de alpinism), ceea ce le făcea improprii utilizării în practica clinică. De atunci, pompele de insulină au parcurs un proces continuu de perfecționare, automatizare și miniaturizare astfel încât majoritatea pompelor externe folosite în prezent sunt aproximativ de dimensiunile unui telefon mobil modern
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92259_a_92754]
-
trec grăbiți. Rămân turiștii. Un cuplu de culoare - indivizi sofisticați, probabil de peste ocean, sunt vizibil interesați, se opresc, citesc explicațiile, se depărtează pentru perspectivă. Doi domni bine Îmbrăcați, aer sceptic, intelectuali, manifestă un interes de observatori experimentați. Un tânăr cu rucsacul În spate, turist versat, Îmbrăcat adecvat, pare cel mai implicat. Se apropie, citește, se depărtează, revine. Un domn explică celor doi copii: lecție de educație civică. toți se opresc uimiți În fața fotografiei din România. Nu știu ce vorbesc, tare sunt curios, oare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
plec. Poate aș fi putut să mai scot ceva de la el într-o conversație particulară. N-am fost în stare. Întâmplare foarte ciudată în avion în drum spre Karlstad. Încă de la îmbarcare pe Bromma 1 remarc un tânăr cu un rucsac pe sub haina de ploaie. Foarte ciudat; la început am crezut că e handicapat. Mai târziu am văzut că rucsacul îi atârna jos pe spate. Neîngrijit și cu sandale, deși suntem în decembrie. (De fapt în momentul respectiv burnița.) Un fel
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
stare. Întâmplare foarte ciudată în avion în drum spre Karlstad. Încă de la îmbarcare pe Bromma 1 remarc un tânăr cu un rucsac pe sub haina de ploaie. Foarte ciudat; la început am crezut că e handicapat. Mai târziu am văzut că rucsacul îi atârna jos pe spate. Neîngrijit și cu sandale, deși suntem în decembrie. (De fapt în momentul respectiv burnița.) Un fel de hippie. Pentru că îmi place să am loc bun, eram foarte în față la coadă. Când ni s-a
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
a dat drumul pe pistă, tânărul ne-a depășit în fugă pe toți și a ajuns primul pe scara avionului. Să te depășească un pasager în drumul spre avion, mai treacă-meargă. De notat că tânărul o luase la goană cu rucsacul lui ciudat cu tot. (Până una-alta trebuie din nou să abordez cu M. problema tunsorii lui Johan.) De supărare am mărit viteza și am ajuns al doilea în avion. "Hippie-ul" s-a așezat repede la coada avionului pe partea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
repede la coada avionului pe partea dreaptă. M-am așezat în partea opusă și i-am ținut loc lui Gård cu portofelul. Ca de obicei, Gård stătea la telefon. Afirmă că deține recordul apelurilor la difuzor. "Hippie-ul" și-a luat rucsacul pe genunchi. Era o parașută! Stewardesa a sosit și a controlat centurile de siguranță. Fără să-și schimbe expresia l-a rugat pe tânăr să-și pună parașuta sub banchetă. Acesta a declarat că avea parașuta fixată pe corp și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cortul prin vreun loc cu verdeață, fac picnicuri pe malul vreunui râu, străbat drumurile Franței cu bicicleta sau tandemul. Tinerii, cazați în tabere de tineret care apar ca ciupercile după ploaie, sunt și ei liberi să hălăduiască în voie. Cu rucsacul în spate, pleacă fredonând "S-o luăm-naintea vieții, s-o luăm-naintea dimineții"117. Se dezvoltă astfel o nouă sensibilitate, pe care o exprimă perfect "nebunul care cântă" "înveșmântat în soare", Charles Trenet. Interpretul cunoaște primele succese abia spre
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aur“ unde doctorii americani au demonstrat că prolongarea penisului are loc în mod natural și spontan, la fiecare 15 minute de expunere la soare... P.S. 1. Cum se numește scriitorul național al Bulgariei 2. Prin câte țări își plimbă Stasiuk rucsacul 3. Enumerați viciile lui Ion Barbu (considerăm vicii cele la auzul enunțării cărora bunica dvs. scuipă în sân) 4. Enumerați titlurile a trei poeme de tinerețe aparținând lui Eminescu, neprezentate în vreun manual școlar (alternativ au ba) Lada de bere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
un titlu zglobiu. Iată finalul de la Sarsanela: „PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De 18 ani nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kg/zi (deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
o smulg și că strig din toți rărunchii hua. Dar și așa, discret, pe muțește, într-o secundă prind puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac scurt, cu o mișcare hotărâtă, sacoșele burdușite și pornesc în pas săltăreț spre casă. De multe ori, în timp ce străbat parcul, îmi dau drumul și fredonez voios, tot mai tare și mai neînfricat, o-di-ri-di-di-na
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]