25,920 matches
-
coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă o dată mai scurt de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl contrazicea Însă la fiecare pas: filmele, tonetele cu coca, pepsi, hot-dog, hamburger și numărul tot mai mare de români care visau să plece definitiv În Detroit sau Chicago. Oricum: clandestin sau cu acte În regulă, la studii sau la rude. Și oriunde: În Pennsylvania, Ontario, Oklahoma sau Alaska. Important era să zboare cu PANAM și cât mai mai departe de această țară de poeți. Pentru ei sosise timpul să poată spune: Românul s-a născut american. Se saturaseră să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau prieten. Părtaș oricum la viața sa de fiecare zi. Între timp se va fi schimbat și el odată cu lumea. O fi și el o linie, acolo, un triunghi sau un cerc. Desenă câteva semne electorale. Simple. De portretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
veneau o dată pe lună la dată fixă, Programul Radio-TV Îl primeau săptămânal. Cu toate acestea, doamna Moduna verifica zilnic cutia poștală În nădejdea vreunei scrisori. De sărbători, ele nu lipseau. Una, două În fiecare zi, timp de o săptămână de la rude și prieteni. Astăzi, mai mult ca oricând, găsise șase plicuri. Unul venea din străinătate și era pentru Flavius-Tiberius. Mesajele erau aceleași de ani de zile, urări de bine și sănătate În care nu mai credea nimeni, dar le acceptau totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o viață Întreagă. Erau tot mai Îngălbenite și cu culorile tot mai șterse. Caligrafia se modifica și ea. Semnate o vreme de cupluri, sfârșeau prin a purta o singură semnătură, apoi niciuna căci pe unii Îi lua moartea. Copii și rude anunțau cu lacrimi de durere sfârșitul celor dragi după o lungă și grea sau scurtă suferință. După caz. Citeau și reciteau felicitările cu voce tare, chiar foarte tare, căci domnul Moduna nu stătea prea bine cu auzul de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ocazii speciale, bun Înțeles. Poate la Halivud să mai vezi așa ceva, dar nu e sigur. În Africa, cu siguranță. În privința lui, Își dorea o Înmormântare cât mai simplă. Așa ca la Reformați. Și mai ales fără precipitații. Lacrimile familiei, ale rudelor de tot felul, ale hoverilor și ale foștilor clienți Îi erau de ajuns. Pentru acest mic efort vor fi răsplătiți apoi cu mezeluri afumate făcute de mâna lui, cu țuică de pere și cu multe alte finomșaguri care să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care chipul lenjeresei imprimat În sticlele ochelarilor săi, se suprapunea peste chipul bucătăresei care era și patroană. Ea a râs, căci el vorbea ungurește ca un copil de cinci ani. Îi și spunea egy furcsa Kalauz dar recunoștea că avea rude În Ardeal și că mama ei se trăgea din Nagy Bánya. Fata-celor-cinci-hoteluri Își ținea capul pe umărul lui și asculta distrată povestea asta cu ochelarii fermecați pe care o mai auzise de atâtea ori Încât nici nu se mai mira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau tot atâtea semne că drumul ales era cel bun. Ea a zis că Îi este sete. El i-a Întins sticla de Volvic, apa ei preferată, dar ea a zis că vrea apă din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată dragostea, n-ar mai fi existat nimic. Cu alte cuvinte, aveam totul pentru totdeauna, ca o rentă viageră pe viață. La noi nimic nu se obținea mai greu decât un pașaport, cum bine știi. Un kilogram de carne, o rudă de salam de vară, o cafea Wiener sau un cartuș de Kent, chiar un apartament, erau o joacă de copil pe lângă un pașaport. După ce că Îl obțineai atât de greu, erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Fiului și al Evangheliștilor. Aici e cu credință și cu știință. Și cu multă, multă evlavie. Când ne-am apropiat de Szolnok, i-am spus: Donșoară, a sosit momentul! E frumoasă povestea dumneavoastră cu cele două litere FT scrijelite pe ruda fântânii, Înainte să ajungeți În lagărul de tranzit din Austria, deși nu mă așteptam să folosiți briceagul ca golanii, pe care litere el nici măcar nu le-a simțit frecându-i palmele, ceea ce mă miră căci e un om sensibil, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un porc... Da, un porc! Da' știi dumneata ce Înseamnă să pierzi un porc? Și nu un porc oarecare, ci Porcul, domnule! Ăla pe care Îl visezi un an, de nu mai mult, tu și familia! Că Îți pierzi părinții, rudele, frații, prietenii, e În firea lucrurilor. Da' să-ți pierzi porcul! Să nu-ți miroase casa a cimbru, usturoi și dafin și cămara a șuncă afumată! Să nu-ți poți tăia tu o felie de slănină de pe burtă, cu șoricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da. Balatonul evreilor cum ar veni. Cam așa ceva. Spune-mi, te rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică, rudă cu Petru Cain, și din soldat sovietic necunoscut, În trecere pe aici. Stabilită În Ungaria prin '80, are o galerie de artă la Szolnok și un copil din flori cu un sculptor român din Nancy, Franța, care a expus odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu exactitate cum au apărut pe lume peștii gândului, dar în bălțile mari și calde ale societății și culturii, milioane de cuvinte, idei și concepte evoluează constant. Nu pare foarte neverosimil ca unul dintre ei să se fi ridicat deasupra rudelor lui unicelulare, așa cum am făcut noi. Mema Egoismului? Ludovicianul e un prădător, un rechin. Se hrănește cu amintirile oamenilor și sentimentul intrinsec de sine. Ludovicienii sunt solitari, teritoriali feroce și vânători metodici. Un ludovician își poate alege o ființă umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tânărului și recent descoperitului strănepot“ al bătrânului. „Aranjamentul“ a fost o reușită mai mare decât ar fi putut spera Ward vreodată. Membrii familiei Ward, la început, au pus la îndoială validitatea tânărului care apăruse din senin, pretinsese că e o rudă îndepărtată și plecase cu tot ceea ce avusese bătrânul. Dar întâlnindu-l pe „Mycroft Ward cel Tânăr“, până și cel mai încăpățânat și avar dintre veri recunoscu că cei doi trebuiau să fie rude - deși asemănările fizice erau puține, gesturile, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apăruse din senin, pretinsese că e o rudă îndepărtată și plecase cu tot ceea ce avusese bătrânul. Dar întâlnindu-l pe „Mycroft Ward cel Tânăr“, până și cel mai încăpățânat și avar dintre veri recunoscu că cei doi trebuiau să fie rude - deși asemănările fizice erau puține, gesturile, atitudinea și opiniile lor erau atât de asemănătoare, încât nu putea încăpea nici o îndoială cu privire la legătura lor de sânge. Eul lui Mycroft Ward supraviețuise cu succes morții corpului său. Era din nou tânăr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pare să fi dispărut în urmă cu patru, cinci sute de ani, probabil datorită diversificării în Occident a limbii tipăriturilor de la înainte predominanta limbă latină. Ludovicianul pare să fie mai ușor adaptabil și, prin urmare, este mai larg răspândit decât ruda sa dispărută. Deși este un animal solitar și (din fericire) e întâlnit rareori pe teren, în ultimii cincizeci de ani au fost raportate atacuri ale ludovicianului asupra vorbitorilor a peste douăzeci de limbi. Cercetarea de față și altele sugerează existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
familiei mele pentru că m-a susținut și n-a spus niciodată: „Când o să-ți găsești și tu un serviciu adevărat?“. Ultimele mulțumiri se datorează lui St John Donald, Katherinei Butler și lui Peter Czernin pentru munca lor susținută la elaborarea rudei de celuloid a acestui ludovician. După teoriile memetice dezvoltate în 1976 de biologul Richard Dawkins, odată cu publicarea lucrării Gena egoistă, mema (apărută prin analogie cu gena) este o unitate de informație culturală sau o „unitate de imitație“ transmisă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la Madrid, apoi din delegația la Conferința de la Stockholm pentru Măsuri de Încredere și Securitate în Europa, la Conferința de Dezarmare de la Geneva și alte reuniuni internaționale. D. În perioada 1986 1990, exclus din M.A.E. (căsătorie religioasă și rude având cetățenie străină); în acei ani a prestat activitate juridică. E. La începutul anului 1990, a fost reintegrat în M.A.E. și promovat Consilier. După câțiva ani, a fost promovat Ministru-consilier și numit director al Direcției Controlului Armamentelor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
unei părți însemnate a oamenilor de cultură belaruși, ca și a populației acestei republici, nu pot fi sprijinite prin izolarea țării lor, prin etichetarea mecanică (izvorâtă din necunoaștere) ca fiind "la fel de ruși ca și rușii". Fără îndoială, ei sunt o rudă apropiată a rușilor, dar nu le pot fi contestate cultura, tradițiile, istoria și nici măcar limba proprie. Fără îndoială că toate acestea le-au fost confiscate belarușilor în lunga și complicata lor conviețuire cu rușii în cadrul U.R.S.S. Dar câtă lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în plan politic, urmare deschiderilor C.S.C.E. în domeniul umanitar, evoluau accentuat spre deteriorare și erau marcate de șicanări reciproce. Partea germană punea un accent insistent și se interesa aproape exclusiv de problema reunirii familiilor etnicilor germani stabiliți în R.F.G. cu rudele rămase în România. În această perioadă, a participat direct sau a fost martor al unor evoluții dramatice în relațiile bilaterale și al unor evenimente cu un mare impact european și internațional. În aceste împrejurări, s-a aflat în situații când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
vreo legătură directă de afaceri cu compania (de exemplu, consultant)? 3 Sunteți angajat ca director executiv al altei companii în care oricare dintre directorii executivi ai companiei primește o compensație pentru calitatea de membru al comitetului de audit? 4 Sunteți rudă de gradul I cu o persoană care este director executiv în cadrul companiei sau al filialelor sale? ANEXA 4. EXEMPLU DE PLAN AL ÎNTÂLNIRILOR COMITETELOR DE AUDIT Planul de întâlniri al comitetului de audit poate fi utilizat pentru menținerea unui contact
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel de bărbat însurat sau era chiar Okurina, numele lui din clipa morții. I-a venit apoi deodată ideea că, pe vremea aceea, nu se gândise niciodată că, probabil, și străbunicul avea dureri, atunci când zâmbea complezent dintre perne pleiadelor de rude și vecini ce stăteau la căpătâi, îngrijorați sau doar contrariați de faptul că bunicul nu mai moare. Cum anume glisa străbunicul, de la o vreme, printre vii și morți, îi venea greu să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile lui, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-a fi petrecut într-o gară mică este mai mare. N-aș putea spune de ce. Dar asta e realitatea sau, cel puțin, așa a fost. Mă gândesc că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]