3,212 matches
-
mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că mi-a plăcut... Sângele curgea din el și ochii i s-au împăienjenit. A mai văzut cerul ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere, după ce mânca, se lega la izmene și, în papuci, iute să nu i-o ia altul înainte, la negustor. Nevestele rămase acasă scoteau din magazii albiile mari de rufe, le umpleau cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dat și un potop de ploaie peste Cuțarida. Prăpădul începuse devreme. Pe la prânz cerul se albise tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mînecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla. Bietul Porfirie Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri - său. Un loc la masă și unul la sobă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. - Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperământ cu dânșii. - Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[ o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa cea veche din vie, vere, unde în urma nu mai ședea nime nea decât prisacarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am mutat și eu. Rele zile am mai ajuns, că nu-și cinstesc nici copiii părinții... - Rele - rele. - Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufa cătră țigancă, vine vara, vina iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea - ian * spune-mi tu, prin ce farmece rămâi tot așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs moșneag acum... - D-apoi că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vorbi de cele trecute, de pe când eram holtei, de pe când îmblam să stricăm casele oamenilor, adaose el râzând, și uită și tu ce-i pe capul tău... știi, vorba ceea... capu să trăiască, belelele curg. - Drept ai... bine zici, zise Rufă ștergîndu-și cu vârful mânicii o lacrimă involuntară... capu să trăiască, că belelele curg din mila Domnului... De la D-zeu vin toate, și bune și rele, să le primim așa cum vin dacă nu le putem schimba. Frumoasa damă de casă se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
damă de casă se ivi și Porfirie-i sărută mâna. Stătură de vorbă până la prânz, când Maria-i chemă în sofragerie. Sofrageria era plină de persoane cari așteptau să se așeze după boieri. În frunte Vasile-i meni * locul lui Rufă și, pe rând, șezură toți, încît nu rămăsese loc pentru copii. Ei au fost avizați a ședea la o măsuță scundă lângă sobă, adică Iorgu, Maria și Ion al Mariei, care era privit ca copil de casă. - A trebuit să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șezură toți, încît nu rămăsese loc pentru copii. Ei au fost avizați a ședea la o măsuță scundă lângă sobă, adică Iorgu, Maria și Ion al Mariei, care era privit ca copil de casă. - A trebuit să mai vie și Rufă, șopti Ioan încrețindu-și sprâncenele, ca să n-avem [loc], să ședem la masa mâțelor. - Ești nesuferit, Ioane, zise Anica, acuși te spun mamei. - Spune, se răsti el. - Taci, zise Iorgu, ațintind ochii lui albaștri cu fermitate asupra copilului pretențios. El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a ședea cu toate rudele și cu toți servii de-o ordine superioară la una ș-aceeași masă. E drept că cei mai mulți din aceștia erau de neam, deși sărăciți, și s-ar fi simțit atinși dacă lucrurile mergeau altfel. Aproape de Rufă, în dreapta și-n stânga lui, ședea Vasile cu frumoasa sa nevastă, iară de amândouă lăturile mesei cei lungi ședeau deosebiți oameni, fiecare caracteristic în felul său. Vechilul moșiilor, un om cu fața arămie și cu barba castanie, își ațintea cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-adevăr înțelept se lepădase atât de ușor de ele și ca prin această lepădare el câștigase ceea ce ei căutau prin ele: fericirea. Mai clar or mai neclar fiecare o simțea aceasta venind în contact cu el. Poate că bietul Rufă, orcît de blând era din firea lui, ar fi-nceput judecată cu ginere - său dacă nu-l sfătuia Iosif la contrar. El îi dovedi clar ca lumina zilei că printr-un proces și-ar amărî și mai mult puținele zile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi dovedi clar ca lumina zilei că printr-un proces și-ar amărî și mai mult puținele zile care le mai avea de trăit. - Vei muri cu sufletu-ntunecat de amărăciune și dușman sângelui tău propriu, zise el blând, și Rufă n-a mai gândit la judecată. El era Solomon al curții frățîni-său. De s-ar fi născut în sărăcie, oamenii l-ar fi numit nemernic s-ar fi întrebuințat față cu el povestea cu vulpea și strugurii - desprețuieste averea pentru că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și În cel propriu, În prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvîntului culoarea pe care n-o găsești În dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării În Înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și cînd formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi În aerul anesteziat”... La fel ca
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului cultural și de radicală Înnoire a mijloacelor de expresie. CÎnd, În Aviograma tipărită În 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja Într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește În primul rînd limbajul poetic. Conjugarea atacurilor Împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional al comunicării) atrage atenția
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pămîntului și al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă În seve”, Într-o atmosferă eterată În care peisajul se muzicalizează, topindu-se În pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han În munte Soarele, naftalină, În rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina În cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atîtea vinuri, Sau aurora clopot de var În căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna În cerdac, Umed și bun pămîntul cu aburii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
citadin (și e de remarcat că motivul peregrinării, al călătoriei, al evaziunii În reverie străbate obsedant Întreaga carte): „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și pașii mei sunau În minutele clare ca niște gonguri ale soarelui unanim. Prin curți, rufele Întinse chemau o albeață distinctă și, Între sărăcia zidurilor jupuite, cearșafurile păreau obrajii reveniți la suprafața unei ape de pace. M-am oprit la fiecare poartă și la fiecare poartă am trăit un destin”. De la prima intrare În scenă „vizitatorul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dimineața, minutele clare, albeață distinctă, apă de pace, trotuarele sonore, gonguri ale soarelui unanim), celălalt al Închiderii, obscurității, izolării, mizeriei (curțile, sărăcia zidurilor jupuite); iar Între aceste coordonate spațiale, cîteva evenimente verbale sugerînd apropierea / aspirația (am mers, pașii mei sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcînd deopotrivă Închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator Între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Încuiau În dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată În spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii [care] Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
condițiile unei luminozități adecvate (de peste 100 de lucși); această acuitate scade la jumătate în cazul unei iluminări slabe (1 lux)... Concluzie Așadar, dacă nu vreți să vă obosiți vederea, citiți întotdeauna având lumină suficientă. Dimpotrivă, nu ezitați să vă întindeți rufele la lumina lunii pline, pentru că nu ea vi le va decolora (1 lux), ci soarele (100 000 de lucși), căci rareori se întâmplă să întindem rufele seara și să le strângem dimineața! Pentru mai multe detalii Baumgardt, E., La vision
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
vă obosiți vederea, citiți întotdeauna având lumină suficientă. Dimpotrivă, nu ezitați să vă întindeți rufele la lumina lunii pline, pentru că nu ea vi le va decolora (1 lux), ci soarele (100 000 de lucși), căci rareori se întâmplă să întindem rufele seara și să le strângem dimineața! Pentru mai multe detalii Baumgardt, E., La vision, PUF, col. „Que sais-je?”, Paris, 1968. Știați că ar trebui să vedem răsturnat? Globul ocular și formarea imaginii pe retină Ochiul poate fi comparat cu o
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
poștale și pachete legate cu sfoară pe o sută de mii de adrese, așa încât avioanele poștale se prăbușesc în ocean de greutatea sacilor și rechinii citesc uimiți mesaje imposibile ca „vă sărut”, „cu drag”, „numai bine” în ceața adunând toate rufele din balcoane și cosându-le una de alta ca să acopere cerul cu o spumă de maiouri și chiloței în ceața mâncând bucureștiul ca pe un ștrudel cu brânză. (TITLU) Al. Cistelecan a remarcat o anumită „tendință de fugă spre infinit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
li se atribuie: când se va ridica o femeie vrednică, să o susțină” (Mihăilescu, 2002, p. 107). „Ce spor putea avea mintea femeii și ce acțiune voința ei, când toată ziua nu era ocupată decât să fiarbă bucate, să spele rufele, să vază de copii. La toate acestea adăugată frica care-i încrețea carnea de câte ori nu-i plăcea la câte un satrap, stăpânul ei, un lucru săvârșit de femeia lui.” (subl. M.M.) „În ce e de necontestat că a întrecut-o
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
b), adică interesul manifestat de un public larg pentru problematica studiată, ni se pare un element practic obligatoriu pentru un sondaj de opinie (publică). Un sondaj ce surprinde părerea oamenilor despre calitățile unui detergent sau ale unei mașini de spălat rufe este clar un sondaj de opinie, în sensul strict al termenului, dar nu în sensul pe care-l avem aici în vedere. Discuția aceasta ar putea continua, desigur, dar nu suntem convinși că se poateajunge la o soluție univocă, acceptată
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
în sine i se părea neobișnuit, cât năzăreala bătrânului Zevedei de a-și boteza fiii Ioan și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
calapod, încrețindu-se în cute nu totdeauna paralele. Pielea asta, ale cărei riduri păreau puse cu ghearele, îi dădea Bunelului un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunile pielii, și nu ale trupului, atârnând și fluturând, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul coroiat, cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile ce se scurgeau din ochi, se opinteau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]