2,974 matches
-
cu jeratic ibricele de aramă din care se înălța aburul aromat. Măsuțe joase rotunde și ovale se iviră ca din pământ și iute se umplură cu felegene din porțelan aurit și chesele străvezii cu dulcețuri și fel de fel de sâmburi și fisticuri, ca la petreceri în zile de post. Poveștile veneau și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre cai năzdrăvani, despre Bălăceanu Ușurelul cel care făcuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stomacul gol; ci, după putința fiecăruia, consumarea înainte, de supă, ceai, cafea, un păhărel de țuică cu anison sau un pahar de vin, iar de va participa cineva la vreo întrunire, să mestece ceva condimentat, ca de pildă chimion, anison, sâmbure de pin sau camfor, iar după reîntoarcerea acasă să-și pună îmbrăcămintea la aerisire sau afumat, să-și spele mâinile cu apă cu oțet, la gât să aibă mereu atârnată o bucățică de camfor; evitarea răcelii, fapt pentru care era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că-ntîmplarea oarbă, nevinovată, A grămădit în mersu-i, dar fără ca s-o știe, Atâta neferice pe țara mea pustie - Dar nu! e-atîta minte - atâta plan de rele S-a grămădit puternic în viața ginții mele, Încât îmi vine-a crede că sâmburele lumii {EminescuOpIV 60} E răul. Cartea lumii d-eternă răutate E scrisă și-i menită. De vei avea puterea, Voința ca să sfarămi pe cel mai slab ca tine: Bravură se numește. De ești închipuit, Nesuferind ca alții de-acea închipuire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumei soarte sau cortegiu de vise? Hotărâți de-a ta gândire urmăm azi ziua de ieri?... Și în ordinele-eterne mișc-asupra-i universul Oceanele-i de stele. Ce ironic li e mersul! Cesare! cât pai de mare - și ce mic în adevăr! Sâmburele crud-al morții e-n viață... Și-n mărire Afli germenii căderei. Astfel toate sunt în fire, Astfel au căzut Romanii, mari în bine, mari în rău. Da-i cumplit să vezi un popor osândit să fie mare Chiar în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în ceruri - uiți pe-o clipă lumea-ntreagă, Dar pe urmă gelozia sfarmă inima-ți din piept. Căci pe urmă el te lasă, tristă, slabă, văduvită. Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ouă; Mori de sete și de foame, nici un sâmbure de rouă, Nici priviri de-amor n-aruncă la sărmana eremită. Ci mai bine nu mai intre în gândirea ta virgină Visele înșelătoare de iubire și plăcere - Vin să-nveți înțelepciunea, a naturi-adînci mistere Și a stelelor mari drumuri, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adîncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime-n orice loc. Acum de sus din chor apasă Un cântec trist pe murii reci Ca o cerșire tânguioasă Pentru repaosul de veci. {EminescuOpIV 295} Prin tristul sgomot se arată, Încet, sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce minte! ce ochi e colo sus! Cum în sămânța dulce a patimei a pus Puterea de viață... Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în ureche-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! {EminescuOpIV 302} Cîntați-o dar, popoară! În glasu-adînc al stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat frumos Cu nopți senine-n stele, cu soare auros. În sâmburii durerii eu pus-am fericire, În vicii am pus miere și în păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au același fine. În mantie de rege m-am îmbrăcat pe mine Și de vă-ntindeți mâna dup-a mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
relaxare. Totuși, cele mai viguroase rădăcini ale esteticii cresc din etică. S - ar putea ca omul mileniului trei să fie o ființă degrevată de artă. Aforismul ar putea fi un laser al gândirii. Multe opere de artă au crescut din sâmburele aromat al copilăriei. Creativitatea este atestatul intelectualului autentic. Cultura poate ameliora caracterul omului, adâncindu-i introspecția. Există critici care cred că numai ei pot forma guvernul artei. Spectrul scriitorului se întinde de la mânuitor până la mântuitor de cuvinte. Arta ar putea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artei, piața poate asigura succesul, nu valoarea. Pragmatismul exacerbat este imun la cultură. Cărțile vin pe lume ca și autorii lor : neîntrebate. Filosofia revitalizează lucrurile grave, în timp ce poezia atribuie semnificații majore tuturor banalităților. Multe opere de artă au crescut din sâmburele aromat al copilăriei. Mai există și critici de artă vegetarieni. Arta poate fi vulgarizată și interactiv. Speranțele noastre rămân ancorate în visul blindat de lectură. Marii artiști sunt ca apa. Adică știu să potolească setea semenilor. Și artiștii trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
descriptive, au fost odată părți ale filozofiei, cam în modul în care într-un embrio sunt cuprinse idealiter brațele, ochii, creierul, întreg organismul viitoarei ființe, precum într-o ghindă se cuprind ramurile viitorului stejar. Cu cât filozofia a crescut din sâmbure, cu atâta brațul și-au diversificat lucrarea s-au servit spre muncă, piciorul spre umblet, inima spre circulație, plămânii spre respirare și, fiindcă natura embrionului originar nu se mai cunoaște în totalitatea științelor de astăzi, de-aceea filozofia e privită
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însuși. Va câștiga și mai mult. Obiectele pe lângă el se mișcă. Universul se poate mișca. Această voință este întotdeuna aci, asemenea umbrei lui. Prin urmare toată dezvoltarea omenească este aparentă, ea consistă pe mișcarea proporțiunilor obiectelor de dinafară sau a sâmburelui de viață care este întotdeauna aci. Această voință poate fi negată - adică nu vrea să trăiască -, atunci încetează toată mișcarea averilor dimprejurul [ei], și cu ea stat *** drept * o ciclație * și câte celea toate. Dar această voință, o dată afirmată, ea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și simțământul aparținerei laolaltă. ["EGOISMUL CARE VIVIFICĂ ACESTE FORME"] 2287 Interesul întovărășit de minte (sub forma minciunei), interesul fără minte (sub forma neroziei), interesul bine înțeles față cu cel rău înțeles, iată cel[e] două părți a unui ș-aceluiași sâmbure ce mișcă istoria: egoismul. Cu cea mai mare luare aminte trebuiesc cercetate așa-numitele acte de devotament, de curaj, de abnegațiune. Cel puțin 90 din 100 sunt flori istorice iară nu adevăruri. Și când strănepoții vor citi odată despre luptele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
viorie a simțământului, cu toată bogăția de colori, de pasiune, de înamorare specifică în fetișurile naționalismului - citirea acestor fapte va face asupra lor impresia romantică care asupra noastră o face răzbelul cruciaților și cavalerismul de-atuncea. Cumcă în fond este sâmburele vecinic al tuturor acțiunilor omenești - egoismul, care vivifică aceste forme, asta nu va interesa pe nime, acest sîmbure-l vor avea și strănepoții noștri cine știe sub ce formă, dar bogăția de forme esterioare ale vieței noastre, mulțimea de colori prismatice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
celibatar trebuiau să-și recruteze pe milites ecclesiae de pe unde-i găseau; astfel aicea unde decideau într-adevăr facultățile individuale, copiii tuturor claselor aveau intrare și, deși organizarea bisericei era autocratică, totuși modul ei de recrutare era democratic - și acest sâmbure de democrație conservat prin celibat, prin neputința ca fiul de popă să fie iar popă (căci n-avea fii), este originea întregei democrații. Astfel biserica, care prin concesiile ce le-a făcut feudalismului s-a renegat de atâtea ori de la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ca cireșile cărora grădinarul, voind să le facă să se coacă înainte de vreme, li sucește cozile. Cireșile se coc într-adevăr, dar numai pentru scopul de-a fi mâncate, nicidecum pentru scopul cel tăinuit al naturei, de-a cuprinde un sâmbure dătător de viață, un germene al dezvoltărei mai departe. O maturitate nematură, falsă, necuprinzătoare a principiului vieții, pătrunde țara noastră de la un capăt pîn' la altul, o cultură artificială și importată din câteșipatru unghiurile lumei se impune spiritului românesc și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în pasage, ba în cugetări organice întregi, a autorilor celor mari. Este același om care trăiește în toți, și naturi inferioare cred cumcă s-a plagiat unit pe alții, pe când poate nici nu s-au citit. // Și fiindcă fiecare regăsește sâmburele individualității sale în cei mari, crede de datorie a reda în comentarii și ramificațiunile individuale ale acelui sâmbure, de aicea apoi se nasc diferiții glosatori și esplicatori, cari de cari mai proști, [2ale]2 [ai] autorilor mari. {EminescuOpXV 138} ["OAMENI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și naturi inferioare cred cumcă s-a plagiat unit pe alții, pe când poate nici nu s-au citit. // Și fiindcă fiecare regăsește sâmburele individualității sale în cei mari, crede de datorie a reda în comentarii și ramificațiunile individuale ale acelui sâmbure, de aicea apoi se nasc diferiții glosatori și esplicatori, cari de cari mai proști, [2ale]2 [ai] autorilor mari. {EminescuOpXV 138} ["OAMENI ÎNVĂȚAȚI... Oameni învățați dar fără talent propriu, adică purtătorii științei moarte, mi-i închipuiesc ca o sală întunecată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ștearsă și veche, care sună fals când o pui în urmă pe hârtie. ["CARACTERELE DRAMATICE"] 2259 La caracterele dramatice s-ar putea admite următoarea diferință în concepție construcția anticipată, unde caracterul este privit prin intuițiune nemijlocită, ca să fie a priori - sâmburele conține în el planta organică ce va să iasă - sau construcția retrospectivă, unde din notele diferite se construiește indirect caracterul, cum un geolog construiește dintr-un dinte găsit tipul de animal ce a trăit acum mii de ani. ["CONCEPȚIUNEA ROLULUI
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vine să fac. Și nu mă pot opri. Sar gol din pat și mă ascund după ușă. De-abia de aici văd patul, șifonierul cu blugii cățărați pe o ușă și tablourile cu flori moarte de mult, sau pepenii cu sâmburi negri. Nu-mi văd chiloții. Uitați-vă la mine și la ce trece prin cap, să mă uit prin cameră, acum când o aștept pe iubita mea să o sperii, bau, de să-i sară ceașca din mână și să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era mult mai bine pe vremea când se făcea în mațe naturale pe care, la nevoie, le puteai mânca fără probleme, nu ca acum când plasticul ăla celofanat e refuzat până și de un câine vagabond flămând ca mine, câțiva sâmburi de măsline ieftine, borcan de muștar gol, o bucățică de slănină râncedă în colțul unei pingele de șorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare când chiar nu a mai rămas nimic în cămara improvizată pe pervazul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
făcu un semn, din care acesta înțelese că trebuie să se așeze. Se așeză într-o parte a scaunului, lăsîndu-și picioarele înăuntru, pe un fel de prag. Străinul (sau străina) se așeză în partea cealaltă și apăsă ceva ca un sâmbure negru. Scaunul se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau unelte stranii. Aici mă omoară!" se gândi Auta. Străinul (sau străina
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în creștetul globului o săgeată, Auta începu să audă toate sunetele din marea încăpere a turnului, iar străinul care-l adusese de afară se așeză pe alt jilț albastru de lângă el (jilțurile se desfăceau din podea după apăsarea câte unui sâmbure ciudat din perete) și arătând spre unul dintre ceilalți zise zâmbind, în limba atlantă a cărei rostire părea totuși să-l obosească: - Om. După aceea, punând mâna pe rând pe toate părțile trupului, le spunea numele în limba lui ciudată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-și scoată globul, iar ca să și-l scoată trebuia să iasă din turn. Străinii se uitau curioși la ulcior. Cel cu păr mai bogat luă o țeavă străvezie deschisă la un capăt și o umplu cu apă, apoi apăsă un sâmbure din podea și se așeză pe scaunul pe care Auta îl cunoștea bine, dar care-i uimi pe preoți când îl văzură înălțîndu-se cu străin cu tot spre tavanul boltit al încăperii. - Ce vrea să facă? întrebă Marele Preot. Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o părăsiți? făcu Auta mirat. - Nu pentru că nu ne-ar fi dragă. Dar a rămas prea săracă... Și poate că nici n-o s-o părăsim. Poate vom găsi putința să-i redăm bogăția împuținată. - Și acum vă hrăniți numai cu sâmburii pe care vi-i faceți din ierburi, așa cum mi-ai spus? - Nu, acasă la noi mâncăm ca și voi, alte lucruri, însă puține. O, dacă am avea măcar mierea voastră... Mi-ai spus că o fac niște gâze, da? - Albinele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]