1,872 matches
-
gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei pe care anticii i-au constrîns
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sale. Problema e că mijloacele sale sînt respingătoare și impun o unitate de măsură arbitrară și aberantă. Procust a devenit astfel un coșmar al logicii și era normal ca pe patul său, Într-o Grecie În care statuile n-au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
focul. Dar ce-au fost biruințele lui dinainte? Doar o amînare a acestui moment? Nu, nu se poate, mi-am spus mereu cît am stat pe insula Lemnos...) Așadar, chiar dacă Heracles este un semizeu, muncile lui aparțin unui om care sîngerează, schimbă lucrurile prin efort, nu numindu-le altfel. Pe urmele lui umblăm printr-o lume de zei, dar făcută astfel Încît omul poate transforma pămîntul Într-un paradis. Heracles alungă monștrii sau Îi ucide, după care se odihnește sprijinit În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are Însă o melancolie secretă pe care penelul rațional al pictorului francez n-a reținut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obține astfel decizia În favoarea lui. A Înțelege i-a impresionat pe greci mai mult decît a lupta. Aiax se sinucide. Seara aceasta plină de vînt mă face să văd În surîsul zeilor un atribut omenesc. Numai oamenii știu cît au sîngerat ca să-i facă pe zei să zîmbească și să poată clădi Parthenonul! Dar gîndul că același destin i-a așteptat și pe judecătorii lui Socrate și pe Socrate Însuși nu e destul pentru a da o certitudine. E ca și cum m-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina îl privea printre gene, sângerându-i inima pe dinăuntru și înlăcrimată îi cercetă sufletul de copil care mâine+poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi pe care în timp s-o țese în mintea lui într-o urzeală cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plasezi un obiect, riști să se piardă sau să fii refuzat categoric. Și apoi, aveam o slăbiciune pentru interiorul nostru, așa cum îl aranjasem, și-mi spuneam: am să aflu în timp util ca să-mi pot lua măsuri. E dureros, îmi sângerează inima de câte ori ridic ochii. Dacă ai veni și mi-ai spune: „Ce-ai făcut cu cărțile mele, cu cărțile tatei?“ Iar mâine poate o să fie nevoie să mă întrebi „Unde e fotoliul galben?“... Te rog să nu te necăjești, vrei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noile talente! Nu sunt interesate să-l sprijine pe nou-venitul care îndrăznește să fie un pic altfel! Însuflețirea îl face să ridice vocea. Mă puteți condamna că am apelat la soluții extreme? Dacă mă tăiați, credeți că n-am să sângerez? — Uau, spune Lisa cu respirația tăiată. Habar n-am avut că e chiar așa de greu. — Și, apropo, pe mine chiar m-ai tăiat, intervine Tracy, care pare mult mai puțin impresionată de discursul lui Danny. Cu boldul tău tâmpit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost chemați de regele geților Decebal pentru a lupta Împotriva romanilor. Un mare număr al strămoșilor noștri, se vorbește de 50.000 de suflete, au venit În ajutor, prin Dardanele, Marea Neagră, Moldova și Țara Românească, În Transilvania, au luptat și sângerat lângă Turda Împotriva lui Traian și după ei și-a luat numele orașul Aiud, Enyed. Strămoșii noștri au construit În anul 105 după Cristos [orașul] Tălmaciu, de lângă Sibiu, care a devenit reședința talmudiștilor” <endnote id="(536, p. 414 ; 334, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-o În picioare. În aceeași epocă, și vrăjitorilor li se punea În seamă cam același tip de ceremonii, Înfăptuite În cadrul așa-numitelor „liturghii negre” <endnote id="(85, pp. 49 și 76 ; vezi și 134, p. 192)"/>. Conform legendelor creștine, ostia sângera sau se transforma În Isus (uneori copil), iar evreii - În fața acestor miracole - se botezau. Vezi, În acest sens, pictura lui Paolo Uccello Miracolo dell’ostia profanata (1465-1468). Evreii suspectați de astfel de acte de profanare erau arși pe rug, iar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
consemnată la Începutul secolului al XVI-lea), legenda În discuție este atestată În Bizanț În secolul al IX-lea : un evreu Își Înfige cuțitul Într-o icoană, reprezentându-l pe Isus, de la biserica Sf. Sofia din Constantinopol. Icoana continuă să sângereze chiar și după ce este aruncată În fântână. Fiind surprins de oameni, evreul Își recunoaște păcatul și se botează etc. <endnote id="(136, p. 36)"/>. Atestarea legendei În Bizanțul secolului al IX-lea ne sugerează faptul că motivul iconocidului este organic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu aceeași hrană ? Nu-l rănești cu aceleași arme ?... Nu zace de aceleași boli ?... Nu se vindecă cu aceleași leacuri ? Nu-i e cald și frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul ?... Dacă mă Înțepi, nu sângerez ? Dacă mă gâdili, nu chicotesc ? Dacă Îmi dai otravă, nu mă sfârșesc ? Și dacă voi ne asupriți, noi să nu ne răzbunăm ?... Dacă suntem la fel ca voi, În toate celelalte, vă vom semăna și Întru aceasta !” (Neguțătorul din Veneția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de izbânzi, Înfricoșat/ și torturat de insuccese./ Da, fost-am om la fel ca voi” <endnote id="(492, pp. 276-279)"/>. B. Fundoianu pare să parafrazeze monologul lui Shylock, ba chiar, În unele locuri, să-l „citeze” : „Dacă mă Înțepi, nu sângerez ?” (la Shakespeare) și „răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic,/ o dâră proaspătă de sânge” (la B. Fundoianu). Ca om de teatru și ca poet, B. Fundoianu a cunoscut bine opera lui Shakespeare. El a discutat-o probabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mult aș vrea să fii mereu întreagă, Și tot crescând în numărul de frați Și-n vrednicia voastră de-mpărați! Am suferit atâta pentru voi, În al împotrivirilor șuvoi, Și-apoi plecând cu răni adânci în suflet, Urc drumul crucii, sângerând în cuget... Îți urmăresc destinul de departe Și nu te văd fugind de căi deșarte, Nu-ți văd crescând vlăstarii către soare, Și inima mi-e tristă și mă doare... Poate te-ntorci în ceasul cel târziu, S-aprinzi Cuvântului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui taică-su, fugi, cu ochii în lacrimi spre bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
le apuca cu mâna stângă aplecând întreg smocul spre înainte, apoi cu dreapta făcea harști! cu secerea, retezându-le cu o singură mișcare. Am tras cu ochiul și căutam să fac aceleași mișcări ca dânsa, când deodată văd că-mi sângerează degetul mijlociu de la mâna stângă, și sângele prinse să curgă mai tare. I-am spus mamei care secera lângă mine, dânsa m-a certat că nu-s îndemânatic, își rupse o bucățică din mâneca cămășii și mi-a pansat degetul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la ușă, o deschise și ieși afară pe prispa casei. Auzi niște gemete dar nu zări nimic din cauza fumului. Se îndreptă spre gemetele ce se auzeau spre poartă și-l găsi pe Săndel cu o rană la piciorul stâng, care sângera. Strigă spre maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să bandajeze rana și auzi glasul lui Lențâca, dinspre colțul bucătăriei de vară; se duse repede spre ea și o găsi de asemenea rănită și plină de sânge ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
construcții, calificându-se la bătrânețe în meseria de lăcătuș. Era foarte îndrăgit și respectat de mai tinerii săi tovarăși de muncă, dar seara, când se întorcea acasă abia mă abțineam să nu izbucnesc în plâns la vederea mâinilor lui învinețite, sângerând de la sculele pe care cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă casa din Copou ce ne fusese repartizată, aveam o bucățică de gradină pe care frații și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atac asupra unei mici insule din Marea Roșie, garnizoana egiptean) fiind luat) prin surprindere. Bushinsky a v)zut o santinel) doborât) de o rafal) de mitralier). —Era un b)iat tan)r, spune el. Împușcat În picior. Carnea Îi atârnă sfârtecat). Sângeră puternic. L-am Intrebat atunci pe ofițerul ce era la comand): „Nu putem face ceva pentru el?”, la care el mi-a r)spuns: „Toate la timpul lor” și am plecat mai departe. Și avea dreptate. Nu l-am mai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Israelului. Refugiaților arabi trebuie s) li se ofere ajutor și compensații, Ins) Israelul nu se va sinucide de dragul lor. Acum, arabii se v)d Ins) reîntorcându-se s) treac) totul prin foc și sabie, iar Israelul nu va accepta s) sângereze și s) ard). O respingere radical) a revendic)rilor arabilor constituie Ins) un obstacol În calea p)cii. Golda Meir este acuzat) uneori c) susține c) sioniștii nu le-au f)cut arabilor nici un r)u. În num)rul din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mine cu un breloc, un minuscul pistol de argint, pe care era nerăbdător să mi-l arate - și dintr-odată, s-a Întins pe trotuar, dar n-a plâns În timp ce se aduna de pe jos, nebăgând În seamă genunchiul care-i sângera și ținând Încă strâns În mână minuscula armă. În vara lui 1909 sau 1910, m-a inițiat plin de entuziasm În posibilitățile dramatice ale cărților lui Mayne Reid. Le citise În rusă (fiind În toate privințele, cu excepția numelui de familie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la vederea unui pisoi care chinuia un pui de veveriță - lăsându-l să fugă câțiva centimetri, apoi repezindu-se din nou la el. Aproape nu mai avea coadă și ciotul rămas sângera. Întrucât nu putea să scape fugind, micuța victimă a Încercat un ultim remediu: s-a oprit și s-a Întins pe o parte ca să se confunde cu pata de lumină și umbră de pe pământ, dar mișcarea prea bruscă a dat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pustiit... Ai luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război, mulți viteji s-arată! Îl roade viermele pizmei că de ce altul să-i uzurpe faima lui de "Mare Apărător al Creștinătății"! spune Mihail. "Fală goală din creștet până-n tălpi!" E lihnit după mărire, adaugă Stanciu. Cine-l împiedică să sângereze și el? Să-și cucerească gloria cu sabia, nu cu gura! spune Vlaicu. Ne jucăm de-a baba-oarba cu slăviții crai și nu vedem că osmanlâii stau grămadă la hotară să ne-nghită, răbufnește Ștefan. Îți vine să urli! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Vodă Ștefan și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli gura... Să pună judele o vorbă bună; de cerut știu să ceară apărătură. O arvună, ceva... De unde?! răbufnește Juga exasperat. Mi-am sângerat buricele degetelor zgrepțănând haznaua. Că n-o fi lada ceea fermecată, din care să tot iei și de fund să nu mai dai! Mai caută, iubitule, îl îndeamnă Ștefan cu blândețe. Mai zgreapțănă, mai scormone. Cine caută, găsește." Domnia ta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]