1,892 matches
-
ochelarii Îndrăgostirea morților la plimbarea nocturnă acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt deschise văd prin vitrinele aburite chipuri aplecate discutând febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două vieți fi simultane măcar o clipă mă uit sus pe acoperișul companiei naționale marele N aurit de lună un
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
al bunicilor fetiței și chiar ar fi locuit la ei într-o perioadă, relatează Realitatea Tv. Vineri după-amiază, fetița a plecat cu bărbatul la scăldat. Acolo, potrivit declarațiilor suspectului, acesta a agresat-o sexual și, când a văzut că fetița sângera, s-a speriat și a stangulat-o. Apoi, a luat cadavrul și l-a dus într-un canal din apropierea localității. El a acoperit fetița cu rochița cu care aceasta fusese îmbrăcată. Bărbatul a participat, se pare, chiar la acțiunea de căutare
Suspectul reţinut în cazul fetiţei omorâte în Timiş şi-a recunoscut fapta () [Corola-journal/Journalistic/26035_a_27360]
-
am referit la elemente de ordin economic, social, cultural, istoric, nu însă și la cele ce țin de spațiul în care ne-am circumscris existența, de geografia noastră. și mă gândesc, când spun asta, la acele răni care încă mai sângerează, la acele părți smulse crâncen din trupul României, care se numesc Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herței. Au făcut, oare, tot ce se cuvine și tot ce trebuie cei care s-au aflat la cârma țării noastre pentru că Basarabia, actuala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
faci asta Mi-ar fi spus Tante Viola Copilul halucinogen Părul tău buclat era o invenție Trăgea de nor ca un pui de lup Căruia abia îi răsar colții Tu mă mușcai în vis cu dinți abia crescuți Buzele mele sângerau ca trandafirii roșii Îi țineai minte Oftam senzual Găseam salvarea în ultima clipă Peste pierderea cunoștinței Te apărai cu un fir subțire de viață Tu copilul halucinogen Cu norul din creștet Plutind într-o sferă Transparentă ca pielea unui înger
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
acestui înamorat care cheamă „pînă la urmă / Îngeri în ajutor", îngeri care-i sugerează, impredictibil, „să pulseze invers", îl constituie o fibră luptătoare: „Sînt al speranței ostaș" (Impact). Sau într-o variantă patetică: „Eu sînt stînca de la bază / Care noaptea sîngerează" (Prund de stele). Cu un adaos revelator: „Stînca are aceeași grupă sanguină cu mine" (Răsfrîngere). Acestei dispoziții de „ostaș" îi datorăm și cîteva energice tușe vizînd mediul socio-politic proxim, acea „uriașă moară", unde „Diavol cu diavol se însoară" (Stare). După ce
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
Se zvonește că, îndrăgostită, toamna a fugit de acasă și nu mai vrea să vină. Se pare că o săgeată de-a lui Cupidon i-a străpuns pieptarul de lăstari și a rănit-o adânc. Dovadă stau poate aceste fructe sângerând spre coacere. Și sufletul meu bolnav de tristețe dă fuga s-o ajungă și s-o aștepte la margine de orizont, drumeț cu aripi neînvinse. Ar vrea s-audă și el simfonia iubirii în culori și arome, căci se spune
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
urgia nestăvilită a dușmanului. Întunecatul balaur Marco Balaurul se apropia pe neașteptate de Andrico și îl atinse aprig cu o flacără albastră pe umăr. Îndraznețul voinic nu se sperie ci scoase sabia și o înfipse adânc în piept. Întunecatul a sângerat, dar și-a revenit repede și l-a ridicat pe Andrico până la cer, după care i-a dat drumul între statuile din piatră care parcă îl priveau cu ochi goi de granit. Durerea a fost mare și în dreptul inimii i
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
apucat să strige cât o ținea vocea, dar n-a primit niciun răspuns. Atunci și-a prins capul în mâini jelindu-se, iar lacrimile au prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar a atins pământul până ce stoarsă de puteri s-a prăvălit învinsă. Tăcerea trandafirului îi dădea fiori reci. Nu mai avea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu care dispar în nisip. Urlu din răsputeri, dar nu aud nici un sunet. Alerg din nou. Mici obiecte tăioase îmi sângerează tălpile. Sunt scoici. Marea e pe aproape. Câinii m-au ajuns. Mă sfâșie. Nu-i văd. Îi simt doar și îi aud. Alerg. Acum știu încotro. În depărtare nisipul își schimbă culoarea și se transformă în apă. Deșert de apă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și-a stins. [1927] * PEISAJ TRANSCENDENT Cocoși apocaliptici tot strigă, tot strigă din sate românești. Fântânile nopții deschid ochii și-ascultă întunecatele vești. Păsări ca niște îngeri de apă marea pe țărmuri aduce. Pe mal - cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte de pe cruce. Din păduri de somn și alte negre locuri dobitoace crescute-n furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
îmi taie drumul - care prieten? Îmi taie pasul - ce vrăjmaș? Ah, pasărea Foenix ca altădată nu mai zboară peste oraș. [1928] * CAP APLECAT Mă îndemn să fiu și o clipă mai sânt Undeva pe câmp a murit fratele vânt. Toamna sângerează peste un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amîn. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. În fântână mi-aplec gând și cuvânt. Ceru-și deschide un ochi în pământ
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire și dacă ți-ai sângerat picioarele te așezi pe un podmol de lut. Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streșini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
intra în cușcă, ce mai praznic pe fiare! Am înțeles asta în ziua în care mi-a trecut pentru prima oară prin minte că nu eram poate chiar atât de vrednic de admirație. Din clipa aceea, am devenit bănuitor. Fiindcă sângeram puțin, m-am gândit că mă vor înhăța și mă vor înghiți cu totul. În aparență, eram în aceleași raporturi cu contemporanii mei și, totuși pe nesimțite, ceva între noi începea să sune fals. Prietenii mei nu se schimbaseră. Lăudau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vreme îndelungată distrat și surâzător, cu iluzia unei armonii generale, când, în realitate, judecățile, săgețile și batjocurile se năpusteau din toate părțile asupra mea. În ziua în care mi-am dat seama de asta, am devenit, în sfârșit, lucid și, sângerând din mii de răni, mi-am pierdut dintr-o dată toată puterea. Întreg universul a început atunci să râdă în jurul meu. Iată un lucru pe care nici un om (în afară de cei ce nu trăiesc, adică de înțelepți) nu-l poate îndura. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
intrarea trupelor sosite din război. Publicul alerga să le vadă ca și cum ar fi mers la un spectacol vesel. Nu s-a mai întâmplat însă același lucru atunci când, în 1919, am asistat la defilarea trupelor aliate pe Champs Elysées. Inima națiunii sângera și cine oare ar putea fi sigur că ea nu continuă a fi în doliu și azi? Politica în general, inclusiv politica internațională, va părăsi cabinetele oamenilor de stat. Omul de pe stradă va juca, în continuare, un rol important; el
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
spadă. Totul se petrecuse cât ai clipi; și, Înainte ca vreunul din cei prezenți să apuce să reacționeze, căpitanul Alatriste și cei doi ciraci care Îi acopereau spatele se făcuseră nevăzuți, lăsându-l pe micul marchiz zăcând pe spate și sângerând abundent sub privirile Îngrozite ale doamnelor și Însoțitorilor lor. Afacerea făcu ceva vâlvă; Însă influențele lui Guadalmedina Îl puseră la adăpost pe ucigaș. Cu toate acestea, neplăcut impresionat, Alatriste avusese timp să ia cu sine amintirea spaimei de pe fața palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amânarea loviturii definitive și mortale. Părea un motan negru și jigărit jucându-se cu șoricelul Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai tânăr nu era grav rănit. Însoțitorul lui și Diego Alatriste Îl duseră mai aproape de fanarul pe care Îl aprinseseră din nou; și acolo, sprijinit de zidul grădinii carmeliților, Îi cercetară rana făcută de italian: una din zgârieturile acelea superficiale, sângerând spectaculos dar fără consecințe, care le permiteau de obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea doamnelor, cu brațul În eșarfă legată de gât, obținând astfel avantaje la preț redus. În cazul lui Însă, nici măcar eșarfa nu era trebuitoare. Tovarășul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mai putea să exprime în cuvinte tot ceea ce simțea nu însemna că aceste trăiri muriseră. Nerostite însă, ele deveneau un fel de fiare pe care nu le putea stăpâni: mușcau, zgâriau fără milă- până la sânge, dacă un suflet poate sângera. O sută patruzeci și trei de zile de tăcere. Pentru că... discuțiile despre vreme și alte asemenea fleacuri erau de fapt același lucru: niște tăceri deghizate. Cel puțin când era vorba despre ei. De fiecare dată când forma numărul de telefon
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dimineața, o ia pe ea de odihnită, să-i tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de cine știe ce-i umblă ei prin cap! Toma, săracu, poate-i în pământ, poate trag viermii din el sau e rănit pe undeva și sângeră și se perpelește și nu mai poate de dorul ei, și ea nici cu spatele nu se gândește la el. Sau se gândește ce făcea, noaptea, cu el, la mare, ce mi-a spus la-ntoarcere, că încă pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gândeam. Își duse mâinile urechi să nu mai audă. Ajunge! Stăpânește-te! o încurajă bătrâna. Nu-l vezi că moare? Cum o să moară? Trebuie să-l salvăm. Trebuie să-i oprim sângele. Cum să-i oprim sângele? Nu vezi că sângeră întruna? Norocul lui. Dac-ar avea hemoragie internă, ar fi și mai rău. Vorba-i cum îl ducem și unde-l ducem de-aici. Mi-i sete, șopti rănitul. Dă-i să bea, o rugă bătrâna și ascultă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceea ce Logica îi dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece compătimirea te distruge și te anihilează! Cugetați la Aristofan, marele comic, la ce a bufonat, doar ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
s-ar putea stinge repede ca autor recunoscut, imediat ce va fi depășit limitele propriei experiențe de viată. Dar la zece ani de la Amantul colivăresei (1994), în care fosforescența claselor marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel, scepticismul este înlăturat pentru a face loc poftei plastice, ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc la sublim, înainte și înapoi, până la anihilarea aproape completă a reperelor. Dincolo de natura
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
Demetriusț e de patruzeci de grade”. O vedem prin ochii lui „chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
marțial, adîncind tema crizei de conștiință a unei epoci sleite: "cînd moartea aruncă pe masă o mînă de pămînt/ dovedește astfel că acul busolei/ e țeava de pușcă uitîndu-se la tine/ în timp ce privirile tale ascut/ săbiile de Damasc/ iar asfințitul sîngeră/ cît toți răniții unui secol/ umflînd gurile de canal? (Peisaje umane, II). Sau această angelică halucinație, de-o puritate ce-și asociază cruzimea (sabia tăioasă e un motiv obsedant), așezîndu-se în clima boreală, în vecinătatea literară a hiperboreei nichita-stănesciene: "Îngerul
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]