3,819 matches
-
când era cât pe-aci s-o pierd definitiv. Ceea ce nu făcuseră făgăduielile, stăruințele, constrângerile și amenințările, reușiseră să facă lacrimile. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie. ... Ciudate sânt unele lucruri! Plecasem de-acasă în goană, ars de fierul roșu al geloziei (cînd Alexa îmi destăinuise că un tânăr ceruse pe Mihaela de nevastă). N-aveam limpede în minte ce trebuia să fac, eram prea înfierbîntat, cu temperatură mare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Clădisem pe acest gând o dramă imaginară. Nu era oare pretextul ca să-mi văd lacrimile și odată cu ele ― rezolvarea impasului în care mă aflam? Spuneam mai sus că pornisem la atac fără nici un plan preconceput. Chiar dacă aș fi avut vreunul, sânt sigur că praful s-ar fi ales de el. Am mers la voia întîmplării, și întîmplarea aranjase lucrurile mai înțelept decât ar fi făcut-o cea mai înțeleaptă minte. Mie nu-mi rămăsese altceva decât să ascult supus sugestiile care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute, mie personal nu-mi aparținea decât executarea. Am așteptat-o pe Mihaela toată ziua. Îmi spusese că vine fără să precizeze ora. Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sânt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut al ochilor. În așteptarea ei, țeseam febril, închipuindu-mi tot
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și cât se poate de paternă. Îl ascultam posomorât și când sfârși (și era sigur că mă convinsese) i-am retezat-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să mă întrebi? ― Și dumneata când ai luat pe mama ai trecut peste voința părinților. Tel père, tel fils! L-am văzut pălind. Lovisem în plin. ― Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mai bine aș fi murit. Nu știu ce are să se întîmple cu mine... ― Aimée, iarta-mă că-ți spun: exagerezi peste măsură. Dai proporții de tragedie unui fapt mărunt, fără importanță. Dacă toate femeile cărora li s-a întîmplat același lucru ― și sânt milioane în toată lumea ― ar proceda ca tine, unde am ajunge? Viața nu se poticnește dintr-atîta, merge înainte. Și noi trebuie să ținem pasul cu ea. ― Ce vrei să fac dacă simt așa...? Nici o femeie nu seamănă cu alta. Țineam cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
V-ați mutat de mult din casa lui? ― Numai de câteva săptămâni. Am găsit un apartament într-un blokhaus... Cam după o lună de la nunta Veveriței, m-am, pomenit ca un domn. Era și Mihaela de față. S-a prezentat: ― Sânt avocatul moștenitorilor defunctului Coleșiu. Trăsnet! A murit Coleșiu! Cînd? Cum? De ce? Am aflat pe loc amănuntele de care aveam nevoie. Închisese ochii la câteva zile după nunta lui Novac, în urma unei crize care l-a dat gata în câteva zile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei e prea zgârcită când ar fi putut să fie mai darnică. (Parcă făcea toate lucrurile pe jumătate.) Până la urmă i-am dat dreptate. "Poate din cauza morții lui Coleșiu". Adevărat, bucuria noastră avea un sâmbure de tristețe și cred că sânt rare bucuriile întregi. Casa nu era liberă decât după câteva luni. Iar micile reparații de care avea nevoie ne mai răpeau cel puțin o lună. Oricum înainte de Sf. Dumitru nu puteam să ne mutăm în ea. Veni și Alexa să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
continui până la capăt. Morala care se desprinde din acele pagini mă zguduia: ― Și Mihaela ar fi putut să nu fie cîrnățăreasă! Și totuși a fost! S-o pedepsesc așa cum a făcut Manaru cu nevastă-sa? Nu știu... nu știu încă... Sânt atât de obosit! Nu pot să mai leg un gând... Am adormit din nou. Când am făcut ochi se luminase de ziuă. O durere ascuțită mă încerca în coșul pieptului. Cred că această durere mă trezise. Încă buimăcit de somn
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
c-o să trăim o sută de ani în casa lui Coleșiu? Hotărât, ne-ai dat prea mult. Poate nici n-apucăm a ne muta acolo. În defintiv de ce îmi fac atâta sânge rău? Mă revoltam încercînd o eliberare; doar nu sânt nici primul, nici ultimul încornorat. Apoi am strigat cu pumnii strînși: ― Și ce dacă m-a înșelat? Doar nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse de zădărnicia chinurilor mai mult decât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la stăruința ei. ― Ai fi putut să mă anunți, Mihaela. Veneam la spital să te iau. ― Credeam că ești la serviciu, n-am vrut să te deranjez. ― Să mă deranjezi? Ce vorbă e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sânt fără sens. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ― N-a putut veni... M-am descurcat și singură după cum vezi. Am ajutat-o să urce scările, șchiopăta destul de rău; aș fi luat-o pe sus, în brațe, dar nu m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Eroicul încorporat, nicidecum magnificul. Ducă-se naibilor de prostie ― ce-mi pasă? Mai departe, dădui peste altă pancartă cu afișe multicolore și din nou Magnificul încorporat îmi captă atenția. Pe legea mea, unii autori dramatici (era vorba de o comedie) sânt bătuți la cap cu leuca, își aleg niște titluri pur și simplu absurde. ― Ce faci, iubite conte? Mă abordase Charlot. (Acum îmi spunea conte pentru că mă căsătorisem cu contesa, așa cum o porecliseră mansardiștii în de-rîdere pe Mihaela.) ― Măi, explică-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaelei, am lăsat-o pe ea să vorbească mai întîi. Ca și când intuise ceea ce mă interesa, mi-a spus: ― Mihaela se află la mine acasă. (Hm, nu era chip să asculte de mine.) ― De ce ai primit-o? ― Ce era să fac? Sânt sora ei și dacă am fost cea dintâi care i-am reproșat fapta, tot eu o iau sub scut și o apăr când se află în primejdie. ― Nu înțeleg. De care primejdie e vorba? ― Ai izgonit-o și ți se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îi făcea curte asiduă. Contești acest fapt? ― Nu. Dar atâta nu-i suficient ca să vă stricați căsnicia. O mică slăbiciune se poate oricum ierta femeii. ― Unii iartă și slăbiciuni mai mari. Eu nu pot. Dacă am ră-mîne mai departe împreună sânt sigur că tot aici vom ajunge. Firea mea nu cunoaște tranzacții în această materie. Recunosc, sânt un om ciudat, dar așa sânt ce vrei? Cine altul în situația mea i-ar dărui o casă ― unica mea avere personală? ― Ai mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oricum ierta femeii. ― Unii iartă și slăbiciuni mai mari. Eu nu pot. Dacă am ră-mîne mai departe împreună sânt sigur că tot aici vom ajunge. Firea mea nu cunoaște tranzacții în această materie. Recunosc, sânt un om ciudat, dar așa sânt ce vrei? Cine altul în situația mea i-ar dărui o casă ― unica mea avere personală? ― Ai mai spus-o, și cu toate astea încă nu-mi vine a crede. ― Cum, te îndoiești? ― Iartă-mă, e așa de neobișnuit... încît
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un simplu joc din parte-mi ca s-o sperii pe Mihaela și s-o cumințesc pentru multă vreme de aci înainte. Dacă ar fi fost posibil să-i fotografiez gândurile atunci când i-am vorbit de casa dăruită soră-și, sânt sigur că Alexa își spunea în sinea ei: " E viclean, face pe generosul; locuința tot a lui va fi pentru că nu-l lasă inima să se despartă de soție ― o încearcă numai." De aceea, când peste câteva luni sentința fu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
punând picior peste picior. (Făcu gestul acesta cu o grație neîntrecută.) Cum stătea așa, arăta tot ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau... Regret că nu sânt sculptor. De pildă un Canova sau un Rodin... ― De ce? ― Pentru că te-aș fi imortalizat în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am refuzat numaidecât... ― Rău ai făcut, rău, domnișoară Cecilia... ― Nu, deloc. Nu-mi place cum sânt Aș vrea să fiu alta, zburdalnică, vie, plină de viață. Eu încă nu mă pricep să râd. Din cauza asta, la școala, Mihaela devenise simpatia mea. ― Ai fi vrut să fii ca ea? ― Nu mă refer la fizic, ci la firea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lăsasem. ― Mă îndoiesc, domnișoară Cecilia (Cici, numele de alint, îl abandonasem; parcă o micșora), că nu te-a iubit cineva... până acum. Probabil că n-ai dat nimănui putința să se apropie de dumneata... N-o fi asta? ― Ai dreptate, sânt cam distantă... Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inaccesibilă. Ce vrei, asta mi-e firea, nu pot ieși din mine. Poate se va ivi cândva un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rânji ea crispat ca o vedenie. ― Se va vedea! am țipat înfruntînd-o. Violența tonului o sperie. Se trase un pas înapoi, privindu-mă ca halucinată. În timp ce ieșeam pe ușă îmi aruncă o piatră: ― Ticălosule! Poate mi s-a părut, nu sânt sigur. Oricum ar fi fost, nu mă duru lovitura. Nimerise într-o chiurasă de oțel, ori devenisem complet insensibil? În dreptul porții, altă scenă tare. Smaranda, nevasta șoferului care; tocmai se întorcea, dând cu ochii de mine, mă apostrofă cu o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
temut să n-o surprindă moartea înainte de a isprăvi. N-a fost chip să citesc scrisoarea decât după ce am dormit o oră cu ajutorul unui somnifer. Iat-o mai jos, reprodusă întocmai: II Poate ai aflat până acum că nu mai sânt Înainte de a pleca în necunoscut voiam să-ți vorbesc, să-mi deschid pentru ultima dată inima înaintea ta, dar mi-a fost greu, foarte greu. De aceea am ales calea scrisului, mult mai lesnicioasă, când poți spune tot ce te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
această revărsare de generozitate mă revolta. Mai precis: mă durea. Găseam însă repede o consolare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu mă ignorează ca pe o străină de care nu-l mai leagă nimic? Nu, nu-i sânt încă străină, el tot mă iubește. Dacă nu m-ar iubi, tot ceea ce ar face n-ar avea sens. Doamne, ce nevrednică eram de iubirea ta! Mă simțeam așa de mică față de tine, mică și neînsemnată ca o gânganie, iar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
singură dragoste și aceea atât de tragică? Plec mutilată de pe lumea asta, înfrîntă definitiv. Nu știu, dar unii oameni sânt sortiți să ispășească greu o greșeală. Eu sânt dintre aceia. Nu mă plîng! Dealtfel, nici nu mai am lacrimi. Odată, sânt mulți ani de-atunci, o țărancă octogenară mi-a spus: domnișoară frumoasă, să te păzească Dumnezeu și Maica Precista de dragostea neagră. La vârsta aceea n-am înțeles despre ce era vorba. Acuma știu prea bine. Invitația ta la vals
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
orice rămășiță de iubire. Dar, în locul unei purtări menite s-o depărteze, ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari, care o apropiau. Într-o vreme simțeam nevoia unei superiorități nete asupra bărbatului ei, în ceea ce privește situația socială. Știam cât sânt de sensibile femeile când e vorba de galoane ierarhice. (Vidra lui Răzvan trăiește în orice soție.) Eram avocat, el funcționar public. Între aceste două cariere nu părea să fie o diferență sensibilă. Mie îmi trebuia una zdrobitoare. Cu câtă râvnă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în suferință, în faptă și în vorbă, e pururea vie, pururi prezentă Mihaela! Pretutindeni Mihaela! Obsesie uriașă, copleșitoare, trebuință ca aerul și lumina. Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile ei crescute până în adâncurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sânt tocmai acelea de care te îndoiești mai mult. Totuși, în rânduiala aceasta cuminte a morții, un gând se agață timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ideea încît sânt în fericita pozițiune de a vă putea anunța cumcă nu putem avea decât o reușită cât se poate de bună și frumoasă. Cât despre regim, el nu ne poate împiedeca de loc, pentru că serbări de asemenea natură sânt permise în întreg-ul Austriei, și nu numai că sânt permise, ci sânt un drept esențial al vieței constituționale. Alte împregiurări iar nu mai sânt în stare de a opri cursul lucrurilor, căci ideea și-a făcut calea în inimile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]