KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900

nu vreau, Doamne, nu vreau să rămân așa. Amân de aceea orice hotărâre până mă voi întoarce, oarecum, în "lume". Acolo am să văd ce-o să fac și mai ales cum să fac. Foile astea, adunate în vraf pe noptieră, sânt un eșec mai mare decât ceea ce povestesc. Chiar în seara asta le voi arde, am decis să nu e mai las medicului și nimănui altcuiva, pentru că dacă ei ar citi n-aș mai scăpa niciodată de-aici, sau poate aș

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
cu părul zbârlit în toate părțile, vopsit în acel negru artificial, ca al vameșului Rousseau, își arată, în sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea mai tânără a corpului ei. Cruciulița s-a agățat de vârful unuia dintre ei și sclipește acolo, pe perna caldă a mușchiului. Atâta s-a fâțâit, atâta și-a uscat părul cu foenul, atâta și l-a pieptănat

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
trebuie să fie visul oricărui puști. Dar cu mine e altceva. Ea mă interesează mai puțin ca inițiatoare în erotism, cât pur și simplu ca suflet și gândire și memorie de femeie coaptă, de femeie adevărată. Elevele sau studentele nu sânt de cele mai multe ori, decât niște mâțe închipuite, învăluite, e drept, în lumina de ambră a ochilor și într-un fel de nonconformism năuc. Fără trecut, sau fără să și-l conștientizeze încă, anexe de discotecă al căror erotism, când există

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Apoi a mai picat câte una din timp în timp. Dar am necaz mare pe adolescentele astea zălude, care te lasă, te lasă până nu te mai lasă. Am pierdut vremea degeaba, luni de zile, pe lângă una dintre ele, așa că sânt sătul. N-am încercat niciodată să trăiesc timp mai lung, pe bune, lângă o femeie. Nana e pentru mine o șansă neașteptată: pot dormi la ea, ceea ce n-am făcut niciodată, cu nimeni. Cred că vin aici pentru a patra

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
decât să profităm amândoi un timp unul de celălalt, fără probleme, fără încurcături. Uneori mi-o și imaginez în chip de Ingrid Bergman, aplecîndu-se peste uriașa balustradă a scării în spirală și strigîndu-mi mie, Anthony Perkins, de mult plecat: "Dar sânt bătrînă! Sânt bătrînă! Sânt bătrînă!" E perspectiva care mă îngrijorează cel mai mult, uite, abia îmi închipui figura ei de animal mic, bătut fără vină, și mă și simt întors pe dos de milă. Cred că n-aș putea părăsi

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
profităm amândoi un timp unul de celălalt, fără probleme, fără încurcături. Uneori mi-o și imaginez în chip de Ingrid Bergman, aplecîndu-se peste uriașa balustradă a scării în spirală și strigîndu-mi mie, Anthony Perkins, de mult plecat: "Dar sânt bătrînă! Sânt bătrînă! Sânt bătrînă!" E perspectiva care mă îngrijorează cel mai mult, uite, abia îmi închipui figura ei de animal mic, bătut fără vină, și mă și simt întors pe dos de milă. Cred că n-aș putea părăsi niciodată pe

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
un timp unul de celălalt, fără probleme, fără încurcături. Uneori mi-o și imaginez în chip de Ingrid Bergman, aplecîndu-se peste uriașa balustradă a scării în spirală și strigîndu-mi mie, Anthony Perkins, de mult plecat: "Dar sânt bătrînă! Sânt bătrînă! Sânt bătrînă!" E perspectiva care mă îngrijorează cel mai mult, uite, abia îmi închipui figura ei de animal mic, bătut fără vină, și mă și simt întors pe dos de milă. Cred că n-aș putea părăsi niciodată pe cineva dacă

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
îți dă acea ambiguitate care mă fascinează. Mă ajuți să-mi scot hainele groase, cu dâre de zăpadă pe la încheieturi, și rămân în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
era să ți se facă rău. Cred și eu, tu doar mi-ai povestit - și pe mine m-a apucat tremuratul, îți iau mâna și-ți privesc inelul cu peruzea, îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sânt imposibil. Te ridici și scoți din poșetă un pachet auriu de cafea în care zuruie boabele. Cafea austriacă, unii spun că e cea mai bună, alții că e cea mai proastă. O pui în aparatul de râșnit, potrivești deasupra capacul

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
sarcastic că, de obicei, autorii care scriu despre aceste adâncuri nu prea au cu ce să le sondeze. Eu am terminat, de fapt am înghițit două cărți pe care mi le-ai împrumutat săptămâna trecută. Nouă povestiri de Salinger (toate sânt excelente, dar mi-a plăcut cel mai mult Omul care râde, pentru că am avut și eu un prieten care, când eram mic, îmi povestea tot felul de minuni, îl chema Mugurel și se apuca să-mi spună că au fost

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
la suprafață ca și când din apa intens albastră a oceanului o insulă s-ar înălța, gata împădurită, cu animale, păsări, flori și libelule, încetînd să fii femeie, devii femeie. Ne apucăm de sporovăială. Asta o să facem până la opt dimineața. Niciodată de când sânt cu tine n-am putut închide un ochi toată noaptea. Ți-am povestit filme, ți-am spus bancuri și apoi am trecut la confesiuni amoroase, îmi place la nebunie faptul că tu știi să asculți, că ești mereu atentă, deși

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
plicul pentru bani. Și-apoi, spre dimineață, ducând buldogița în pat și chinuindu-te s-o dezvirginezi. Ai coborât puțin, stai acum cu obrazul lipit de mijlocul meu și mă ții de talie. După povestea asta, tăcem amândoi destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
din cireșul amar. Când, deschizând prima dată gura, i-am spus că știu clădirea, s-a însuflețit de parcă i-aș fi făcut un dar frumos. Și fără nici o introducere, s-a apucat să-mi spună o poveste ciudată: "Ai mei sânt gruzini de origine, îmi spuse. Străbunicul meu a venit în Valahia pe vremea lui Hangerliu, un domnitor cam într-o ureche. Făcea negoț de atlazuri la Giurgiu. Când îngheța Dunărea, de se făcea ca o coajă de fistic prin care

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Chiar înainte de REM deci, lumea îmi devenise oarecum străină. Sigur, mă încerca și ispita de-a afla ce mi se întîmplase în realitate, ce-au văzut fetele, cum am arătat la fiecare vârstă (între linia a treia și-a patra sânt sigură că arătam ca acum) și mai ales aș fi vrut să știu când va fi sfârșitul. Știam însă că nimeni n-o să-mi spună. Asta intra în regula jocului . Ne-am despărțit pe la două, după-amiază am dormit, m-am

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
îi înflori între degete. L-am lăsat acolo, sub boltă, ca să-și ducă de-acum singur viața fantastică, și-am ieșit din nou în orașul pustiu. Păsări colorate, mai mari decîtvnoi, ne spionau de după ferestre. Altfel, orașul era cenușiu, așa cum sânt toate orașele care locuiesc într-o perlă. Când obosiserăm de-atîta rătăcit printre construcțiile de piatră, Carmina privi prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-o descrie cu atâta precizie, încît în curând ne-am trezit din nou

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
Am izbit paharul de un trunchi, m-am lăsat pe vine și-am început să plâng. Mă simțeam, acolo în vis, de o singurătate fără ieșire, fără speranță. M-am trezit în plină noapte și mi-am dat seama că sânt îndrăgostită. De ce trebuia s-o iubesc pe Ester? Ani de zile fusese pentru mine la fel ca Puia sau Carmina sau Garoafa. Iar acum nu mai suportam trecerea timpului până să o revăd. Mă încurca, mă dezorienta însă faptul că

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
e bătrână, gâtul tău e moale ca pielea de căprioară și are cute. Mi-e silă de tine, dar îți zâmbesc mecanic, iar tu îmi zâmbești cu foarte puțină speranță. O babă. Cu sâni încă frumoși, dar ce sens are? Sânt golit de dragoste, iar povestea ta mă obosește fizic. Vin zorile, Nana. Dă-i zor. Te întorci în pat cu o cutie ca de pantofi. O deschizi și, de sub un strat de vată, scoți un ou mare, ca de struț

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
negru. Toate lucrurile din cameră au devenit întunecat-albăstrii, iar pereții sânt destul de deschiși la culoare, în urechi îmi răsună vocea ta, pe care de la o vreme nici nu am mai perceput-o ca sunet, ci ca pură înșiruire de imagini. Sânt secat, după noaptea asta nedormită, mă simt de parcă toate organele mele ar fi o combinație de cauciuc și acid clorhidric. Aproape că nici nu observ când îți reiei firul istorisirii. Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
cu apa și cel cu paharul, și Egor a aprobat dând ușor din cap, fără să se mai entuziasmeze ca la început. Acum știa. Eu eram, fără nici o îndoială, aleasa, eu aveam să pătrund în REM. "Uite, florile astea toate sânt pentru tine. Au venit aici oameni de pretutindeni ca să ți le aducă și ca să-ți ureze, prin mine, succes. Ei te așteaptă de mult, vin aici în fiecare an, pe mama și pe mine ne socotesc un fel de preoți

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
caleidoscop în care poți citi deodată întregul univers, cu toate amănuntele din fiecare moment al dezvoltării sale, de la geneză până la apocalips. Am citit de curând în spaniolă o povestire în care REM-ul, văzut astfel, era numit El Alepb. Unii sânt convinși că există un singur REM, alții cred că există câte unul pentru fiecare om și chiar au compus o scriere curioasă, în care înșiră semnele după care oricine ar putea ajunge să-și găsească REM-ul, dacă știe să

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
mult." L-am întrebat ce scrie și mi-a răspuns firesc, dar cu un rictus de silă: "Literatură, scriitor n-aș mai fi fost." I-am spus că mi se pare o meserie foarte frumoasă și, ca să-i arăt că sânt într-un fel în temă, l-am întrebat mai departe, folosind niște cuvinte pe care parcă le mai auzisem eu pe undeva: vrea să ajungă un mare scriitor? Mă așteptam să zâmbească, așa cum fac oamenii maturi când un copil se

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
mare sportiv. Nu, nu merită osteneala nici să te gândești măcar să ajungi doar un biet mare scriitor, doar un pârlit de autor genial. Ia cele mai bune cărți scrise vreodată. Abia dacă sânt ceva mai răsărite decât cărțile mediocre. Fundamental sânt tot cărți, nimic altceva, îți vor da, la citire, o plăcere estetică ceva mai intensă. Ca o cafea un pic mai dulce. O să le lași din mână după treizeci de pagini ca să-ți faci un sandvici sau ca să te duci

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
o clipă, în ochi, m-am simțit deodată plină de sudoare. Egor vorbea din nou: "Dar cei mai mulți dintre oameni - sau, hai să zicem, dintre scriitori - nu vor ajunge totul. Nu vor ajunge nici măcar genii. Nu vor ajunge nimic. Eu... eu sânt unul dintre ei. Dar eu măcar știu asta și prin tot ce scriu încerc să-mi exprim neputința. Știu că nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu așteaptă de la tine să spui ceva, dar și că trebuie să spui

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul meu la toate problemele lumii și ale istoriei. Uită-te la oamenii ăștia, la fetele astea, la copiii din poze. Toți sânt azi morți, toți, până la unul. Nu există nici un supraviețuitor, din toate milioanele de oameni născuți acum o sută cincizeci de ani. Ce e arma nucleară pe lângă asta, pe lângă timpul exterminator, timpul care nu lasă răniți? Ce sânt conflictele, ce este

Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]