1,873 matches
-
viata popoarelor ortodoxe, istoria bisericească s-a împletit mereu cu istoria lor politică. Așa se face că Șerbia, devenită în 1878 principat independent, isi dobândește în anul următor și neatârnarea din punct de vedere bisericesc, prin recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sîrbe, de către patriarhul ecumenic Ioachim al III lea. Mitropolitul Mihail de Belgrad, prin scrisoarea nr. 2753 din 4/16 mai 1879, explică cererea autocefaliei prin noua situație politică în care se găsea statul sîrb. Patriarhia Ecumenica a emis, la 20 octombrie
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Belgrad, prin scrisoarea nr. 2753 din 4/16 mai 1879, explică cererea autocefaliei prin noua situație politică în care se găsea statul sîrb. Patriarhia Ecumenica a emis, la 20 octombrie/1 noiembrie 1879, Tomosul sinodal care recunoștea autocefalia Bisericii Ortodoxe Sîrbe. Actul era semnat de Agathanghelos de Efes, Filotei de Nicomidia, Calinic de Calcedon, Ioachim de Dercos, Ierotei de Neocezareea, Meletie de Smirna, Paisie de Mithimnis, Nichifor de Imbros, Constantie de Fanariozaralos și Meletie de Coos. În Tomosul sinodal, Biserica Sîrbă
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
După ce teritorile bisericești ale Șerbiei s-au unit, Sfanțul Sinod de la Constantinopole a aprobat faptul că Biserică Ortodoxă Sîrbă să devină patriarhie, în 1920 luna martie, iar în luna septembrie, în catedrală din Carloviț, a fost proclamata că Biserică Ortodoxă Sîrbă unificată. În cadrul Patriarhiei au intrat : Mitropolia de Karlovitz, care avea șapte eparhii, Mitropolia Muntenegrului, care avea trei eparhii și era o mitropolie autonomă, Biserica Ortodoxă Sîrbă din Dalmatia și Boca-Cataro, care avea două eparhii și era o mitropolie autonomă din
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
iar în luna septembrie, în catedrală din Carloviț, a fost proclamata că Biserică Ortodoxă Sîrbă unificată. În cadrul Patriarhiei au intrat : Mitropolia de Karlovitz, care avea șapte eparhii, Mitropolia Muntenegrului, care avea trei eparhii și era o mitropolie autonomă, Biserica Ortodoxă Sîrbă din Dalmatia și Boca-Cataro, care avea două eparhii și era o mitropolie autonomă din 1873, Arhiepiscopia Belgradului, care avea cinci eparhii, care avea autocefalia dobândită din 1879, Biserica Ortodoxă din Bosnia și Herțegovina, care avea patru ierarhii, care a devenit
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
1879, Biserica Ortodoxă din Bosnia și Herțegovina, care avea patru ierarhii, care a devenit independența în anul 1878, Biserica Ortodoxă din Șerbia Veche și Macedonia, care avea șase eparhii, care până în 1912 s-a găsit sub juristicția Constantinopolului, Biserica Ortodoxă Sîrbă din America, care avea la început o singură eparhie. În 1923 a fost construită o episcopie sîrbă în Chicago, ea fiind subordonată Patriarhiei de la Belgrad, ai căror titulari au fost : Mardarie Uscocovici (†1935), Irineu Georgevici (1935-1938), Damaschin (1938-1939), si Dionisie
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
eparhie. În 1923 a fost construită o episcopie sîrbă în Chicago, ea fiind subordonată Patriarhiei de la Belgrad, ai căror titulari au fost : Mardarie Uscocovici (†1935), Irineu Georgevici (1935-1938), Damaschin (1938-1939), si Dionisie Milivoievici (1939-1963). În anul 1863 comunitățiile Bisericii Ortodoxe Sîrbe din America, formează trei eparhii, la care s-au ales și trei episcopi : Grigore Udicki pentru Episcopia Vestului, Firmilan Ococolici pentru Episcopia Vestului mișlociu și Ștefan Lastavica pentru Episcopia Americii de Răsărit și a Canadei. Primul patriarh a fost ales
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Canadei. Primul patriarh a fost ales în 1920 și s-a numit Dimitrie, fost mitropolit al Belgradului. În perioada lui că patriarh (1920-1930), a avut loc unificarea legislației bisericești în 1927, iar după zece ani că patriarh al Bisericii Ortodoxe Sîrbe, a urmat în locul lui Varnava (1930-1937), fost mitropolit de Scoplie, acest patriarh a pus bazele unor noi regulamente spre folosul Biseicii în 1931, iar datorită opoziției lui a fost dezaprobat de parlament Concardatul pe care l-au înfăptuit în 1935
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
fost baronul de origine macedoromână Duca, juristul Alexandru Bugarschi și politicianul șvab Kaspar Muth. Pe locul actualei catedrale a fost înainte de 1745 o biserică de lemn, care servea drept lăcaș de cult atât creștinilor ortodocși de origine română, cât și sârbă. Între 1745 și 1748 a fost construit imobilul, care inițial nu avea turnuri. Turnurile au fost adăugate spre actuala stradă Ungureanu odată cu restaurarea din 1791, astfel că fațada clădirii nu este spre piață. Abia din 1865 lăcașul de cult a
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
La mijlocul lunii noiembrie situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș. Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie 1918 ocupă Timișoara. Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
a fost protejarea comunității sârbești și a intereselor ei prin menținerea Bosniei în sfera de influență a Serbiei, sau prin secesiune. În octombrie 1991 se înființează Adunarea Parlamentară a sârbilor bosnieni, condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum privind independența Bosniei și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație (musulmanii bosniaci și croații) votează pentru în proporție de 98 %, însă sârbii bosnieni se opun. În 6 aprilie 1992 ONU recunoaște Bosnia drept stat independent, iar Karadžić devine primul președinte al administrației sârbe de la Pale. El își asumă puterea "de jure", inclusiv comanda armatei. Din 1996 era căutat pentru crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). În această calitate era căutat de forțele ONU din Bosnia-Herzegovina, pe baza mandatului
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
fie obligați să fugă la Srebrenica, 1.156 din ei murind, conform datelor guvernului bosniac. Mii de bosniaci au fost uciși și la Foča, Zvornik, Cerska și Snagovo. În 1992, satele bosniace din jurul Srebrenicei au fost supuse constant atacurilor forțelor sârbe. Institutul Bosniac din Regatul Unit a publicat o listă cu 296 de sate distruse de forțele sârbe în jurul Srebrenicei cu trei ani înainte de genocid și în primele trei luni ale războiului (aprilie - iunie 1992): Forțele militare și paramilitare sârbe din
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
bosniaci au fost uciși și la Foča, Zvornik, Cerska și Snagovo. În 1992, satele bosniace din jurul Srebrenicei au fost supuse constant atacurilor forțelor sârbe. Institutul Bosniac din Regatul Unit a publicat o listă cu 296 de sate distruse de forțele sârbe în jurul Srebrenicei cu trei ani înainte de genocid și în primele trei luni ale războiului (aprilie - iunie 1992): Forțele militare și paramilitare sârbe din zonă și din părțile învecinate din estul Bosniei și din Serbia au ocupat Srebrenica timp de câteva
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
forțelor sârbe. Institutul Bosniac din Regatul Unit a publicat o listă cu 296 de sate distruse de forțele sârbe în jurul Srebrenicei cu trei ani înainte de genocid și în primele trei luni ale războiului (aprilie - iunie 1992): Forțele militare și paramilitare sârbe din zonă și din părțile învecinate din estul Bosniei și din Serbia au ocupat Srebrenica timp de câteva săptămâni la începutul lui 1992, ucigând și expulzând civili bosniaci. În mai 1992, forțele guvernului bosniac sub conducerea lui Naser Orić au
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
de locuitori. Generalul francez Philippe Morillon, comandant al Forței de Protecție a Națiunilor Unite (UNPROFOR), a vizitat Srebrenica în martie 1993. În acel moment orașul era supraaglomerat și în stare de asediu. Aproape că nu exista apă curentă, întrucât forțele sârbe distruseseră sursele de apă ale orașului; electricitatea era produsă de generatoare improvizare iar hrana, medicamentele și alte elemente esențiale erau extrem de rare. Înainte de a pleca, generalul Morillon le-a spus la o întrunire publică locuitorilor speriați ai Srebrenicei că orașul
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
mii de bosniaci au fost evacuați din Srebrenica sub auspiciile Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați. Guvernul bosniac din Sarajevo s-a opus evacuărilor, pe motiv că acestea contribuie la epurarea etnică a unui teritoriu locuit majoritar de bosniaci. Autoritățile sârbe au continuat tentativele de a captura enclava. La 13 aprilie 1993, sârbii le-au spus reprezentanților Înaltului Comisariat pentru Refugiați că vor ataca orașul în două zile dacă bosniacii nu capitulează și nu acceptă să fie evacuați. Bosniacii au refuzat
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
aceleiași națiuni au caracteristici culturale diferite: de exemplu, dansurile populare românești diferă în funcție de zonele cultural-istorice (românii din Transilvania au dansuri precum ponturi, feciorească sau târnăveană din familia verbunkului dansat în mare parte din Europa Centrală, dar nu au dansuri precum sârba, care este dansată de românii de la sud de Carpați și de comunități vorbitoare a mai multor limbi pe ambele maluri ale Dunării); un alt exemplu de diversitate culturală în cadrul aceleiași etnii datorită evoluției istorice, e constituit de apartenența religioasă a
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
și sufrageta Hulda Garborg, soția romancierului Arne Garborg, care s-a inspirat din mai multe costume europene de sfârșit de secol XIX). Din aceleași considerente, s-au luptat să despartă limba lor comună, sârbocroata, în două limbi distincte (croata și sârba) pe baza unor „tradiții literare” separate. Din punct de vedere sociologic, ceea ce contează este mai puțin vechimea conținutului unei tradiții, cât eficacitatea procesului prin care anumite credințe și înțelesuri ajung să fie luate de cunoaștere imediată și să nu mai
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
a fost o presupusă ucidere a unor civili albanezi, comisă de forțele sârbe în orașul Suva Reka, în timpul bombardamentelor executate de NATO în 1999 în Republică Federală Iugoslavia (Operațiunea Forțele Aliate). Procurorul pentru crime de război din Șerbia a acuzat opt polițiști, inclusiv membri ai Ministerului Afacerilor Interne din Șerbia. Martorii cheie ai
Masacrul de la Suva Reka () [Corola-website/Science/314684_a_316013]
-
pentru noua Republică Kosova. Imediat după acest eveniment, Jashari s-a mutat în Albania pentru a se antrena cu primii voluntari, care aveau mai târziu să se alăture Armatei de Eliberare din Kosovo (UÇK). Familie Jashari a luptat împotriva forțelor sârbe/iugoslave din Kosovo de la începutul anilor '1990, dar acest fapt nu a fost dezvăluit publicului nici de politicienii albanezi și nici de guvernul de la Belgrad. Prima bătălie între Jashari și prietenii lui împotriva forțelor federale a avut loc în dimineața
Adem Jashari () [Corola-website/Science/314687_a_316016]
-
se predea. A urmat o luptă cumplită în care trupele iugoslave au fost nevoite să se retragă din cauza rezistenței puternice dovedite a lui Jashari și prietenilor acestuia. Reședința lui Jashari în Prekaz a fost pe urmă atacată de forțele poliției sârbe pe 22 ianuarie 1998. Atacul a fost respins când, conform relatărilor tatălui lui Jashri, Shaban Jashari "priteni din păduri" au venit să-l ajute. La primele ore ale dimineții ale zilei de 5 martie, 1998, satul Prekaz a fost din
Adem Jashari () [Corola-website/Science/314687_a_316016]
-
limba română), altele și-au conservat ortografia anterioară și au permis creșterea progresivă a diferenței dintre forma scrisă și cea vorbită a limbii (de exemplu limba engleză), ajungînd astfel să urmeze principiul etimologic. Lingviștii consideră că scrierea folosită în limbile sîrbă și hindi se apropie cel mai mult de o scriere fonemică.
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]
-
(în mass-media sârbă sunt cunoscute ca Pogromul din martie) au izbucnit la 17 martie și sunt descrise ca fiind cel mai violent incident de la sfârșitul Războiului din Kosovo. Cauza directă a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
și sunt descrise ca fiind cel mai violent incident de la sfârșitul Războiului din Kosovo. Cauza directă a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi, cea ce a determinat 50 000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie. Potrivit mass-mediei sârbe, în urma revoltelor 19 persoane au murit, 11 albanezi și 8 sârbi, câteva sute rănite, 4.000 de sârbi obligați să-și părăsească casele, 800 de case și 35 de biserici ortodoxe au fost vandalizate, distruse
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
cel mai violent incident de la sfârșitul Războiului din Kosovo. Cauza directă a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi, cea ce a determinat 50 000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie. Potrivit mass-mediei sârbe, în urma revoltelor 19 persoane au murit, 11 albanezi și 8 sârbi, câteva sute rănite, 4.000 de sârbi obligați să-și părăsească casele, 800 de case și 35 de biserici ortodoxe au fost vandalizate, distruse sau profanate. Vojislav Koštunica, pe
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]