1,693 matches
-
importante documente ale epocii: "Cronica lui Constantin Manasses" (secolul XII), „Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Cronica universală a lui Simion magistrul și logofățul”, "Cronica lui Ioan Zonaras", "Cronica anilor 1296-1413 (atribuită lui Ioan Chortasmenos)", așa - zisele "„Letopisețe sârbești noi”, „Letopisețul de la Putna”", iar unele informații le-a luat direct din Biblie. Soarta manuscrisului este următoarea: manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Bistrița în anul 1845 de filologul rus Vasili Grigorovici, care-l publică la Kazan în anul 1851
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
Ladislau a fost ridicată în apropierea localității Coronini, pe malul stâng al Dunării, a funcționat ca punct de control al traficului pe Dunăre, prima menționare scrisă datează din secolul al XIX-lea. Cetatea Ladislau are o cetate pereche pe malul sârbesc al Dunării, aflată într-o stare mult mai bună de conservare. Cetatea Tri Kule ale cărei ruine (două turnuri) se pot observa în prezent în apropierea localității Svinița. Cetatea a fost inundată în vederea amenajării lacului de acumulare Porțile de Fier
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
diaconicon, în timp ce Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei Basarab, avea funcția de mare spătar (14 ianuarie 1636 - 20 decembrie 1644), titlu pe care îl poartă în cadrul tabloului votiv din pronaos. Monumentul, neobișnuit de modest pentru o necropolă domnească, este un triconc sârbesc încununat de o zveltă turlă octogonală atât la exterior, cât și la interior, prelungit de un pronaos dreptunghiular îngust, boltit cu două calote sprijinite la mijloc pe un arc transversal. La origine, biserica nu avea largul pridvor cu turlă scundă
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
normale, iar în 1826 întocmește un Octoih și tipicon cu catavaseriu tipărit în 1826, care a fost intens folosit în bisericile românești pentru mai bine de un secol. În 1830, este numit în funcția de director al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene. Duce o neobosită activitate pentru a organiza învățământul în limba românădin Banat. În acest sens, alcătuiește ori traduce manuale și cărți de cult (Viața domnului Iisus Hristos, Tâlcuirea Evangheliilor etc.), un îndreptar ortografic (Ortografia
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
în anii 1970-1980: Romica Puceanu - „Ileană, Ileană”, „Șaraiman”; Gabi Luncă - „Răpirea din Serai” ș.a. În schimb, primii ani optzeci au marcat nașterea muzicii bănățene, o reacție la omniprezenta muzică populară promovată de stat. Noul gen era inspirat din muzica pop sârbească și a fost interzis pentru caracterul său „poluat”. Muzica bănățeană se servea de instrumente împrumutate din genul pop, precum chitara electrică, chitara bas, orga electronică, sintetizatorul și bateria, în schimb renunțând la tradiționalul țambal (uneori și la vioară sau acordeon
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
mare adversar al absolutismului habsburgic, lucrul dovedit în 1849 în Dieta de la Debrețin unde votează detronarea habsburgilor, fapt care va constitui unul din principalele acte de acuzare în urma cărora va fi condamnat la moarte; el declarîndu-se împotriva oligarhiei Bisericii Ortodoxe Sârbești conduse de Iosif Rajacič, dispută ce avea ca temei și scop obținerea dreptului ca Biserica Ortodoxă din Banat și Transilvania să-și desfășoare activitatea în limba maternă. În concepția sa revoluționară, Eftimie Murgu era un adept înflăcărat al ideii de
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
închisoarea din Iosefstadt din Boemia. Dupa ce iese din închisoare mai candidează o dată pentru funcția de deputat în Dietă și în 1861 este ales deputat de circumscripția electorală din Moravița, iar în 1865 scrie ultima lucrare intitulată "Despre memorandumul Congresului Sîrbesc"; activitatea fiindu-i îngrădită de faptul că închisorile l-au slăbit foarte mult. Ca atare, în 12 mai 1870 trece în cele veșnice acest "om fantastic cu caracter de bronz" pe care l-a dat Banatul. În 1932 - osemintele au
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
poate să ardă fețele oamenilor. Bulgarii bănățeni sunt reprezentați de Uniunea Bulgară din Banat România care publică ziarul "Náša glás" cu litere latine și revista "Literaturna miselj". Într-un recensământ al populației din Banat, atât cel românesc cât și cel sârbesc, efectuat în 1770 de Contele Clary rezultau un număr de 8.683 de bulgari. După Primul Razboi Mondial, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat în Arad și Timișoara. Odată cu venirea comunismului în România, scăderea populației de bulgari
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
trecut în unele cazuri și la execuții, cum au fost cele de la Jimbolia. După 23 august 1944 germanii din România au devenit peste noapte inamici potențiali. Înaintarea armatei sovietice a determinat numeroși germani să se refugieze în Germania. În Banatul sârbesc partizanii iugoslavi au omorât peste 1.000 de bărbați și au forțat mulți alții să emigreze. În ultimele săptămâni ale războiului, au urmat alte măsuri represive ale guvernului comunist al lui Iosif Broz Tito, având ca efect eliminarea minorității șvabe
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
devenit apoi egumen al mănăstirii și apoi episcop al Rădăuților (1572-1580). El a copiat "Letopisețul de la Putna" (scris în limba slavonă înainte de 1561 și considerat cea mai veche cronică din Moldova), un cronograf până la 1425, o cronică bulgărească și una sârbească. Când a devenit episcop la Rădăuți, el a lăsat la Slatina o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști. În 1844-1845, Veniamin Costachi a tradus la Slatina 3 volume din ""Lucrările lui Teodoret de Cyr"". La sfârșitul anului 1844 a tradus
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
în urma celui de-al Doilea Război Balcanic, la Grecia. Pentru vlahi a început o politică intensă de asimilare. Primul Război Mondial a transformat din nou Meglenul în teatru de război, locuitorii mai multor sate meglenoromâne fiind evacuați, unii pe teritoriu sârbesc, alții pe teritoriu bulgar, alții pe teritoriu grecesc. Cu ocazia reglementărilor de după război, vlahii ar fi dorit o Macedonie independentă sau măcar autonomă, cu o organizare asemănătoare Elveției, dar nicio țară nu a fost de acord. Pe deasupra, meglenoromânii au ajuns
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
primul rând pe harta Mercy, sau în raportul Hamilton (1734): O situație detaliată, pe localități, a împărțirii administrative a Banatului, înainte de înființarea Graniței militare bănățene(1768 - 1774), găsim în raportul înaltului funcționar imperial Johan Jakob Ehrler: Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un chinez, cnezul sătesc, care făcea legătura între locuitori și administrație. Funcția de cnez era eligibilă și nu era retribuită. Dar cnezul, pe întreaga durată a mandatului său, de doi - trei ani, era scutit de dări și
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
total părerea locuitorilor săi, autohtoni sau coloniști catolici, episodul imperial din istoria Banatului. O revenire pasageră sub autoritatea directă a Vienei a cunoscut Banatul între 1849, după înăbușirea revoluției pașoptiste maghiare, când a făcut parte din structura administrativă numită Voivodina sârbească și Banatul timișan și 1860, când a fost reîncorporat Ungariei.
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
al sârbilor (1725-1737) și mitropolit de Carloviț (1737-1748), l-a trimis în ianuarie 1744 pe în Banat și Transilvania pentru a-i scoate pe români de sub jurisdicția Bisericii Române Unite cu Roma și a-i pune sub juridicția ierarhiei ortodoxe sârbești. Într-un interogatoriu organizat la Sibiu la 27 aprilie 1744, el a declarat că a plecat de la Mănăstirea Pakra cu un pașaport eliberat de mitropolitul Arsenie Jovanović. Probabil înțelegea limba română, însă predicile le ținea prin traducător. A trecut mai
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
II-lea, nu a reușit să realizeze. Înaintarea sa a fost întârziată de către maghiari ajutați mai apoi de către sârbi, bulgari și bizantini, aceștia rămânând singura forță care putea bloca în continuare expansiunea Imperiului Otoman în Europa. Soliman a încercuit Belgradul sârbesc și a început o serie de bombardamente masive. Cu o garnizoană de doar 700 de bărbați și fără a primi niciun ajutor din Ungaria, Belgradul a căzut în august 1521. Știrea că a fost cucerită una dintre cetățile majore ale
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
înainte s-apuc să mă scol din pat”. În 1940, prin cel de-al doilea Arbitraj de la Viena (supranumit în istoriografia română Dictatul de la Viena), Ungaria a anexat nord-vestul Transilvaniei. După dezmembrarea Iugoslaviei, în 1941, Ungaria a primit și Banatul Sârbesc, dar, la insistențele României, administrația acestei provincii a rămas una militară germană. Al Doilea Război Mondial, declanșat de Hitler la 1 septembrie 1939, nu a atras și Ungaria la început. Între 16 și 24 august 1940 au avut loc la
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Ungariei, în timp ce Syrmia a fost alipită la Croația independentă. Regiunile din Voivodina (Banat, Šumadija și Braničevo) au rămas sub ocupație germană, având capitala la Šmederevo. La presiunile Mareșalului Ion Antonescu asupra lui Hitler, care voia să cedeze regiunea ungurilor, Banatul (sârbesc) a fost organizat ca regiune autonomă, sub conducerea minorității germane locale (șvabi). Victimele regimului horthyst în regiunea ocupată au fost în număr de 19.573. Mulți nemaghiari au suferit represiuni, fiind supuși la muncă forțată ori trimiși pe front. Membrii
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
precizat că Viena arăta în acea vreme o mare toleranță față de sârbi, deoarece îi vedea, pe de-o parte, ca pe un important element de colonizare în Banat iar, pe de altă parte, ca pe un sprijin pentru ocuparea teritoriilor sârbești din Imperiul Otoman. Această politică se va schimba după ce, în urma luptelor din 1804-1813 și 1815-1817 sârbii își câștigă independența. Cel care a lucrat în mod special pentru unirea cu Roma între 1733-1738 a fost vicarul Forgach Pal. Acesta urmărea obținerea
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
cu Kosovo la est și cu Albania la sud-est. Capitala și cel mai mare oraș este Podgorica, în timp ce Cetinje este desemnat ca "Prijestonica", adică fosta Capitală Regală a Orașului. În secolul al IX-lea, pe teritoriul lui existau trei principate sârbești: Duklja, corespunzătoare aproximativ jumătății sudice a țării, Travunia, în vest, și , în nord. În 1042, "arhontele" Stefan Vojislav condus o revoltă care a dus la independența Dukljei și la stabilirea dinastiei Vojislavljević. Duklja și-a atins apogeul sub Voislav, fiul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
vizau lărgirea teritoriului, au fost caracterizate prin încălcări pe scară largă ale drepturilor omului. Generalul muntenegrean Pavle Strugar a fost condamnat pentru rolul său în bombardarea Dubrovnikului. Refugiații bosniaci au fost arestați de poliția din Muntenegru și transportați în taberele sârbești din Foča, unde au fost supuși torturilor sistematice și executați. În 1996, guvernul lui a tăiat legăturile dintre Muntenegru și partenerul său, Serbia condusă de Slobodan Milošević. Muntenegru și-a format propria politică economică și a adoptat marca germană drept
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
biserici, cele mai reprezentative fiind cea a Sfântului Theodor (1360-1361, cu freșce din 1380) , iar alta fiind cea a Mântuitorului de pe strada Ilîina (1374, pictată în 1378 de Feofan Grecul). Biserica Mântuitorului din Kovalevo (1345) se remarcă prin influențele arhitecturii sârbești. Cucerirea Novgorodului de către Ivan al III-lea a schimbat în mod decisiv arhitectura locală. Comenzile importante au fost executate de meșteri moscoviți după modelele catedralelor Kremlinului din Moscova, (Catedrala Mântuitorului din Mânăstirea Hutin (1515), Catedrala Sfâtului Nicolae din Mânăstirea Viasciji
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
comiți încă până la trecerea întâetății în Rusia la Marele cnezat al Moscovei). Între 1809-1917, Finlanda, era numită "Marele Ducat al Finlandei" ("Velikoe Cneajestvo Finlandskoe"). În Banatul medieval până târziu, în perioada imperială, cneazul era numit "chinez". Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un cneaz sătesc, care era veriga de legătură între comunitate și domnul de pământ sau autoritatea statală. El îmbina funcția administrativă a unui primar cu cea fiscală, de perceptor. În perioada imperială a existat și instituția obercneazului
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
care a scris o operă vastă, printre care: "Istoria popoarelor germane și romane" (1824), "Istoria papilor, bisericii și statului", "Istoria reformei în Germania" (1839-1847); "Prinții și popoarele din sudul Europei", "în secolele XVI și XVII" (1827); "Revoluția sârbă." "Din documente sârbești și comunicări" (1829); "Papii din ultimele patru secole" (1834-1836); "Istoria Franței în secolele XVI și XVII" (1852-1861); "Istoria germanilor în secolele XVI și XVII" (1859-1869); Originea Războiului de șapte ani" (1871); " Originea și începutul războaielor revoluționare în 1791 și 1792
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Aradului, iar la 16 septembrie 1962 a fost înscăunat episcop în Catedrala Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din Arad, unde a păstorit timp de 10 ani. În această calitate a avut sub jurisdicție Vicariatul de la Gyula și două protopopiate din Banatul Sârbesc. În aprilie 1963 congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit (S.U.A.), iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea și i-a acordat rangul de arhiepiscop. Din cauza neacordării vizei, nu a putut lua în
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
să tremure. În mișcare aceste vibrații cresc. În războiul din Kosovo din 1999 s-a demonstrat că este important să se determine ca tancurile să se miște. În timpul primelor săptămâni ale conflictului, ieșirile aeriene NATO erau ineficiente în detectarea tancurilor sârbești. Acest lucru s-a schimbat când ELK (Armata de eliberare din Kosovo) au atacat unitățile de blindate. Măcar că ELK avea puține posibilități să distrugă aceste tancuri, scopul lor era ca blindatele să se pună în mișcare, fiind mai ușor identificate
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]