2,533 matches
-
să vorbească de unul singur, ca și cum s-ar fi aflat În fața a trei șiruri de bănci pline cu școlari care Îi sorbeau vorbele. Când Îngrijitorul auzea de pe culoar „ziceți bună ziua la toată lumea”, venea să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală. Foiște Își aminti toate acestea În timp ce se târâia la deal pe coasta dinspre Dunăre a satului, asuda și icnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vin aveau să apară pe masa lor Încet, dar neîntrerupt; ar fi venit și Căloii și apoi cine știe ce lucruri frumoase s-ar fi putut Întâmpla. Florea Cucu mai apucă să-și Închipuie că viscolul se potolise și că el se saltă vioi, având, totuși, grijă de pântecele umflat, și o ia la picior către satul ale cărui fumuri de pe hornuri i se părea că-i gâdilă nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă. Se auzea numai trosnetul copacilor ce ardeau și dangătul ușor, tremurat și nehotărât al clopotelor. În timp ce, la lumina plopilor aprinși, nea Mitu se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl cunoscuse În Împrejurări tainice și deocheate. Îi oferise plăceri pe care nici ea nu știuse că era În stare să le ofere. Bărbatul trăise ore și clipe care nu aveau să se repete În viața lui. Fata aceea Îl săltase către fericire cu dezmierdările ei pornite dintr-o iubire dureroasă și nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cel humuit, de c are mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de‐a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă‐mi saltă și acum inima de bucurie! și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși, și casa ni era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de‐a pururea în petrecere cu noi, și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n târg ea vine, Vine‐ n goană. De călduri dogoritoare Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e sfântul soare, și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe‐ o pajiște săracă Pune‐ odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă‐ n pumni, și se grăbește La copil și‐i răcorește 121 Obrăjorul . Bea apoi, și ea pe fugă Merge iarăși după asta La copil
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Plinului pântec așa îi cânta într‐ o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară‐a pământului, brună, și‐n goană nebună vedea de pe‐ atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună și că‐s menit să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Kanbei. — Fii cât se poate de liniștit, îl încurajă Kanbei, în timp ce lua copilul de mână. Îi ordonă unui vasal să-l ducă înapoi la tabără. Pentru prima oară în noaptea aceea, vasalii lui Kanbei înțeleseră intențiile stăpânului lor. Mori îl săltă pe Iwanosuke în cârcă și porni, alături de Kuriyama. — Ei bine... spuse Kanbei. — Da, a sosit momentul să ne luăm rămas bun, replică Goto. În timp ce-și rosteau aceste cuvinte, le era greu să se despartă. Kanbei își dădu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-înșii îi bucura și-i înviora tot mai mult și începură să strige între ei, cu entuziasm: — Cine zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse de pe cal. Mai rău, se zvârcolea pe pământ, gemând în agonie, și părea să nu se mai poată ridica în picioare. — Stăpâne! Shigemoto și Tatewaki descălcară și fugiră la el, încercând să-l salte la loc în șa. Dar Mitsuhide nu mai avea voința să se ridice. Nu făcu decât să clatine din cap. — Ce-ați pățit, stăpâne? Uitând complet de ei înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide își scutură mâna, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns, mai-mai să-l frângă, și începu să scrie: Nu există două porți: loialitatea și trădarea. Dar mâna îi tremura atât de tare, încât păru incapabil să scrie versul următor. Mitsuhide îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
departe, situația. Intențiile sale îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, însă, îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre în luptă.“ În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti ceva unui mesager care tocmai sosise cu un răspuns din tabăra lui Toshinaga. Apoi se așeză în șa, dar fără a părea gata să pornească. Dinspre poala muntelui se auzi o răbufnire zgomotoasă. Când Inuchiyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pleacă înjurând de mama focului. Ceea ce-i mai curios, e că îl irită mai degrabă lipsa de politețe a funcționarei de la ghișeu, sau faptul că a așteptat prea mult la rând, decât faptul că șnapanii de la guvernare i au săltat banii. În ceea ce privește limbarița, la limba economică, românul stă mult mai prost, decât la cea în limba politică, sau mai ales la limba fotbalistică, dialecte locale la care, tradițional, se pricepe să improvizeze științific orice nea Grigore, sau Gogu de la colțul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unele indicații... La asta mă pricep destul de bine. Voi, cele violete, veniți aici, pe raftul din față! Vi se cuvine un loc de cinste. Ați fost creative și înălțătoare. Ele și-au ridicat semețe capetele și au pornit cu pas săltat spre locul indicat, privind mândre spre cele împrăștiate. -Cele albastre,vă rog, așezați-vă pe raftul din mijloc! Uneori m-ați derutat. Nu mai știam ce culoare are cerul. Ele s-au prins de mîini, sprijinindu-se și au pornit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui blândețe, am făcut exact cum îmi spusese. — Acum și cealaltă! Din nou, m-am trezit supunându-mă poruncii lui. Acum dă-mi mie sutienul! mi-a ordonat Luke. Când am întins mâna să-i dau sutienul, sânii mi-au săltat pe piept și l-am surprins privindu-i. Pentru o clipă, mi-am dat seama cât de mult mă dorea. Apoi am fost din nou cuprinsă de amestecul ăla de umilință și excitație nebună. Acum vino încoace și fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
imediată de somn. Dar nu reușeam sub nici o formă să adorm! Agitată, mi-am răsturnat în palmă restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mirele meu. — Ghinion! a început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
plec din birou cu demnitatea intactă. Băieții de la Resurse Umane au făcut un schimb de priviri suspicioase. — Ai tras destul de timp, a zis unul dintre ei. Timpul a expirat. Mi-au verificat conținutul cutiei de carton, pe care apoi am săltat-o, sprijinind-o pe un șold. Venisea vremea să plec. La revedere, sală de conferințe, locul atâtor izbucniri, complet greșite, ale lui Vivian. La revedere, ușă a sălii de conferințe, care ai fost trântită de fiecare dată când Vivian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să coboare înspre apă. Gaskell le trase înapoi de sfoară și mai încercă o dată. Balonașele plutiră iar încet în jos, spre apă. — O să aștept până se mai întețește vântul, zise el, după care legă funia de balustradă, unde balonașele atârnate săltară alene în sus și-n jos. Bărbatul coborî în cabină și se întinse pe pat. — Și ce-ai de gând să faci acum? îl întrebă Sally. — Să dorm. Trezește-mă când bate vântul. Gaskell își scoase ochelarii și se înveli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
său cu prezervative umflate și mesaje lipsite de sens erau ceva monstruos. în momentul în care ajunse să zărească cabina navei de agrement, nu era deloc într-o dispoziție glumeață. Vâsli furios înspre ambarcațiune, își legă barca de balustradă și, săltându-și sutana deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell, iar Sally se zvârcolea de plăcere. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se schimbe. Subțiri variații de linii, imperceptibile migrări de culoare. O văzuse de-atâtea ori și auzise atâtea despre fabuloasa ei prezență, dar vocea, nu, niciodată nu o auzise. Emilia se ridicase, în fața biroului. S-a sprijinit în cot, a săltat, hop, se așezase, picior peste picior, pe birou. A recunoscut-o, da, ea era, în jeanși, ca fetele tinere, cu bluza aceea transparentă, ca de obicei, de parcă nici nu exista bluză, nimic. L-a privit, s-a lăsat privită. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cât să-ți dăm, domnule Bender, cât zici? Tolea se aplecase mult spre aparatul de taxat. Șoferul uluit de bacșișul neobișnuit nu mai încercă să lămurească nimic, bucuros de aiureala provincialului. Se și auzise sunetul sec al portierei trântite. Tolea sălta, zurliu, tinerește, cu geanta pe umăr, spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]