3,857 matches
-
Și de ploaie și de vânt; Ea din loc în loc ridică Movilițe de pământ. Fac biluțe din gunoi Și le cară câte doi. Harnice-s, pe cât de mici, Și-și fac cuiburi din chirpici. Meșter mare-n pișcături, Campion la sărituri. Uneori se plimbă-n ham, Mârâie și face „ham”. Ea le spune mai pe șleau: Zgârie și zice „miau”. E un soi de cal și el, Dar unul mai mititel; Pentru că e foarte rar, Lumea l-a numit... Nu-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a voastră! Nishino își scoase din buzunare mâinile înfășurate în bandaj alb și luă o poziție de karate. La revedere! strigă Gaston, cu un zâmbet ce părea lipit pe chipul lui. La revedere! Nishino se repezi la el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri la ușa de unde se auzea vocea. Ce scenă cumplită l-a izbit pe Gaston când a deschis ușa! Endō era în picioare cu cureaua în mână și, întinsă pe jos, în fața lui, femeia își acoperea fața cu mâna. Când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
meu cu scuza de a arunca oasele în foc și am încercat să-l văd mai bine. El a dat să se retragă și mai mult. Călăuzit de instinct, m-am apropiat de el ca să-i văd fața. Dintr-o săritură a fost în picioare și a șters-o, îmbrâncindu-mă. Deși îi văzusem chipul doar o clipă, mi-a fost de-ajuns: era donatistul care ne vizitase curtea. Nu mi-am prevenit tovarășii, din care cauză a putut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură și mi-a spus: - Trecutul și prezentul unui om nu se impun ca atare în mintea altui om, deoarece acesta le califică și le judecă în baza propriilor convingeri, care se schimbă necontenit, spre a interacționa cu alți oameni. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă. Pampu, de cum o auzise, grăbise pasul și din două-trei sărituri ajunsese la ea. O privea cu uimire și atent la toate emoțiile care veneau din sufletul omului peste care se făcuse stăpân. Ea vorbea necontenit, fixându-și asupra lui ochișorii albaștri și umezindu-și din când în când buzele. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dăduse peste Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga să-i iasă în față. Și atunci se hotărâse: din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fața asta de dispreț, cu buza de sus aninată în miezul obrazului, îl enervase brusc, aducându-i în minte fața primului Ioniță și drumul prin livada de pruni, amabilitatea și pe urmă trădarea. Așa că se hotărâse brusc și dintr-o săritură intrase în vena umflată de sângele vijelios. Săptămânile pe care le petrecuse în Ioniță Zugravu îl făcuseră să înțeleagă că, dincolo de impertinența afișată, era un suflet speriat de moarte ca nu cumva să rămână în afara evenimentului. Ioniță voia să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în toate părțile, care îl ajutase s-o convingă pe Zoe. Și-așa a și făcut. L-a lăsat pe Gligore pe malul bălții. Stătea năucit, iar pe lângă urechile lui se ridica un abur mov, ca un curcubeu. Dintr-o săritură, Zogru a fost în sângele Omului Negru și, odată cu acesta, s-a repezit cu toate forțele spre mâlul gros al mlaștinii. Când s-a trezit, era la Comoșteni, un fir subțire și șerpuitor, iar în fața lui urca drumul albicios până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în ușa Anexelor și intrase înainte de a i se răspunde, o ignorase pe Ancuța, care stătea lipită de scaun ca un baston și care începuse să spună pe cine căutați, doamnă, apoi deschisese ușa biroului lui Andrei și, dintr-o săritură, Zogru fusese la gâtul lui. Femeia-vehicul stătea încă în ușă, ea însăși nelămurită, își amintea vag că vrusese să intre aici, să-l vadă pe Andrei Ionescu, dar nu mai știa de ce. - Puteți să vă întoarceți la taxiul dumneavoastră, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
așa că se va întoarce, și m-am uitat la ea și am văzut-o că miroase laleaua din mână, iar ochii îi străluceau umezi, știam că-și stăpânește cu greu lacrimile, așa că până la urmă n-am mai întrebat-o nimic. Săritura Ne-am dat seama, relativ repede, Szabi și cu mine, că de la cretă nu faci deloc febră, astea-s baliverne, pentru că fiecare dintre noi am mâncat câte-o cretă și jumătate și n-am pățit nimic, cu toate că am încercat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să spună la toată lumea cât sunt de laș, că mi-e frică de-o fractură, și atunci i-am zis să-și țină gura, că nu sunt laș, și atunci Szabi a zis că e-n regulă, mai discutăm după săritură, și am pornit-o amândoi spre șantierul părăsit. Nu puteam merge prea repede, burțile ne erau umflate cu apă, la fiecare pas simțeam cum îmi bolborosește apa-n burtă, a trebuit să oprim o dată, pentru ca Szabi să facă pipi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și vrut să-i spun lui Szabi să aștepte, dar până să-i spun, Szabi sărise deja, când mi-am deschis ochii, tocmai am văzut că-și luase un asemenea avânt încât ar fi putut să sară peste șanț, dar săritura nu i-a ieșit destul de lungă, iar Szabi s-a izbit cu umărul de peretele celălalt al șanțului, apoi a căzut în șanț, pe conducta de beton, a scos un urlet, s-a apucat de gleznă cu ambele mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plumb ca să fie mai grele, ni le-am pus, apoi am început să alergăm de-a lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus să facem sărituri pe loc, la un moment dat Janika nu fusese destul de rapid, l-a trosnit cu bastonul peste picioare, Janika a căzut, s-a lovit, sângele i-a țâșnit pe nas, dar nea Gică nu l-a lăsat să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu mă minți, Dzsátá, a spus, apoi mi-a făcut semn cu briceagul să mă ridic de pe bancă, mi-a și arătat unde anume să stau, acolo, în mijlocul potecii, acum o să vedem dacă zornăie ceva, a spus, dă-i drumu’, sărituri pe loc, a spus, apoi mi-a făcut semn că pot să încep, sus-jos, sus-jos, am sărit liniștit, știam că n-o să-mi zornăie nimic prin buzunare, știa și Prodan, totuși m-a pus să sar vreo două minute, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și atunci pistolul s-a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar bubuitura mai stăruia printre zidurile de piatră ale grădinii, și atunci bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am greșit. N-ar fi trebuit... Dar asta nu afectează În nici un fel modul În care Îmi fac treaba. Nu Înseamnă nimic. — Așa crezi ? Clatină din cap, gînditor. Nu știu ce să zic. Să sari de la opt la zece... e o mare săritură. Dacă avem nevoie de tine să rezolvi niște probleme grele de matematică ? — SÎnt bună la matematică, spun disperată. Puneți-mi o Întrebare. Haideți, Întrebați-mă ce vreți din matematică. — OK. În colțul gurii are un mic rictus. Opt ori nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cruce cu un alt 34, mergând în sens invers, către gară. Costache Popa se dă jos din primul 34 într-un buluc de lume înfofolită care se repede spre piață. Un 21 tocmai sosește în stație. Pensionarul aleargă în L, săritura calului, și îl prinde, în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea face mereu așa, sprintează după autobuze și tramvaie, se pogoară pe scările metroului cu velocități periculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vine treaba. —Mișto, zise Bez. Când trebuie să ajungă Marie? — În după amiaza asta. Mai bine mă retrag în vizuină să termin prototipul. După aia îl atârnăm acolo sus, la doar câțiva metri de pământ, ca să poată să exerseze câteva sărituri, să vadă cum e. —Mai bine ea, decât mine, zise Bez pe un ton sec. —A, Marie a făcut de toate, zise Sally. Trapez, circ, școală, acrobații. E floare la ureche pentru ea. Uneori, engleza fluentă a lui Sally, combinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Am ochi de vultur, cel puțin când e vorba de biscuiți. De altfel, îmi oferi din nou cafea, dar o refuzai, cu regret. Trebuie neapărat să lucrez un pic la mobilul lui Puck înainte ca Marie să înceapă să exerseze săriturile de pe el. — Păi, când mai treci pe aici, zise ea. Și, apropo, chiar îmi place tricoul tău. Mi-am dat seama că nu m-ai crezut adineauri. Mă uitai în jos, la tricou. Pe piept era imprimat sloganul: „Faster, Pussycat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
creangă, își desfăcu brațele larg, ca și cum ar fi fost pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca niște copii geloși care se țin după fusta mamei. Tabitha, care încă radia, le spuse vestea cea bună. Nu știu cum, dar sub privirile lui Violet, vestea își pierdu din strălucirea pe care o avusese înainte. Deci, practic o să faci o săritură mare! zise Paul, din păcate. Thierry sări ca ars. Va fi o intrare extraordinară, zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare până jos. Dar răul fusese făcut. Paul bălmăji o scuză, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ignoră, așa cum proceda cu tot ceea ce nu înțelegea. — Până la urmă, s-a învârtit bine, nu? remarcă ea cu răutate, făcând semn cu capul către Tabitha. Numai prin comparație, obiectai eu. Adică, așa cum a spus și Paul, nu e decât o săritură mai mare. Oricum n-ai fi vrut s-o faci tu, nu-i așa, Helen? Ai rău de înălțime. Pe Helen o trecură fiorii. — Nu contează asta, zise ea pe un ton ferm. Eu sunt regina zânelor. Ar fi trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]