1,925 matches
-
acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic s-ar duce să contemple cascada pe care o formează râul Nive și să audă cum apele acelea, care nicio clipă nu sunt aceleași, alcătuiesc un fel de zid. Și un zid care este o oglindă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
repete o poveste frumoasă, cât să inventeze un frumos idiom. Există însă idiom fără poveste, sau frumusețe a idiomului fără frumusețe a povestirii? Tot acel omagiu lui Góngora, în circumstanțele în care i-a fost adus, în starea actuală a sărmanei mele patrii, mi se pare un omagiu tacit de slugărnicie față de tiranie, un act servil, și la unii, nu la toți, evident, un act de cerșetorie. Și toată acea poezie celebrată de ei nu-i decât minciună. Minciună, minciună, minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ridicat și am dus mâncarea pentru bebeluși înapoi în frigider. — Am crezut că era sirop de mere. Încă se mai uita la mine când m-am întors de la frigider, chipul ei frumos și plin de iubire având o expresie îngrijorată. Sărmana mea soție începea să bănuiască ceea ce eu știam de mult. Nu nimerise un loz chiar așa de norocos. „șPeterț mi-a spus că i-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi fost creștin sau că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată când îi vor mai vedea pe părinții lor și sărmanii băieți care nu bănuiesc nimic zâmbesc. Nu au nici o idee despre ce îi așteaptă. Îi văd mergând împreună în acea poză, cel mare cu un braț pe umărul fratelui său, și pot să prevăd totul. Simt lâna aspră a jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din film, domnul Stevens nu lovea camera ca să o facă să tremure, cum făceau majoritatea regizorilor. În schimb, el construise un decor special, așezat pe piloni și arcuri. La momentul potrivit, muncitorii mișcau construcția și îi speriau de moarte pe sărmanii actori. Eram interesat de detaliile construcției. La urma urmei, eram constructor. Dar nu eram convins că va avea același efect ca RAF. Domnul Stevens a mai insistat ca domnișoara Shelley Winters, actrița care o interpreta pe doamna van Daan, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiindcă cele două părți nu reușiseră să ajungă la o Înțelegere În privința folosirii sălilor de operație În ture. Sau indiferența față de suferința șomerilor, a noilor imigranți, a femeilor maltratate. Sau umilințele impuse bătrânilor fără locuință, handicapaților mintal, celor singuri și sărmani. Dar mai presus de toate, animalitatea noastră se manifestă prin grosolănia agresivă de care ne lovim zi de zi În birouri, pe stradă, la rând la autobuz și probabil și În intimitatea dormitoarelor noastre. În Beer Yaakov, un bolnav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de piele și un mic robinet de alamă la cap și apa o să curgă toată ziua și toată noaptea, o să-ți curgă prin corpul ăsta alb și frumos până la picioarele albe și frumoase, până or să ți se Înverzească, și sărmanele tale zdrențe ude și pline de noroi or să atârne din tavan, pentru ca prietenii să te recunoască; pic, pic, pic! Dar nu vei mai avea prieteni...“ Imaginea cadavrului gol al bietei fete era o transpoziție remarcabilă a nudului ca beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el. O să fac cercetări.] Lui Minnie Bourget Îi scrise: „Este ora cinci după-amiază și, la 8.30 În seara aceasta, le sort en est jeté... sărmana mea piesuliță va fi aruncată În arenă... ca o fecioară creștină azvârlită leilor și tigrilor.“ Transmise mulțumiri necunoscutei dne Wharton pentru bunele urări pline de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu pași mai Înceți și inima grea de presimțiri negre. [Pe scenă, Guy Domville se apropia târâș de final. Pentru majoritatea prietenilor autorului, aflați În sală, el venea cu pas de melc, căci doreau din tot sufletul să se termine, sărmanii actori să scape de chin și trăgătorii de la galerie să rămână fără ținte, doreau ca propriul lor disconfort să ia sfârșit. „Dă, Doamne, să se termine mai repede!“ se rugă În gând Elizabeth Robins, Îndemnându-i pe actori să grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deși îi reușeau o mulțime de lucruri - putea să deseneze cu amândouă mâinile și izbutea să-și convingă flautul să producă sunete nemaiauzite -, la făcut bani îi lipsea orice talent. Și cu toate astea am reușit s-o sperii pe sărmana mea mamă cu numele său promițător, atunci când, la întrebările ei îngrijorate Ădin ce se gândea fiul ei să trăiască; artist fiind, din ce voiam să-mi cumpăr lună de lună abonamentul de tramvai: „Și din ce-ți cumperi tu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât o trimitere vagă la Geldmacher și la iscusința lui în mânuirea culorilor pe hârtie: că noi reușeam cât ai bate din palme să producem fleacuri din astea atât de bine, încât să pară „adevărate“. Nu-i de mirare că sărmana mea mamă deriva de la numele prietenului tot ce putea fi mai rău: activitatea subterană a unui atelier de falsificat bani, în care nu-l vedea doar pe Geldmacher, ci și pe fiul ei, copilul-problemă, lucrând ca ajutor. Ea bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru care îngrijea publicația Texte și semne scoasă de cunoscutul autor Alfred Andersch. Câteva dintre poeziile alese ar putea să apară mai întâi acolo și - „e de la sine înțeles“ - să fie la rândul lor plătite separat. Ah, ce bine că sărmana mea mamă mă învățase atât de devreme să fiu pragmatic când era vorba de bani. Dar atunci când, pe urmă, pentru ca basmul să se încheie, am semnat contractul, în care pentru concepția grafică a coperții îmi era asigurat un onorariu separat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea ca Germania, văzută de la Paris, să se înnegrească de tot și, asemenea unui criminal în serie, să recidiveze neîntârziat. În timpul pauzelor de scris desenam călugărițe, cu predilecție vincențiene, ale căror bonete cu aripioare le aveam înaintea ochilor de la moartea sărmanei mele mame în spitalul Sankt Vinzent din Köln și pe care acum le schițam în metroul parizian sau în Jardin du Luxembourg. Iar acolo, aproape de caruselul lui Rilke, am reușit uneori să-l momesc pe Paul Celan afară din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a veșniciei omului. De aceea crima și holocaustul nu schimbă pe nimeni, cum nu-l schimbă pe om coșmarul. Starea de vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că toți ne dăm seama că
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
te prefaci, rănind ici și colo moartea, așa cum faci tu. Un joc subtil de-a execuția și iertarea joci, ca noi toți și încrîncenat, devii centrul mobil al lumii silind-o pe aceasta să se apere, să graviteze în jurul tău.” Sărmane tînăr, din spital îți urmăresc alunecarea în hăul disperării și a propriului tău chin amplificat de ecou. Și tot ce pot să fac este să strig, să-mi manifest într-un fel revolta inutilă. Ce întristare: nașterea la gîndire e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asemănări cu Eloise, tînăra văduvă de război a lui J.D. Salinger, care, Împreună cu o veche prietenă și copilul ciudat al acesteia, Ramona care avea, să ne aducem aminte cum putem, prieteni imaginari reușește performanța de a ne scrînti inimile În Sărmana gleznă scrîntită. În rest, ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are „vilă, firmă și loc la Bellu”. Ce să mai vorbim de Ceaușescu, care avea diabet. Din la revue Emmanuelle ne sare-n ochi poza unei doamne care-și suge degetul mare de la picior. Vorba lui Paul Everac, din Românul: „Sărmană țară, toți te sug”. Și asta de două mii de ani. Vezi ungurii, care tot vor să ne sugă Ardealul, butelia, pupezele și pasta din pix. Ne atrage atenția președintele Ku-Klux-Klanului Mare: „Oamenii care fac istoria țării cu palmele lor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
presupusă a fi imparțială. Oricum, am reușit să mă descurc foarte bine. Pentru a prezenta „celălalt punct de vedere“ au adus o doctoriță urâtă ca o scroafă, cu ochelari, de la serviciul național de sănătate și plină de compasiune pentru oamenii sărmani, care a scâncit și a gemut invocând „bunăvoința“ și „subfinanțarea cronică“ până ce am pus-o la locul ei citând câteva date grăitoare. Credeam că n-o s-o mai văd după aceea, dar a venit la mine după emisiune, pretinzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discretă. — Bine-ai venit în cuibușorul meu, Michael, spuse Findlay, lepădându-și pelerina pe care și-o pusese pe umeri. Scuză, te rog, tot acest kitsch, acest orientalism de doi bani. Am fost crescut de părinți necultivați, într-un mediu sărman și auster. De aceea, am încercat mai târziu în viață să evadez din acest mediu. Dar n-am fost niciodată un om bogat. Ceea ce vezi aici îmi exprimă personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu tata să-l vedem pe Duncan, zise ea ezitînd, și privi Într-o parte. Știa despre Duncan - cel puțin știa unde se afla Duncan. Credea că era acolo pentru că furase bani. Atitudinea i se schimbă. Acum o privi deschis. — Sărmana fată! Mi s-a părut mie că ești puțin cam abătută. Cum a fost? — În regulă. — E nasol că trebuie să te duci Într-un loc ca ăla. — Nu are pe nimeni altcineva În afară de tata. — Clar că-i nasol. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă se decid să se sărute și să se Împace. ZÎmbi atoateștiutor. O să fie ca la curse. — Știu cine-o să cîștige, spuse ea brusc. Se prefăcu jignit. — Dă-i unui om sărman o șansă! El o cercetă Într-un alt mod, apoi Întinse mîna și zise, cu o voce lingușitoare: — Vino aici, fată trăsnet. Ea refuză scuturînd capul, zîmbi, și nu vru să se ducă la el. Așa că el se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu vă fie teamă. O să fie bine. Apoi Îl ajutară pe bărbat să se instaleze În cărucior. El Întinse mîna și-o bătu ușor pe Mickey pe braț: — Îți mulțumesc, fiule. O zărise la Început și crezuse că-i băiat. Sărmanul tip, zise ea, cînd ea și Kay se Întoarseră la dubiță. Încerca să-și curețe petele de sînge mai serioase de pe mîini. O să rămînă plin de cicatrici, nu crezi? Kay Încuviință. Dar de fapt, după ce-i predase pe bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ne făcea să ne simțim ca și cum... de parcă ar fi fost sfîrșitul lumii ăsteia nenorocite! Era cea mai proastă perioadă. Eu și Alec nu doream să luptăm. El dorea să fie altfel, să se deosebească de ceilalți. În schimb... Ei bine... Sărmanul băiat, spuse Fraser impresionat, cînd Duncan nu mai dori să continue. Pare să fi fost un tip de treabă. Mi-ar fi plăcut să-l cunosc. A fost de treabă, zise Duncan. Era deștept. Nu așa cum sînt eu. Oamenii spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-ai vrea să știi. Femeia (II) A zeilor sublimă operă, Un nepătruns mister ascunde-n sine, Când, de rușine, se acoperă Și când e-acoperită de rușine. Celei combinată cu un plenipotent Nu văd nimic înjositor În faptul că sărmana fată Se duce la un „dregător”: O fi...stricată! Rugă de tânără inocentă O, Maică Sfântă, Tu, care-ntr-o zi, Rămasa-i grea, făr-a păcătui, Călăuzește-mă, cum aș putea Păcătui, făr-a rămâne grea! Prea curtatei cântărețe de la Operă
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
mai mari. Probabil biserica universală ar fi fost salvată în anumite națiuni dacă ar fi fost eliberată de averea care o punea în pericol precum corăbiile pe timp de furtună sînt iluminate la ma-ximum pentru salvarea vieților omenești; un cler sărman, care și-a abandonat imensele bogății ale Bisericii sau parte din ele în Suedia, Danemarca și Anglia către oameni precum Gustav Vasa, Frederic I și Henric al VIII-lea, ar fi putut să se salveze pe ei și diferitele națiuni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]