2,271 matches
-
îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din somn alintările nu lipseau. Cel care era mai somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai ales Teofana care cădea pradă sărutărilor d care Cezar se bucura enorm. Numai puțin să fi dat semne că se mișcă sau că vrea să spună ceva, că lui Cezar îi și cădeau pradă buzele ei. — Somnoroaso, scoală-te, c-ai dormit destul și ești atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei, gura ei, sânii ei. O cuprinse brusc de mijloc și o răsturnă pe fotoliu, acoperind-o cu sărutări lacome. Nadina îi murmură la ureche cu același glas: ― Nu aici... Nu vreau aici... Îi alunecă din brațe. Apoi îl luă de mână. Și el o urmă ca un câine credincios. 6 A doua zi, îndată după dejun, Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când o vedea prea plictisită... Totuși Grigore nu-l slăbea din ochi și-i urmărea discret toate mișcările, oricât recunoștea în sineși că exagerează. Se surprindea suspectând și pe Nadina, chiar în clipele cele mai intime. I se părea că sărutarea ei n-a fost sinceră, că a rostit cutare cuvânt de iubire cu o intonație ciudată... Îi era mereu teamă că își bate joc de sentimentele lui. Noua înflăcărare amoroasă îl îndemna să-și grăbească și el plecarea la București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu ți-aș permite... să-mi faci semne! Pe urmă, ca să-l potolească, adăugă sentimental: ― Mi-ești simpatic, dar... Titu își pierdu cumpătul, o luă lacom în brațe și-i închise gura cu o sărutare însetată, căutând s-o apropie de pat. Ea primi îmbrățișarea cu o gîngureală mulțumită, apoi se desfăcu ușor, șoptind: ― De ce nu ești cuminte? Vrei să-mi pară rău c-am intrat?... Nu se poate acuma, crede-mă! Altă dată! Ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ea deschise ochii, care parcă luceau în întunericul ce umpluse odaia. Își legăna capul pe pernă, zicând cu o dulceață noua în voce: ― Nu... Iar după un răstimp ea întrebă: ― Acuma mă mai iubești ? Titu răspunse cu un val de sărutări. Îl opri cu o nouă întrebare: ― Acum crezi că te iubesc? ― Nu m-am îndoit niciodată, făcu tânărul Herdelea. Numai tu te-ai îndoit de iubirea mea. ― Să nu mă mai îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă, îl anunța că Tanța va veni miercuri, după-amiază, pe la orele șase, când se mai întunecă puțin, și se încheia cu mii de sărutări. Cealaltă i-o lăsase aseară preotul Belciug, comunicîndu-i că pleacă în mare grabă, fiindcă revoluția a luat proporții mari de tot și are să ajungă curând și la București, încît orice întîrziere ar putea să-l coste viața... Lui Titu îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am ieșit iar în grădină, ne-am așezat pe iarbă, dar simțeam în amenințarea flăcăului din satul ei o neliniște profundă. Apoi, zilele care au urmat, au fost la fel de fericite pentru noi. Râdeam, glumeam, ne îmbrățișam și ne pierdeam în sărutări dulci și lungi, sorbindu-ne sufletul și inima într-o contopire unică. Spre sfârșitul lunii septembrie, tot într-o sâmbătă, s-a dus din nou acasă, la părinți, cum obișnuia. Duminică seara, când ea se întorcea la spital, ca de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe ea. Fetițele de seama noastră nu intrau, bineînțeles, în gașcă. Ele își petreceau timpul de joacă desenând pe asfalt nesfârșite peisaje cu cretă albastră, galbenă și ciclamen sau chiar cu cărămidă, sau jucând jocurile lor cu năfrămioare, prinți călare, sărutări, odi-odi-oda și "o piatră nestemată ce nu este-n lumea toată". Dau doar câteva nume: Viorica, fata muților, singura care vorbea din toată familia, dar cu părinții ei se înțelegea tot pe mutește; Mona, sora lui Dan, psihopată ca și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la Kindergarten. Rămânea mult timp, privind printre gratiile gardului, cu o expresie de la care trebuia să-mi întorc ochii. Nu mai vorbeam despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziția ei, până și în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în singurătatea străzilor ninse, se sprijinea de un stâlp și spunea "pupă-mă", în toate capriciile ei îl simțeam implicat. Știam că Gina se folosește de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Apoi am început să ne atingem mîihile, fără a ne despărți totuși ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot. (Notă. Cetisem recent despre dragostea mistică a lui Chaitanya și de aceea îmi exprimam experimentările mele în termeni mistici.) Au urmat, firesc, sărutările pe mâini. Era atât de pierdută, își mușca atât de pătimaș (și totuși cast) buzele, încît aș fi putut-o săruta pe buze, aș fi putut face tot. M-am reținut cu multă greutate. Situația era de-a dreptul riscantă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
țipa, nu poate striga după ajutor, am sărutat-o pe gură. Știam amândoi că în orice clipă se poate coborî cineva de sus și ne-ar fi putut vedea de pe scară, dar aceasta mă făcea să prelungesc și mai mult sărutarea, aproape sufocînd-o. ― De ce faci asta? vorbi ea. Sunt slabă, știi că nu mă pot împotrivi, dar nu simt nimic când mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Peste câteva clipe o avui în brațe, dîndumi-se ea (căci nu făcui nici un gest ca să-i violentez alunecarea, hotărât fiind să-i chinui numai brațul), și, când o sărutai de astă dată pe gură, înțelesei că nu mai era o sărutare de viol, căci buzele ei se deschideau ca să mă soarbă, dinții ei încercau să mă străbată, încleștarea nu mai era nici împotrivire, nici abandonare, ci coincidență cu dorul meu, cu sângele meu. Am înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Într-adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mereu în odaia mea, în acel ceas al după-amiezii, când toți dormeau sus, sub ventilatoare. Aproape mi se dedea acolo, pe jețul imens, făcut din pai de bambus. Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cele ce-am scris în ultimele pagini nu mair interesează povestea Maitreyiei. Și totuși, nu e decât o continuare a ei. La Maitreyi m-am gândit îmbrățișînd acel trup bălan și robust de evreică finlandeză; pe Maitreyi o căutam în sărutare, de ea voiam să mă dezbar, pe ea voiam s-o uit. O căutam și o izgoneam. Cerșeam un singur amănunt care să mi-o amintească; si în același timp știam că m-ar fi zguduit și m-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sophie dragului de Titi vino mai devreme mâine ? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-și pieptene sprâncenele, repede să și stoarcă un coș apărut în bărbie, acum câțiva pași înapoi, acum își trimite singură - întâi o castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta și la ora aceasta - poate șirul de corali ? Poate chihlimbarul ? Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Își putea încă aminti zgomotul surd al izbiturilor.) La un moment dat, o fată s-a desprins din grupul privitorilor și a început să strige: „Oprește-te, oprește-te, oprește-te, pentru Dumnezeu!“ Derbedeul i-a răspuns: „Dă-mi o sărutare și mă opresc!“ Fata se apropie și canalia o sărută, trăgând-o brutal de păr. Pe urmă îi ceru: „Dezbracă-te!“ Fata începu să plângă. „Dezbracă-te sau îl izbesc din nou!“ Fata o zbughi pe ușă, plângând, și licheaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că pogorâse asupră-i unul din „marile lui momente“, un moment de elan subit. Șovăi doar o clipă, apoi se îndreptă spre George și-l sărută pe obraz. George rămase vizibil uluit, de parcă nu-și dădea seama dacă primise o sărutare sau o plamă. Făcu un pas îndărăt. Apoi, cu o privire rătăcită și fără să se uite la preot, îl ocoli și ieși din cameră, lăsând ușa deschisă. Părintele Bernard o închise. John Robert era enervat. Enervat de el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O clipă, s-ar fi zis că Hattie era gata să i se arunce în brațe, cuibărindu-se, ca o pisicuță, pe genunchii lui. Dar se lăsă pe lângă fotoliu, îi luă mâna și i-o acoperi de lacrimi și de sărutări. — Iartă-mă, nu mă părăsi, ești bunicul meu drag, te iubesc, nu am pe nimeni în afară de dumneata, te rog, ai grijă de mine, iubește-mă, nu mă lăsa singură. — Hattie, încetează! îi ceru John Robert. În acest moment, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
femeia aceasta? Am intrat în casa ta, și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, și Mi le-a șters cu părul capului ei. 45. Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea de cînd am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 47. De aceea, îți spun: Păcatele ei care sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48. Și Isus i-a zis: "Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?" 49. Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, și au zis: "Doamne, să lovim cu sabia?" 50. Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Sau poate a fost o surpriză și pentru ea? ― Tot ce se poate. Tot ce se poate, fiindcă părintele știe să tacă... Odată cu ultimul cuvânt, s-a oprit, privindu-mă ademenitor. Am îmbrățișat-o, revărsând tot focul inimii într-o sărutare. Frica de a nu ne descoperi “bătrânii” a făcut să ne desprindem unul de altul și să ne reluăm mersul... Călcam ca o singură ființă, fără să scoatem un cuvânt, deși aveam atâtea să ne spunem! La ce ne-ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
suflet. Am ieșit sub privirea tristă a bătrânului... În zori, eram pregătit pentru plecare. După puțină vreme, au apărut Zâna și Sevastița. Amândouă pregătite de drum. ― Bună dimineața, dragule. ― Te sărut, scumpa mea - a fost răspunsul meu, pecetluit cu o sărutare. ― Hai să plecăm, că, dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dovedise apartenența cu unioniștii prin sprijinul financiar masiv ce i l-a acordat chiar și în exil. Însușindu-și lecția lui Alexandru Ghica la înscăunare, Al. Ioan Cuza, a avut grijă să comunice protocolului turc, că el e militar și sărutarea papucului , e o formulă perimată. Visul lui Alexandru Ghica (care putea să-l coste capul) se înfăptuise în sfârșit, demolând orgolii și ingerințe anchilozate, anticipând căderea Imperiului Otoman. Acel faimos fes, pe care domnul Ghica îl mistuise în buzunar, l-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de balustradă ca să-i fac loc să treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal, de spaimă, de rușine, Mihaela îngălbeni și când i-am dat drumul, căzu pe trepte, inertă ca o cârpă. Se scurseră câteva clipe penibile până
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]