9,763 matches
-
în alta, Angi nu era niciodată mai mult decât politicos cu ea. Și simții atunci că Amèlie nu mă mai irită, ci îmi este simpatică. Îl privii de atunci pe Angi cu mult drag, și cu încredere întărită. Mersei să salut și grupul Eduard, Françoise, Hélène și Charles. Felicitările noastre, Irin. Nu numai că ai dovedit un gust extraordinar în organizarea acestui superb eveniment, dar ești și talentată. Vă mulțumesc din tot sufletul și aș vrea să profit de ocazie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea nu mai fu la nici o petrecere, însă când îl zării într-un colț mai retras împreună cu numai câteva persoane, când îl văzui tăcut, mă bucurai. Eram sofisticat îmbrăcată, timpul trecu, însă noi rămăsesem aceiași. Parcă ne dăduserăm întâlnire aici. Salutând câțiva cunoscuți traversând salonul, mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceea plec înainte de venirea zorilor. Și știu că mă privește cum plec. Când ies îmi spune: Pe curând, iubire. Deși nu așteptam să-l mai văd vreodată iată că ne întâlnim pe același vas de croazieră. Cum îl văd, ne salutăm reciproc (Ne cunoaștem. Ce faci? Bine, tu?) și o șterg direct în camera mea. Pun la punct o strategie pentru a nu ne mai vedea, supărată că nu am mai auzit de el, când bate și intră. Salut. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
faci probleme. Trecuseră câteva săptămâni de când nu mai ieșiseră toți împreună, că parcă fusese un făcut de se aglomeraseră toate problemele de serviciu. Nici nu mai aveau timp să se întâlnească unii cu alții rezumându-se la convorbiri telefonice. —Alo! Salut, Gelule! Ce facem sâmbătă? — Nu știu, Matei, cred că stăm acasă că eu am atâta treabă la firmă, fiind încheiere de lună. — Atunci și Leontina este în aceeași situație. Da!nici ea nu poate. De fapt și eu trebuie să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în aceeași situație. Da!nici ea nu poate. De fapt și eu trebuie să întocmesc un material. Ce face, Cecilia? —E frumoasă, iubitoare, ne întâlnim chiar pentru câteva minute, că nu pot să n-o văd în fiecare zi. Te salut! —Ciau, îndrăgostitule! De fapt, Cecilia și Matei se întâlneau apropape zilnic, spre seară, după ce își punea la punct toate problemele în timpul zilei. Într-o seară, Matei a venit neanunțat s-o scoată în oraș. A claxonat și l-a întâmpinat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cum va fi și totodată părerea de rău că se va despărți de chirurgul pe care îl iubea atât de mult. Totuși domina veselia. La spital, mergând pe coridorul care ducea la cabinetul lui Matei, se întâlnește cu Georgeta, se salută și aceasta, ca s-o necăjească, fără să fie întrebată îi spune surâzătoare că a trecut pe la Matei. Cecilia neluând-o în seamă, a intrat la Matei care a rămas surprins de vizita ei, de buna dispoziție ce i se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intrat la Matei care a rămas surprins de vizita ei, de buna dispoziție ce i se citea pe chip, cât și de eleganța ținutei. —Bună, Matei, am văzuto pe Georgeta. Mi-a spus că a fost la tine, l-a salutat punându-și geanta pe un scaun. — Da, a fost. Și ce-i cu asta? i-a răspuns el, gata de a replica la gândul că Cecilia l-ar lua la întrebări și l-ar ironiza privind vechea legătură cu Georgeta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am putut. Te rog să înțelegi. Am atât de studiat, sigur nu mă crezi. —Ba te cred, fata mea din parc, dar mă doare că suntem mereu despărțiți. Abia aștept să vii, să te îmbrățișez, să fii mereu lângă mine. Salută-l și pe unchiul Filip. Te pup cu toată dragostea. —Și eu te pup. —Cum? —Moa! Moa! Nu așa, iubito! Mă pupi pur și simplu, sau întrun anumit fel. Te pup dulce, dulce, dulce. Acum te simt lângă mine. Pa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în a le forma bunele deprinderi. Adesea îi atenționau: Să nu ne faceți de rușine. — Dar ce-am făcut? se întrebau ei mirați. Nimic, dar vă prevenim. Atunci începeau, când unul, când altul să dea exemple de elevi care nu salută, vorbesc obraznic, nu învață, absentează de la ore, fumează. Vedeți, sunt atâtea apucături rele de care voi trebuie să vă feriți, îi sfătuia Matei. —Interesant! Voi ați dat exemple numai de elevi răi. Elevi buni nu există, sau nu vă place
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu mâna), taie extrem de rar și cu nesfârșite precauții vreo amendă, dojenește politicos, chiar deferent. În Japonia, apărătorul legii nu te legitimează aproape niciodată, nici la volan, nici pe stradă (ba chiar, cum mi s-a întâmplat nu o dată, te salută prietenos, de parcă i-ai fi o rudă mai îndepărtată). Când te muți la o nouă adresă, "sectoristul" îți face o vizită scurtă la domiciliu, dar nu pentru a-ți controla profilul, ci pentru a-ți da cartea de vizită și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oarecum, ea mă însoțește, incertă, blândă, fără nerăbdare, pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în față. Surpriza este totală. Toți ne salută cald și, pe un ton de o politețe desăvârșită, ne întreabă dacă ne pot ajuta cu ceva. Auzind mica noastră nedumerire, șeful de echipă ne explică rar drumul, după care scoate un creion și o foaie de hârtie și ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spre a mi-o scoate în față pe cea de mult trecută. Era însă ea, cea vie, de acum, inima secretă a Tamazawei, pentru care m-aș duce zilnic la magazin și aș cumpăra șiruri întregi, inepuizabile, de wagashi. Ne salutase de departe, ocupată fiind cu un alt client, însă acum venea spre noi, prin aerul cald care nu se îndura să se desprindă de bieții mei ochelari. Ca de fiecare dată, inima îmi stătu în loc. Alături, în prelungirea raftului central
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
asemenea obiecte moi și drăgălașe, scapi din asprimile lumii reale și găsești confort emoțional. Exploatând filonul kawaii, pentru a veni în întâmpinarea sentimentelor publicului, în curând nu au pregetat să apară bancomate afișând pe ecran o copiliță animată care te salută voios, nevinovat și subțirel, întinzându-ți dulce bancnotele retrase și mulțumindu-ți printr-o plecăciune tandră. Cu atât mai mult reușești să evadezi din real dacă o faci transformându-te, tu însăți, într-o pisicuță căreia nimeni nu îi poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să-i aducă la cunoștință. Sarcina se realiză întocmai cum a gândit și trimise vorbă că el, Alcoolul dorește să stea la un carcalete cu Ceaiul. Ieșiră amândoi odată, fiecare din magazinul lui și se întâlniră în stradă. -Sus tăria! salută Alcoolul. -Aroma să dăinuie ! răspunse la salut Ceaiul. Și-au ciocnit porțelanurile, după care începu prin a se tângui Alcoolul: -Dragă concurent, îmi pare nespus de rău, până la fundul paharului dacă se poate, dar trebuie să-mi vărs lichidul în fața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
loc. Fiind considerat sacru, era păzit de gărzi foarte bine pregătite ca luptători. Doar Uran avea voie să intre la zeiță, ocazie cu care se puneau la punct treburile comunității, în special cele de război. -Să aveți sănătate, Mare doamnă! salută respectuos Târgov pe soția șefului de trib. Poate nu vă este cu supărare pentru că îl caut pe marele Uran. -Să dea Zeița ocrotitoare la toată lumea tot ceea ce-mi urezi dumneata mie, dar....cu ce fel de gânduri îl cauți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de nu mai veniți la biserică? -Am fost plecați la Buzău, a răspuns soțul doamnei. -Înseamnă că veniți duminica viitoare? a adăugat Fănică. -Da, au răspuns amândoi deodată. Cei doi prieteni au continuat plimbarea în tăcere. Dintr-o dată Fănică este salutat de un tânăr. Deși acesta se grăbea Fănică l-a reținut: -Să știi că-mi place foarte mult cum cânți în strană. De un timp lipsești... S-a întâmplat ceva... grav? -Nu domnule, i-am spus părintelui că voi lipsi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șosea, pe de altă parte la deplina-i singurătate. Din primăvară până în toamnă târziu, îl vedeam de asemenea în compania singurătății, stând pe prispă sau cu coatele pe gard. Așa cum ne învăța părinții și învățătorii la școală eram copii cuminți, salutam trecătorii cât și pe acei gospodari pe care-i vedeam trebăluind prin ogradă sau stând la gard și observând consătenii care circulau care încotro după diferite treburi. Când ajungeam în dreptul modestei gospodării la care fac referire, unii dintre copii erau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gard și observând consătenii care circulau care încotro după diferite treburi. Când ajungeam în dreptul modestei gospodării la care fac referire, unii dintre copii erau cuviincioși, alții nu, șușoteau între ei, precum că omul este nebun. În ceea ce mă privește îl salutam respectuos întotdeauna și omul, la rându-i, îmi răspundea de asemenea cuviincios însoțit de un zâmbet amar: -Mânțămesc! Într-o zi, cu puțin timp înainte de Paște, veneam de la biserică împreună cu mama, unde fusesem la împărtășit. După ce am trecut prin dreptul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să nu vadă ce plan pun eu în practică, astfel că ei au plecat fiecare la casa lui. Când am apreciat că distanța față de ei este favorabilă mie, am făcut cale întoarsă și am ajuns la poarta omului. L-am salutat din nou, el a ridicat capul să vadă cine sunt, m-a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
neoscolastică, ale cărei teze patruzeci de ani mai târziu vor fi incluse substanțial în Catehismul universal al Bisericii Catolice, eram tot mai mult fascinat să dau o motivație rațională existenței și "mântuirii celor necredincioși". Urmasem un seminar cu titlul De salute infidelium (Despre mântuirea celor necredincioși), care îmi oferise material suficient pe această temă din perspectiva tradiției creștine. Totuși, în cele din urmă, curiozitatea nu-mi fusese răsplătită: seminarul nu putea indica o soluție convingătoare privitor la mântuirea necreștinilor și a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lăcomiei grofilor și conților unguri). America era văzută ca țara unde munca reprezenta virtutea cea mai înaltă, iar libertățile cetățenești suprema țintă și aerul dătător de viață. De asemenea, America era percepută și ca țara risipei 81. În consecință Șerboianu saluta inițiativa românilor americani de a unifica două mari societăți culturale și de ajutor reciproc, precum și ajutorul concret dat de către românii de peste ocean celor de acasă. Situația din învățământ a intrat și ea în atenția arhimandritului 82. Notând organizarea unui congres
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la panglică, atingându-și largile boruri cu mâna ca să salute vreun cunoscut sau scoțându-și-o când se Încrucișa cu doamne mai de vază. L-am urmat, neatent, uitându-mă la plozii care se jucau pe stradă, la vânzătoarele de legume de sub porticuri și la toți pierde-vară ce se Încălzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
englez, unde câțiva alguazili țineau fără prea mare convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga să iasă prințul de Wales ca să-l salute; iar către jumătatea dimineții, când un tânăr blond se apropie o clipă de una din ferestre, fu primit cu o zgomotoasă ovație, la care băiatul răspunse cu un gest din mână atât de amabil Încât imediat Își adjudecă simpatia gloatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]