2,236 matches
-
de Biserică; necredința se răspîndește; cei care urăsc Biserica o blesteamă și o înfierează; și, în cele din urmă, facțiunea conducătoare sau mulțimea, incitate de elementele subversive, trec la violență, spărgînd casele de bani ca să jefuiască aurul și ca să prade sanctuarul de comorile sale. Eu consider că este de dorit și folositor pentru Biserica lui Dumnezeu să nu alimenteze rațiunea acestor rele, evitînd să abunde în bunuri temporare și evitînd să împiedice înstrăinarea fie și a unei părți a acestora. 160
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dăunătoare prin legile civile dictate în spirit secular și profan pentru ca Biserica să fie protejată și să se bucure de tutela asupra bunurilor sale. Guvernul civil nu are simț ecleziastic și de cîte ori are ocazia se atinge de bunurile sanctuarului, iar prin spiritul său îngheață și stinge totul. Carol cel Mare și Otto I favorizau Biserica, dar nefericita domnie a feudelor (care depindeau nu numai de devoțiunea față de Biserică, dar și de politica doritoare să diminueze puterea nobilimii și în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un mod mai plăcut și mai festiv a tuturor acestor bunuri care, puse bine de prevederea gazdei, abia așteptau o fericită ocazie pentru a se risipi peste oaspeți ca dintr-un corn al abundenței. Agitată, Alice s-a retras în sanctuarele sale din fundul casei - cămări și bucătării -, iar noi, oaspeții, strânși în camera lui Mihai, atât de plăcută pe lumină de seară, stăteam la taclale, sorbeam din tării și ne simțeam extrem de bine cu toții, tocmai datorită acestui neprevăzut, acestei improvizări
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu pretenții intelectuale; nu știu dacă aș putea descrie întreaga varietate umană ce vizitează sanctuarul nostru vibratoriu. Privind detașat, de pe margine, oricare ar fi omul ce intră, nu poți să nu remarci sufletul realizat ce iese din careul magic al celor patru stâlpi ce definesc hotarul păcii noastre. Dacă nu vrei, nu te oprești! E
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în locul în care mă rugam în genunchi la Dumnezeu să mă ajute să muncesc. În locul în care, cu ceva vreme în urmă, citeam prospectele unor medicamente tari și mă gândeam că nu mai pot lupta. Am pășit ca într-un sanctuar. E un apartament micuț, care odată a fost plin de dragoste. Fiecare lucrușor era munca mea și în fiecare carte era inima mea. Am plâns pentru sufletul meu și pentru toată durerea din lume. Am mângâiat lucrurile și icoanele. Mi-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mâinilor și prin invocarea Duhului Sfânt?! După misterul Întrupării și maternitatea dumnezeiască a Mariei, oare nu este preotul catolic capodopera Duhului Sfânt?! Și cine este Învățătorul preoților dacă nu Cel care i-a instruit pe Apostoli? Cine este susținătorul rândașilor sanctuarului, atât de persecutați de lume, dacă nu Cel care a insuflat tăria în martiri, tărie pe care o admirăm atât de mult? Cum am putea să uităm un asemenea Făptuitor al desăvârșirii noastre creștine, și, cum am putea să nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care, în toate, se arată matern îngrijorată de reformarea moravurilor pentru a împiedica jignirile aduse lui Dumnezeu, pentru a reînsufleți credința popoarelor, pentru mântuirea sufletelor. Dacă s-ar putea scrie istoria minunilor spirituale și morale, care se săvârșesc neîncetat în sanctuarele ei, am rămâne uimiți de misiunea sa mântuitoare. Cum să nu vedem partea predominantă pe care Providența i-a dat-o Mariei în aceste ultime timpuri, ale noastre, pentru a salva poporul creștin de ateism și de lipsa de evlavie
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a spus destul de clar prea iubitul nostru Mântuitor, că recunoașterea iubirii Sale va fi mântuirea noastră? Și, deoarece momentul nu este lipsit de îngrijorări legitime, iar satana depune ultimele sale puteri pentru a distruge oamenii, să îndrăznim să pătrundem în sanctuarul Inimii Mântuitorului, din care a izvorât Sângele răscumpărării noastre, implorând ca, așa cum odinioară acel Sânge a fost transfuzat în venele vlăguite ale lumii, tot așa și acum, prin meritele Sale infinite, să revină cu harul Său pentru a da viață
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
E ca și cum ar aștepta să devină obiectul unei proxime levitații. Recitesc Fedon și mă regăsesc, febril, în ultima zi de viață a lui Socrate. Mozaicul din Sulmona Azi m-am întors din nou cu gândul la vila din Sulmona, de lângă sanctuarul lui Hercule Curinul, la poalele Muntelui Morrone. Păstrez încă vie în memorie amintirea figurilor geometrice ale mozaicului din piscină: un cerc înscris în pătrat, apoi felurite motive decorative și peștii fantastici ce par să danseze vioi de jur împrejur. Peștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atunci când am avut revelația, fiecare individual, că mesagerul fusese primit de Zalmoxis și că zeul comunica realmente cu credincioșii. Sacrificiul pe care l-am urmărit la Sarmisegetuza era însă cu mult mai pompos: ceremonialul se desfășura pe altarul circular de lângă sanctuar, și acesta tot în formă de cerc. Era din marmoră sculptată, având în mijloc un soare cu douăsprezece raze negre și un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a fost instruit cu mult înainte asupra călătoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a fost instruit cu mult înainte asupra călătoriei care avea să-l ducă la zeu, era pus seminud pe altar. Toate acestea se petreceau în spațiul central din interiorul sanctuarului. Zborul către înălțimi este momentul cel mai solemn. În clipa aceea, sacerdoții privesc spre creștetele brazilor și parcă așteaptă un anumit semn; nimeni nu privește în jos și dintr-o dată totul rămâne suspendat. Nici aerul nu se mai mișcă, așteptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noi, pe care nu le-aș fi cunoscut niciodată, aflate în interiorul țării. Dincolo de Istru, am vizitat orașe fortificate și sate opulente. Dacia e populată de milioane de locuitori care trăiesc din agricultură și oierit, încă din vremurile primitive. Opreliștea tăcerii Sanctuarul secret al geților e situat pe muntele sacru Kogaion. Nici măcar Aia n-a fost vreodată în locul acela. Femeile nu au acces. Se poate ajunge până la o anumită zonă alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din copilărie. Mama mea, care era foarte tânără, se arăta aproape tot timpul îngrijorată din cauza mea. Doar ea știa să fie tot atât de atentă cu mine. Când mă duceam să mă joc, mă urmărea pe ascuns pe potecile ce duceau la sanctuarul lui Hercule Curinul: se pitea în spatele unui tufiș și mă pândea grijulie, gata să intervină în caz de primejdie. Îmi amintesc de ziua aceea când m-a apărat de o viperă. Mă întâlnisem cu ea fără să știu cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și surâde. Apoi îmi face semn cu degetul ridicat. Tăcere! Bicisnic În grădina mea sunt brazi de un verde așa de închis, încât bat în negru. Îi înconjoară niște mesteceni albi; aceștia sunt dispuși geometric, formând un cerc magic. Și sanctuarul circular de la Sarmisegetuza e înconjurat de asemenea șiruri duble de brazi și mesteceni. Acești arbori, pe care geții îi consideră însemne ale morții și ale vieții, reușesc să-mi dea un sentiment peren de vigoare. Îmi place să prind între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vizita în templu. Existau asemenea intervale, uneori destul de lungi. Se știe că zeița iubirii, după ce-și ia unele precauții misterice, permite sosirea unor noi doritori de inițiere, lansând un semnal luminos. Mi-au mărturisit că femeile care locuiesc pe lângă sanctuar trebuie să se supună obligației de a se prostitua în templul sacru cel puțin o dată în decursul vieții; darurile pe care le primesc trec în beneficiul colectivității. Nici măcar fecioarele nu sunt scutite de această obligație. Nu se simt pângărite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Originea-i trebuie să fi fost cu siguranță aristocratică. Deși Aia nu vrea deloc să vorbească despre sine, totuși, prin sat, se șoptește că e de descendență regală. Poate că și ea, ca și mătușa aceea a ei, ajunsă la sanctuarul Venerei din Eryx, a fost amestecată în intrigile de palat de la Sarmisegetuza și a trebuit să facă o alegere decisivă, condiționată de propria-i cerință interioară. A ales o viață retrasă, potrivit doctrinei de absolută libertate pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor ca pe un act mișelesc, ca pe ceva ce-ar conduce la revoltă individuală. Toți privesc evenimentul morții cu liniște: în viață se îngrijesc doar de pregătirile pentru trecerea dincolo. Sanctuar Sanctuarul la care m-a condus preotul e construit în mijlocul unei pajiști înconjurate de brazi. E vorba de un spațiu rectangular delimitat de coloane: sunt șaizeci cu totul, dispuse pe zece rânduri, fiecare de câte șase. Pe un postament de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor ca pe un act mișelesc, ca pe ceva ce-ar conduce la revoltă individuală. Toți privesc evenimentul morții cu liniște: în viață se îngrijesc doar de pregătirile pentru trecerea dincolo. Sanctuar Sanctuarul la care m-a condus preotul e construit în mijlocul unei pajiști înconjurate de brazi. E vorba de un spațiu rectangular delimitat de coloane: sunt șaizeci cu totul, dispuse pe zece rânduri, fiecare de câte șase. Pe un postament de marmoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așezate torțe și vase pline cu tămâie. Când moare cineva, se aprind torțele timp de trei zile la rând: se spune că sufletul defunctului are nevoie de aceste semnale luminoase ca să mai rămână în preajma trupului părăsit îm momentul decesului. Noaptea, sanctuarele acestea, situate pe înălțimi sau pe vârful colinelor, pot fi văzute de departe și comunică o senzație de pace, care derivă din pâlpâirile acelea egale ce strălucesc cu o lumină intensă. În acest fel se știe când moare un membru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de departe și comunică o senzație de pace, care derivă din pâlpâirile acelea egale ce strălucesc cu o lumină intensă. În acest fel se știe când moare un membru al colectivității. Aprinderea torțelor e rezervată unor fecioare care locuiesc în sanctuar: ele îndeplinesc toate sarcinile sacre legate de aceste evenimente funerare. Aceste fete virgine păzesc templul și veghează ca nimeni să nu treacă pragul dintre sacru și profan. Orice sanctuar reprezintă un memento mori. Rămân în contemplație adâncă. Mă scutur de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al colectivității. Aprinderea torțelor e rezervată unor fecioare care locuiesc în sanctuar: ele îndeplinesc toate sarcinile sacre legate de aceste evenimente funerare. Aceste fete virgine păzesc templul și veghează ca nimeni să nu treacă pragul dintre sacru și profan. Orice sanctuar reprezintă un memento mori. Rămân în contemplație adâncă. Mă scutur de mine însumi și simt cum mă purific instantaneu. Copilul năzdrăvan Azi nu voiam să întârzii așa de mult timp pe plajă, dar l-am întâlnit din nou pe copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îi este adresat un salut prietenos. Toți au fost înștiințați dinainte de sosirea mea, adică de sosirea lui Ovidiu. Știu totul despre mine și mă privesc cu curiozitate și bănuială: se tem ca nu cumva să fiu lipsit de respect față de sanctuarele și obiceiurile lor. Mă mișc cu multă băgare de seamă și sobrietate, respectând strict sfaturile Aiei. Urmez ipostaza de novice în învățăturile lui Zalmoxis. Pentru câtva timp dăm ocol printre stâncile fortificate și văile locuite: mi se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu se uită la oamenii care trec. Pare că sunt cufundați într-o adâncă meditație care-i distrage total de la observarea lumii exterioare. Din momentul în care i-am întâlnit pe preoți, au dispărut fortificațiile și au apărut foarte multe sanctuare, construite pe terase suprapuse. Acum o pădure de coloane de piatră și lemn a luat locul arborilor, substituindu-se peisajului natural. În fiece sanctuar sunt făclii aprinse care accentuează intensitatea liturgică a meditației. Am observat și unele locuri sub cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
momentul în care i-am întâlnit pe preoți, au dispărut fortificațiile și au apărut foarte multe sanctuare, construite pe terase suprapuse. Acum o pădure de coloane de piatră și lemn a luat locul arborilor, substituindu-se peisajului natural. În fiece sanctuar sunt făclii aprinse care accentuează intensitatea liturgică a meditației. Am observat și unele locuri sub cerul liber în care tineri și tinere, îmbrăcați și ei tot în in alb, se înșiruiau hieratic în fața unui maestru care-i învăța doctrina lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întreg trecutul meu; existența consumată la Roma nu mai conta absolut deloc. Episodul cel mai luminos al vieții mele era legat de vizita la templul Venerei din Eryx, după care urma întunericul total până la ultima mea călătorie în Grecia, la sanctuarul din Delphi. Din viața mea amoroasă și din faimoasele mele isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]