2,112 matches
-
gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu pretenții intelectuale; nu știu dacă aș putea descrie întreaga varietate umană ce vizitează sanctuarul nostru vibratoriu. Privind detașat, de pe margine, oricare ar fi omul ce intră, nu poți să nu remarci sufletul realizat ce iese din careul magic al celor patru stâlpi ce definesc hotarul păcii noastre. Dacă nu vrei, nu te oprești! E
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
capitală a sasanizilorț, deopotrivă palat, templu și fortăreață, este modelul real al lui Montsalvat (înainte de transplantarea legendei din Iran în Spania) și că misterul Graalului nu este decât o transpunere a misterului Haomei, care trebuia să se desfășoare într-un sanctuar, cupa Graalului trebuia să fie tăiată într-o singură piatră prețioasă, ea însăși nefiind decât o variantă sau replică a Perlei, a cărei căutare este subiectul Cântului siriac al Perlei. Toate acestea sunt ingenioase, iar reconstrucțiile castelului iranian sunt remarcabile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
grup de litere indică nume proprii, dacice, scrise în litere grecești (se pare, doar în consoane) pe blocuri care erau plasate în zid astfel încât să poată fi citite „stoichedon”, prin urmare un fel de album în zidul care separa două sanctuare (unul pe o terasă inferioară, altul pe o terasă superioară). De asemenea, adaug desenul câtorva blocuri care poartă litere asemănătoare. Numărul acestor blocuri cu litere sau urme de litere este aproape 20-25. În anexa (C) copiez ceea ce am scris despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
profesorul Georgiev, care nu pare să fi citit cu atenție descrierea acestor blocuri de piatră și a literelor care se află pe ele, nici semnificația pe care le-o atribui eu, este de părere că sunt indescifrabile. Monumentele dacice (citadele, sanctuare, locuințe etc.) unde s-au descoperit monumentele epigrafice de care mă ocup se găsesc în sud-estul Transilvaniei, în Munții Orăștiei. Aș fi încântat dacă colegul Stig Wikander ar voi să ne comunice părerea sa despre aceste două categorii de inscripții
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști din estul Europei (ce sanctuar mai potrivit pentru artă, în aceste vremuri tulburi, decât un castel medieval?). Din păcate, nici un român printre semnatarii acelor desene miniaturale, de 3 cm, conținând o suprapunere de planuri simbolice, cu castele, porți, donjoane, cavaleri lângă ferestre adânc tăiate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
după-amiază, eram doi belaruși și un moldovean, coechipieri în Trenul Scriitorilor și, cum spuneam, doi foști „compatrioți” de URSS. Sau poate tocmai de aceea. După un discurs rostit de șefă, care ne înșiră palmaresul și trâmbițează despre „bravele tradiții” ale sanctuarului pe care îl păstorește, ne vine și nouă rândul „să evoluăm”. Colegii belaruși, Andrej Federanka și Leonid Dranko-Majsjuk, au de înfruntat întrebările insinuante ale unor femei din asistență, care păreau că aplică un scenariu regizat în prealabil, de pildă: „De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vin Regula comunității (pe care stângiștii noștri din '68 ar fi trebuit s-o citească, într-atât este adevărat că nu există nicio comunitate viabilă fără o regulă comună), Manuscrisul de la Damasc și fragmentele din Cartea lui Enoh expuse la Sanctuarul Cărții la Ierusalim. "Qumranologia" a produs până acum mii de cărți, de la bestselleruri polițiste până la teze științifice, iar enigma esenienilor miroase încă a pucioasă: aceste papirusuri, aceste rulouri de aramă ne fac oare să pipăim cu degetele sursele vii ale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Ierusalim (Galileea avându-și propriile legi, tradiții, climat, măsuri și greutăți) și fără îndoială, acestei independențe i-a datorat nazarineanul faptul că a putut substitui domniei complicate a Legii simpla iubire de Dumnezeu și de oameni. Dar Ierusalimul adăpostea Sanctuarul, loc în care orice evreu de parte bărbătească, adult și în putere, trebuia să se ducă la cele trei mari sărbători ale anului. Deci tânărul Isus s-a conformat, cel puțin așa ne informează Matei. Și pentru tot lungul vieții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate își are propriu-i circuit preafectat, însemnat dinainte. Veniți din Paris sau din Roma, pelerinii catolici se întâlnesc cu frații lor în sanctuarele catolice. Ortodocșii ruși sau greci stau de vorbă între ei lângă icoane. Evreii din diaspora vin să-i viziteze pe evreii din Israel. Cât despre musulmanii din umma, fie ei și originari din Egipt sau din Iordania, țări care au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
instinctive la protestantism, dacă nu cumva chiar la iudaismul iconoclast. Fără a merge până acolo, respir categoric mai bine la anglicani și la luterani, sub bolțile bisericii lui Hristos de lângă poarta Jaffa sau în cea a Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare mai decente chiar dacă sunt palide și severe. Protestantismul, în versiunea lui lutero-reformate, nu-i o religie de vară (bufeul de căldură penticostal a făcut între timp să crească temperatura în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de adăugat. Și cârtitorul nu văzuse, la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
canal din epoca romană prin care se aduce apă din Siloe, se mai vorbește și de "trecerea secretă" a lui David. "Războiul fundațiilor" continuă încă multă vreme. A face din această movilă un fel de șvaițer pentru a provoca prăbușirea sanctuarelor islamice, a recuceri prin subterane o suveranitate pierdută la suprafață constituie un proces de intenții care apasă asupra Israelului. "Nici teroristul Khaled Mechaal și nici arabii n-au a ne spune ce trebuie să facem la douăzeci de metri de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caravanserai, bancă. Nu altceva au fost Halele Parisului sau Hyde Park-ul, acel "ia arată-mi ce ai", acea "cavernă a briganzilor" care l-a indignat atât de tare pe Mântuitor. Evocând public distrugerea de care toți se temeau a Sanctuarului național, el ataca sufletul și inima legii, altfel spus, națiunea însăși. Și se mai și lăuda apoi sarcastic că poate să-l reclădească în numai trei zile. "Templul sunt eu." Odată cu Isus, omul Occidentului va părăsi agora pentru a se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea feniciană și cu Decapolis, regiune populată cu păgâni. Matei menționează acest ansamblu incluzând zece cetăți aflate în autoadministrare, fondate de Alexandru în partea nordică a platoului iordanian. Fiecare își avea templele, sanctuarele sale, precum și câte un teatru. Evangheliștii au ocultat cât au putut de bine spațiul înconjurător elen și păgân al învățătorului lor, ca nu cumva să șocheze auditoriul grijuliu în ce privește ortodoxia. Incorecte din punct de vedere religios, aceste orașe grecești situate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai ecologică. Ea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e ca și cum ai sta tot timpul posomorât într-o noapte de chef ori ai sărbători sederul de Pesah în bucătărie în tête-â-tête cu un castravete. Așa ceva nu se face. Izolarea despoaie felurile de mâncare și pietroaiele de prestigiul lor. Bietele sanctuare nu se impun de la sine: impunerea lor e o chestie de asociere, dacă nu cumva ține de halucinațiile colective. Aceste monumente nu stau în picioare decât datorită poveștilor cu care le sprijinim, datorită reflexiilor memoriei comune pe care le proiectăm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mulți decât la Ierihon. Aproape o mie de case au fost distruse în acțiuni punitive, fără a pune la socoteală și școlile, moscheile, fabricile de săpun și de ulei de măsline (date ONU). Orașul e dominat de muntele Gazirim, sanctuar și astăzi în activitate al samaritenilor dragi lui Isus, care se consideră descendenții direcți ai celor două triburi coborâtoare din Iosif, dar care nu recunosc exact aceeași Tora ca evreii ortodocși. Discuție lângă puț cu un misionar nordic. Omul e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a putea ajunge la Tatăl său prin marea poartă a sacrificiului, și apoi, pentru a reveni pe pământ, prin intermediul apostolilor, pentru "a merge să propovăduiască învățătura sa tuturor națiilor" și a se lăsa însemnat de ele. Faptul că nu există sanctuare, imnuri și statui întru slava Iscarioteanului în cele patru colțuri ale planetei creștine îmi pare a fi un semn de lipsă de inteligență și de ingratitudine. * * * Într-un text intitulat Ispitirea lui Iuda, tânărul teolog grec Pantelis Kalaitzidis cheamă biserica
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere fără ceremonial la 4 dimineața, închidere fără ceremonial la 11 noaptea (vai de franciscanul apucat de vreo criză de apendicită în cursul nopții), cer acum prezența simultană a trei dintre gazdele principale ale sanctuarului, un părinte franciscan, un călugăr ortodox și un preot armean. În Joia Mare, biserica rămânând închisă timp de 24 de ore, același ritual devine o ceremonie diplomatică sub strictă supraveghere. Din 638, obiectul numit cheie, care seamănă cu un decapsulator
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am prăpădit și-aripa și picioru” (BrezoiVâlcea). Ciocârlanul face deci parte din categoria căutătorilor, asemenea lui Ardiu cel pedepsit cu dor, el cunoaște sentimentul armoniei absolute din grădina Ilenei Cosânzeana sau de la mănăstirea de tămâie (o reprezentare mai recentă a sanctuarului) și tânjește să revină acolo. Dar accesul în sacru trebuie făcut respectând cutuma și ciocârlanul este pedepsit pentru intruziune. El nu merge în „Neagra Cetate” chemat, asemenea lui Aghiran, și locul distruge integritatea fizică a călătorului clandestin, care revine acasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe obraji și le las să curgă în voie, îmi fac cruce de mai multe ori și alături de tânărul cu pas alert pe care apoi îl voi întâlni în - catedrală, mă „precipit” spre oraș. Mai sunt 5 km până la sanctuar pe care îi parcurg într-o stare de bucurie fără limite și în același ritm. Santiago de Compostela: intrarea cu monumentul unor pelerini celebri. Marcajele sunt perfecte, și cu cât mă apropii mai mult de partea veche a orașului, cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ambiant. De un oarecare impact se poate vorbi abia atunci când aceste locuințe se aglomerează, fortificate natural sau cu un val de pământ. Pentru că, acum, protejat, omul are timp să se gândească că și zeii au nevoie de adăpost, adică de sanctuare. Iar funcția pe care o mai capătă așezarea, de administrare a unui teritoriu mai mare sau mai mic, pune și problema unor construcții, să le spunem, publice. Zeul și șeful beneficiau acum de adăposturi realizate din cele mai bune materiale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a doi țapi, unul pentru Domnul și unul pentru Azazel. Țapul pentru Domnul era sacrificat pentru ceremonia de curatire a templului, Apoi, marele preot aseza in mod simbolic toate păcatele mărturisite ale poporului din cursul întregului an și depozitate în Sanctuar asupra țapului pentru Azazel - simbol al lui Satana și-l gonea în pustie . „Herbul țării, vechii și-au fost ales buăr” - știință și artă heraldică Capul de bour simplu sau cu gât, purtând între coarne o stea, încadrat între soare
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
s-a năpustit ca o răsuflare asupra curentului de apă, iar corpul său, argintiu În lumina lunii ce se Înălța, a dispărut printre arbuști. Ne-a pătruns adînc În suflet acest tremur al naturii. Mergeam Încet, ca să nu tulburăm liniștea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ (Jurnal de călătorie) „Vocea și prezența lui [Fidel] În pădurea luminată de torțe căpăta accente mișcătoare / emoționante, și se vedea că liderul nostru schimbase ideile multor oameni.“ (Episoade) Cu toate că fragmentul se referă la vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ CÎnd notează „Amîndoi așteptam duminica [și grătarul] cu un fel de devoțiune religioasă“, Che nu scrie cu sarcasmul pe care Îl dedică de obicei subiectelor religioase. Astfel, fără să fie credincioși, ei simțeau totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]