1,397 matches
-
poezia Taina de Cristian Sârbu. Nu este cazul să discutăm aici valoarea poemului, dar este cert că ceea ce l-a supărat pe Dan Costa (Almanahul literar, nr.2/1952) și 1-a îndemnat să asvârle cu nemiluita săgețile «nimicitorului» său sarcasm, este tocmai faptul că poetul a cutezat să introducă în lucrare amănunte «triviale», cum ar fi: socotelile tatălui cu privire la greutățile suplimentare pe care le va aduce necesitatea de a hrăni încă o gură, grija de a da soției gravide o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cavaignac asasinul muncitorilor francezi e arhanghelul Cavaignac «salvatorul» ordinei și proprietății. Galeria de portrete ale comandanților burgheziei, realizată de Marx în scrierile istorice, e un exemplu nemuritor de statiră combativă, realistă. Cei mai înrăiți dușmani ai proletariatului își pierd, sub sarcasmul marelui învățător al omenirii muncitoare, morga, și-și dezvăluie odată cu josnicia caracterului, mizeria morală. Nici Victor Hugo în al său Napoleon le Petit n-a știut să prindă ca Marx amestecul de murdărie, fanfaronadă și cinism care definea cariera și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
faptul că totul e o mare greșeală și Îmi va spune că mă iubește. Însă acea frîntură s-a spulberat definitiv. S-a terminat. — Poate că a considerat că ar fi bine să știu. Cumva, reușesc să-mi adun tot sarcasmul de care sînt În stare. — Poate a considerat că o să mă intereseze! — Becky... Încercam doar să te protejez. Luke se Întoarce spre mine - și pare Într-adevăr, extem de trist. Copilul. Tensiunea ta. — Și cînd aveai de gînd să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Vania Răutu, cu moralitatea lui perfectă, devine neverosimil, textul acuzând un flagrant parti-pris auctorial, un tezism apăsat. „Egocentrismul”, idealizarea protagonistului-autor fac dificil de acceptat lectura propusă de Nicolae Manolescu volumului Ciubărești ca „un roman satiric, pe alocuri memorabil prin sarcasmul coroziv”, cu o „metodă swiftiană la origine”. Dar, pe lângă anumite capitole de „istorie ieroglifică”, îndeosebi volumele În ajun și Uraganul cuprind episoade romanești de calitate, precum cele care analizează relația lui Vania Răutu cu Eliza Orleanu și cu Ivonna, călătoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru încheiată fără câștigător. John Fowles, de pildă, creează un suspans greu de suportat, care nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
caracterizarea oamenilor, evocarea sărbătorilor și procesiunilor, a obiceiurilor, scene din viața Curții imperiale. Anecdotele intercalate, micile eseuri și imaginile pictural realizate evidențiază spiritul de observație și umorul fin al autoarei. Faptele descrise și evocate cu sinceritate, ironie și, uneori, cu sarcasm, contribuie la oferirea unui document al perioadei Heian ce poartă numele după capitala Heiankyo ("Capitala liniștii și păcii"), actualul Kyoto, perioadă contemporană cu dinastia Tang din China, mai precis, este vorba de domnia împăratului Icigio și a împărătesei Sadako. Impresiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin analizele psihologice de mare profunzime, subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul la fericire prin suferință, prin puterea îndurării, este temeiul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire a frazării, supusă unei argumentări patetice și unor cadențe pasionate. În pofida unui limbaj câteodată latinizat, retorica simplă (metafore în stil popular, comparații ingenioase), pigmentată adesea cu sarcasm și ironie, întărește eficiența intervențiilor lui B., explicându-i, în parte, popularitatea. SCRIERI: Raporturile românilor cu ungurii și principiele libertăței națiunali, ed. 2, Viena, 1852; ed. (Românii și ungurii), îngr. și pref. G. Bogdan-Duică, Cluj, 1924; Estetica, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și sminteală, adevăratul Hamlet care o fi ? Printre vorbe poetice, vorbe încărcate de sarcasm, vorbe plonjând în metafizic, scânteiază undeva o esență scutită de rumoarea incongruențelor? Polisemia eroului constituie singurul răspuns. Spectacolul ideii, montat cu o inventivă artă a compoziției, e atașant și prin plăcerea vădită a cuvântului presărat cu „mirodenii”, ca și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și sarcasmul, mânuite cu o artă care a făcut din el un polemist de temut. A tradus din Shakespeare piesele Macbeth și Othello, ajutându-se, uneori, și de tălmăcirea germană a soților Dorotheea și Ludwig Tieck. Transpunerile sale au numeroase imperfecțiuni prozodice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără număr parcă, ale timpului contemporan. SCRIERI: Indiile galante, Timișoara, 1993; Celălalt tărâm, Timișoara, 1994; Glasuri lângă leagănul meu, Timișoara, 1996; Nicăieri, Timișoara, 1998; Imperiul de praf, Timișoara, 2000; Băi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
linii directoare”. Pentru a funcționa cu eficacitate, cuvintele trebuie „înmlădiate”, ajutate. E singura modalitate de a împiedica atrofierea spiritului creator. Evoluției artistice normale îi sunt inerente discontinuitățile, rupturile, recurgerile la „șocul contrasensului”, la „procedeul sâcâitor al antifrazei”, la toate variantele sarcasmului, în sfârșit, la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în sine, ci acțiuni menite să deblocheze drumul creației. Doar astfel se asigură un climat propice creativității și implicit se menține „tradiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Beyond the Fringe, emisiunea nocturnă That Was the Week That Was de la BBC și săptămânalul Private Eye. Exploatând creșterea publicului de televiziune și reculul constant al cenzurii de stat, Monty Python și epigonii săi Îmbinau abil farsa, remarcile porcoase și sarcasmul politic - un amestesc nemaivăzut de la caricaturile politice incisive semnate de Gillray și Cruikshank. Două filme din celebra serie, Monty Python and the Holy Grail (1974) și Life of Brian (1979), ilustrează prin sursele lor de finanțare relația strânsă dintre muzica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marginală pe șantiere sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
domnul Kimon Loghi o hotărâre, un gen de hotărâre specială tuturor celor nechemați. Găsesc încăpățânarea de a transpune culorile, de-a le degrada și întoarce, roșu pentru verde, galben pentru albastru"416. Cât despre "colorism", replica criticului subliniază cu un sarcasm dizolvant kitschul policromiilor loghiene. "Domnului Kimon Loghi, deși tânăr, îi place să fie retrospectiv ca un maestru mort acum o jumătate de veac: sunt printre omletele sale în ulei, unele pe care le cunoașteam și cu zece ani în urmă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus la dimensiunea reziduală ca tigvă, reprezintă oarecum o imagine sarcastică a idealului pierdut într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fundal stau câteva "păsări de noapte", dame de consumație, printre care un nud întors cu spatele; femeia și-a păstrat însă ciorapii negri și pălăria. Poza aduce cu desenele lui Félicien Rops, incisive și nervoase, cu aspectul lor erotizat-macabru, de sarcasm blasfemic. Frivolitatea constituie libretul întâlnirilor mondene în locantele luxoase, maniera de tratare a liniei amintește oarecum de Art-Nouveau, preluat în opinia Doinei Schoebel pe filiera nabiștilor 608, deși desenul are cruzimea unui Toulouse-Lautrec. Pictorul era atras de poezia decadent-simbolistă, Verlaine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corpul dezvăluie, ambiguitatea este specifică unui erotism rafinat, unde nuditatea este gradată și subliniată printr-un decupaj abil. Și Mihai Teișanu, în câteva din nudurile sale, se apropie într-o oarecare măsură de Rops fără a avea întreg arsenalul de sarcasm și burlesc terifiant al operei ropsiene. Carnavalescul se îmbină cu o specularitate subversiv-erotică, ceea ce transformă adesea picturile sale într-o serie de minuțioase puneri în scenă cu malițiozitatea spirituală a unor comedii erotice. În pictura intitulată În buduar (semnat dreapta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
geniului și a artei; - călătoria cosmică; - Îngerul și demonul; - zburătorul;natura și dragostea; - luna, codrul, floarea albastră, lacul, lumea siderală, muzica sferelor, dublul, nebunia, speranța, visul (după cum a afirmat G. Călinescu) Dispoziții lăuntrice: - exaltarea; extazul; visul; duioșia; luciditatea; satira; revolta; sarcasmul. Eminescu poate fi socotit și un precursor al poeziei moderne alături de Ch. Baudelaire, P. Verlaine, A. Rimmbaud, Al. Macedonski, G. Bacovia, L. Blaga. Alte teme și motive romantice eminesciene: facerea și desfacerea; luna; lumile siderale; muzica sferelor; cristalul; regnul vegetal
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile), Caragiale Își iubește cu patimă personajele, Îi este dragă lumea aceasta degradată, care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să satirizeze, punând În situații absurde, grotești uneori, oamenii acestei societăți corupte, meschine, perfide, folosind, În principal, sarcasmul. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele lui Caragiale, deși unele sunt de-a dreptul grotești (Agamemnon Dandanache), ba chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite și astăzi cu veselie și plăcere, Întrucât ele nu și-au pierdut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cei doi. Între autorul „Scrisorii pierdute” și Întemeietorul Junimii exista o afinitate În ceea ce privește concepțiile estetice. Viziunea amândurora este clasică, simt nevoia echilibrului, armoniei și seninătății și pentru aceasta militează cu toate mijloacele artistice, dar mai ales cu satira, umorul, persiflarea, sarcasmul stăpânite ca nimeni alții În epoca aceea. c. Caragiale este un polemist și un pamfletar fără egal În epoca sa. De abia mai târziu, Între cele două războaie, Tudor Arghezi va realiza ceea ce autorul comediilor a pus În valoare. Critica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Domnul Murgescu, redactor-șef la "Viața economică", principalul ziar economic al României, a publicat un articol intitulat Concepții contrare principiilor de bază ale relațiilor economice dintre statele socialiste. Tratatul de 12.000 de cuvinte era o polemică "suprasaturată de un sarcasm violent și jignitor" la adresa economiștilor sovietici și în special a geografului E.B. Valev. În februarie, Valev publicase în ziarul "Vestnik" al Universității din Moscova un articol intitulat Probleme ale dezvoltării economice cu regiunile de deltă din România, Bulgaria și URSS1120
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]