1,422 matches
-
Însă ca să îți pot povesti despre Crăciun și Anul Nou trebuie să încep cu lăsatul secului de postul Crăciunului. În ziua de lăsatul secului mama sau nevasta pregăteau bucate alese, tăiau pui pe care îi frigeau la ciaun și fierbeau sarmale în oale de lut, făceau pâine în cuptorul de cărămidă și invitau nașii și prietenii. Scoteau oala cu vin și petreceau până spre meizul nopții. A doua zi toate gospodinele spălau vasele și le schimbau cu cele în care nu
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
în jurul lui în așteptarea șoricului. Căram paie și puneam peste el, iar în timp ce oamenii mai mari mai cinsteau câte un pahar cu vin noi, copii furam șoric de pe purcel. După ce terminau cu tăiatul porcului, gospodinele pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită și unse cu jolfă făcută din sămânță de cânepă și floarea soarelui cu zahăr. Seara lumina candelei lumina chipul Maicii Domnului din icoană
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
350 ani, strada Sf. Atanasie nr. 1, lângă spitalul de boli infecțioase „Sfânta Parascheva” 1 exemplar de 350 ani, strada Kogălniceanu nr. 10, în curtea liceului „Mihai Eminescu” 36 exemplare de 310 ani, șoseaua IașiBucium, în amonte de hanul „Trei Sarmale”, de la „Plopii fără soț” până la Tabăra de copii Bucium 1 exemplar de 310 ani, strada Vasile Alecsandri, în fața bibliotecii U.M.F. 1 exemplar de 300 ani, strada Ion Creangă, în curtea școlii „Bogdan Petriceicu Hașdeu” 1 exemplar de 300 ani, strada
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
a vedea noul eden. Pe abate îl surprind în primul rând sublima singurătate a priveliștilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Athala de Chateaubriand. Îl mai uimesc mijloacele rudimentare de trai, bucătăria savantă (zeamă de găină, sarmale, claponi în țiglă, plăcinte și ulcioare cu vin vechi). În Nunta domniței Ruxanda domină același element euforic. Gonit din scaun, într-o poiană, măria-sa Vasilie-vodă bea o cupă de vin pe care i-o întinde nelipsitul paharnic. Iașul a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a intra în istorie: «La Bolta-Rece», « La Raiul lui Adam», «La Lupu Fleica», «La Șapte Pulpe», «La Picior de Paris», «La Iancușor», «La Trei Sarmale», «La Viață Lungă», «Parcul Vânătorilor», «Mânaș Cantar», «Simon Pașcanul»; unele dispărute, altele în ființă”. Aici se încheagă și se destramă prietenii, se consumă drame și se pun la cale fapte ce schimba viața unor oameni. E o viață înșelătoare, comparabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
scumpii de ei, hi-ha, hi-ha, beee, ca-n tragodiile vechi, bunele, hi-ha, hi-ha, beee. Unde să-i duc? Unde să-i invit, să-i cinstesc pe acești bastarzi ai bicisnicului meu creion? Unde? La Bolta Rece? La Traian? La Trei Sarmale? Nu. Pe străzi. De mînă, într-un cîrd nebun. Pe străzile acestui Iași dulce-otrăvitor, hi-ha, hi-ha, beee... 1998 Pastel cu pubele 10 mai Găsesc în ușa atelierului o invitație la două momente marcînd ziua de 10 Mai, ziua națională a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
limba română există construcții similare celor din engleză și din franceză, discutate în bibliografie, care corespund atât tipului (a) − ștergerea obiectelor nespecifice −, cât și tipului (b) − alternanța conativă (obiect direct − obiect prepozițional): (a) Ion bea țuică > Ion bea Ion mănâncă sarmale > Ion mănâncă Ion cântă la pian > Ion cântă (b) Ion lovește sacul de box/în sacul de box Câinele roade osul/la os Maria tricotează puloverul/la pulover. Construcțiile etichetate drept forme de antipasiv în limbile acuzative răspund numai parțial
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
4.3.1. și Capitolul 4, 4.: Ion dansează cu plăcere > Ion dansează rock'n-roll cu plăcere Ion cântă în corul școlii > Ion cântă cântece patriotice în corul școlii; ● treceri între tranzitive și inergative, prin ștergerea obiectului nespecific: Ion mănâncă sarmale toată ziua > Ion mănâncă toată ziua Ion scrie romane polițiste > Ion scrie. Hill și Roberge (2006: 5−6) observă că este posibilă trecerea între tranzitive și intranzitive, dar nu și între inergative și inacuzative, pentru că acestea au trăsături selecționale opuse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antropologia românească avant la lettre (Nicolae Constantinescu), șamanism și vrăjitorie În Europa Orientală (Giovanni Pizza), contextul sociopolitic al elaborării crucilor pictate de la Săpânța (Marinella Lörinczi), analiza etnofolclorică a ritului funerar din Maramureș (Ileana Benga și Oana Benga), semnificațiile identitare ale sarmalei În raport cu ,,civilizația” și ,,cultura” (Vintilă Mihăilescu), etnografia zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș (David A. Kideckel, Bianca E. Botea, Raluca Nahorniac, Vasile Șoflău), cosmopolitism și transmigrație la oamenii de afaceri italieni din România (Cristina Papa și Veronica Redini), implicațiile juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu Început și sfârșit distinct și cu exprimarea liberă a emoțiilor” (Reeves, Boersma, 1990, Irion, 1991, apud Savage, 1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de ,,cutume” (= ,,conservare selectivă a trecutului”). Se constituie astfel nu doar patrimonii particulare, ci și un patrimoniu unic - prin UNESCO -, ceea ce pune În antiteză ,,cultura”, ca ,,viziune localistă”, cu ,,civilizația”, o ,,ideologie umanitaristă”. Ca ,,patrimoniu Împărtășit” și ,,simbol patrimonial”, atunci, sarmaua ,,face parte din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doar patrimonii particulare, ci și un patrimoniu unic - prin UNESCO -, ceea ce pune În antiteză ,,cultura”, ca ,,viziune localistă”, cu ,,civilizația”, o ,,ideologie umanitaristă”. Ca ,,patrimoniu Împărtășit” și ,,simbol patrimonial”, atunci, sarmaua ,,face parte din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prin UNESCO -, ceea ce pune În antiteză ,,cultura”, ca ,,viziune localistă”, cu ,,civilizația”, o ,,ideologie umanitaristă”. Ca ,,patrimoniu Împărtășit” și ,,simbol patrimonial”, atunci, sarmaua ,,face parte din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului este, poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca ,,viziune localistă”, cu ,,civilizația”, o ,,ideologie umanitaristă”. Ca ,,patrimoniu Împărtășit” și ,,simbol patrimonial”, atunci, sarmaua ,,face parte din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un joc de putere”, iar trecutul poate Întinde ,,capcane tradiționaliste”, autorul conchide că ,,regândirea dimensiunii istorice a obiectelor prezentului este, poate, principala sarcină a antropologiei românești actuale”. David A. Kideckel și colaboratorii săi asumă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și plămânii purtau denumirea takim, cuvânt de la care provine tacâmul nostru, adică aripile, ghearele și gâturile de pasăre). Acest tip de mâncare este foarte larg răspândit (turcii au învățat și ei să facă un drob numit kokoreç, bulgarii gătesc drob sarma - cu orez [!], deși nu aceasta ar fi cea mai mare bizarerie pentru noi, ci faptul că ei taie prapurele și construiesc din el multe „sarmalodroburi“ -, în Italia întâlnim mugliatiedr, turcinieddhri, adică măruntaie fripte, și gnemmarieddhri, măruntaie fierte, iar scoțienii au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bucate. [...] Mâncări grecești fierte cu verdețuri care pluteau în unt, apoi pilaful turcesc și, în sfârșit, fripturile cosmopolite.“ Aceeași influență a bucătăriei târgovețe (în acest caz, de inspirație turcească) a dus și la larga răspândire (inclusiv în mediul rural) a sarmalelor, „mâncarea națională a românilor“ (E. Niculiță Voronca), preparate de secole așa cum o facem și astăzi. Bineînțeles că exista un soi de sarmale arhaice, învelite pe vremuri în multe feluri de frunze, nu numai în varză (în fond, și alivencele sunt
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
târgovețe (în acest caz, de inspirație turcească) a dus și la larga răspândire (inclusiv în mediul rural) a sarmalelor, „mâncarea națională a românilor“ (E. Niculiță Voronca), preparate de secole așa cum o facem și astăzi. Bineînțeles că exista un soi de sarmale arhaice, învelite pe vremuri în multe feluri de frunze, nu numai în varză (în fond, și alivencele sunt un fel de sarmale avant la lettre...), și a căror umplutură era făcută din spărtură din diverse cereale, în special din mei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
românilor“ (E. Niculiță Voronca), preparate de secole așa cum o facem și astăzi. Bineînțeles că exista un soi de sarmale arhaice, învelite pe vremuri în multe feluri de frunze, nu numai în varză (în fond, și alivencele sunt un fel de sarmale avant la lettre...), și a căror umplutură era făcută din spărtură din diverse cereale, în special din mei. În Maramureș, ele se numesc haluște. Nici acestea nu sunt unicate românești; influența slavă este probabilă, rușii și ucrainenii făcându-le la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ni se pare a semnala arhaismul rețetei. Doar ca o curiozitate pomenim faptul că, în secolul al XVI-lea, țăranii francezi obișnuiau și ei să învelească în frunze o pastă făcută din mei și să le coacă în spuză. Despre sarmalele acestea arhaice, umplute cu păsat de mei, nu prea sunt multe de spus... Parafrazându l pe Păstorel, ele nu-i pot interesa decât pe protocroniștii culinari. În ceea ce privește sarmalele așa cum le știm noi, ele au o certă tentă românească, adică și-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o pastă făcută din mei și să le coacă în spuză. Despre sarmalele acestea arhaice, umplute cu păsat de mei, nu prea sunt multe de spus... Parafrazându l pe Păstorel, ele nu-i pot interesa decât pe protocroniștii culinari. În ceea ce privește sarmalele așa cum le știm noi, ele au o certă tentă românească, adică și-au depășit modelul turcesc (care, de fapt, s-a suprapus peste străvechile haluște slavo-române). Cum și-au depășit sarmalele noastre sursa de inspirație? Prin inovație și diversitatea umpluturilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu-i pot interesa decât pe protocroniștii culinari. În ceea ce privește sarmalele așa cum le știm noi, ele au o certă tentă românească, adică și-au depășit modelul turcesc (care, de fapt, s-a suprapus peste străvechile haluște slavo-române). Cum și-au depășit sarmalele noastre sursa de inspirație? Prin inovație și diversitatea umpluturilor (omițându-le pe acelea de post, umpluturile pot fi din carne de găină, curcan, rață, gâscă, vițel, porc, vită, miel sau ied, din pește 17, din brânză etc.), dar și a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
brânză etc.), dar și a învelișurilor (foi de varză acră sau dulce, frunze de viță, de ștevie, de tei, de hrean, ba chiar și de... leuștean!). Pe vremuri, umpluturile se mai înveleau și în frunze de sfeclă sau de paltin. Sarmalele din pește sunt pomenite de Radu Anton Roman: foile de varză se umplu cu un amestec din carne (dezosată, bineînțeles) de șalău sau de știucă și de scrumbie afumată. Rușii le fac și ei, dar folosesc foi de viță, iar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de șalău sau de știucă și de scrumbie afumată. Rușii le fac și ei, dar folosesc foi de viță, iar în cea mai mare parte a rețetelor nu figurează peștele afumat. Nu trebuie neglijate unele creații gastronomice românești grație cărora sarmalele devin cu adevărat opere de artă, cum ar fi „cuiburile de cinci“, specifice Bucovinei (cinci sarmale, fiecare cu o umplutură dintr-o carne diferită, reunite într o unică megasarma, un cuib format dintr-o foaie mare de varză). La fel de originale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
foi de viță, iar în cea mai mare parte a rețetelor nu figurează peștele afumat. Nu trebuie neglijate unele creații gastronomice românești grație cărora sarmalele devin cu adevărat opere de artă, cum ar fi „cuiburile de cinci“, specifice Bucovinei (cinci sarmale, fiecare cu o umplutură dintr-o carne diferită, reunite într o unică megasarma, un cuib format dintr-o foaie mare de varză). La fel de originale sunt sarmalele coapte în dovleac. Cuvântul românesc „sarma“ provine de la turci (iar aceștia l-au împrumutat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu adevărat opere de artă, cum ar fi „cuiburile de cinci“, specifice Bucovinei (cinci sarmale, fiecare cu o umplutură dintr-o carne diferită, reunite într o unică megasarma, un cuib format dintr-o foaie mare de varză). La fel de originale sunt sarmalele coapte în dovleac. Cuvântul românesc „sarma“ provine de la turci (iar aceștia l-au împrumutat din arabă, unde are semnificația de rulou; aceeași etimologie o are și termenul bulgăresc sarmi). Turcii mănâncă frecvent sarma (umplutura este învelită în frunze de viță-de-vie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]