2,314 matches
-
criticele radicale, culturale și politice, nu erau contrabalansate de un program bine stabilit de alternative. De fapt, nihiliștii nu prea aveau ce să ofere în schimb pentru ceea ce doreau să răstoarne. Travels in Nihilon e satiră la adresa revoluției comuniste: o satiră a anarhismului (nihilismului), cinismului, sectarismului. Nihilon e un mediu cinic, lipsit de orice valoare morală. Un loc unde legea fărădelegii este luată drept democrație. Un loc unde valorile tradiționale, sociale, politice, morale și religioase și-au pierdut substanța, un loc
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
despre istoria românilor, capitol adăugat la manualul lui P. Blanchard Cele dintâi cunoștințe (1828) și retipărit în „Curierul românesc”, el realizează, cu accente pamfletare, imaginea țării devastate de turci și de fanarioți. Prefața la Aneta și Luben este o amplă satiră socială, sub forma unei conversații cu un boier retrograd, prilej de a enumera sarcastic moravuri feudale și nedreptăți mai vechi sau mai noi. Se cer aici învățătură și cultură pentru toți, „legi drepte și moralicești”, un teatru în limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
din 1999, alăturarea României la Embargoul fixat de Organizația Națiunilor împotriva Serbiei și Muntenegrului, la propunerea SUA, au scăzut popularitatea președintelui Emil Constantinescu. Retragerea sa de pe arena politică a inspirat pe mulți creatori de literatură, care au alcătuit eseuri, epigrame, satire la adresa domnului Emil Constantinescu. Și eu am avut în vedere așa ceva. Legându- mă de statura sa, de asemănarea Cu Alexandru Ioan Cuza și la cele două profesii de bază, aceea de juris și geolog. Două epigrame sunt mai semnificative: Fostul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de emfază afectivă pentru ruptura de etapa încheiată este construit prin repetarea de trei ori a adjectivului pronominal alți, în colinda din Dragoslavele, Argeș. Mutația existențială primește o valoare augmentativă prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al XVIII-lea și al XIX-lea, litera chirilică era resimțită tot mai mult ca „străină” spiritului limbii române, în condițiile orientării moderne tot mai accentuate spre „reromanizare”. Printre operele în care litera chirilică („buchea”) a ajuns chiar obiect de satiră pot fi amintite Prefața la Gramatica românească a lui Heliade-Rădulescu (1828), fabula Buchea și litera de Iraclie Porumbescu (1850), schița Cum am învățat românește de C. Negruzzi (1857), satira Slovele chiriliene de D. Bolintineanu (1858), nuvela Budulea Taichii a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
operele în care litera chirilică („buchea”) a ajuns chiar obiect de satiră pot fi amintite Prefața la Gramatica românească a lui Heliade-Rădulescu (1828), fabula Buchea și litera de Iraclie Porumbescu (1850), schița Cum am învățat românește de C. Negruzzi (1857), satira Slovele chiriliene de D. Bolintineanu (1858), nuvela Budulea Taichii a lui Ioan Slavici (1880), Școala acum 50 de ani de Ion Ghica (1880), Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1881) ș.a. O problemă de constant interes pentru istoria literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
că a abandonat apărarea intereselor țării de când a obținut funcții oficiale. Ghedem critică și monarhia; poezia și-ar fi pierdut aura romantică, iar poeții, în loc să trezească sentimentele patriotice ale poporului, se îngrămădesc pe scările palatului domnesc pentru a obține privilegii. Satira lui Ghedem este însă greoaie, viitorul profesor universitar nu are nici umorul, nici sprinteneala de limbaj proprii lui Orășanu. Lirică erotică, fabule și parodii, precum și două traduceri (poeziile Fluturele de Lamartine și Anima după Musset) sunt publicate în paginile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
vorbă mare, modestă tragicomedie a donjuanului care se sinucide din dragoste pentru o femeie ce nu se lasă sedusă, comedia Omul fără identitate atrage atenția criticii și a publicului. Subiectul, pierderea identității, se preta unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care ajung instituții și categorii sociale, în al căror angrenaj absurd individul e cât pe ce să sucombe. Demonstrației i se sacrifică întrucâtva verosimilitatea și concizia, dar multe scene relevă o vervă aparte, iar unele tipuri (medicul psihiatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de clasicizare a formulei lirice se întâlnește cu aceea de purificare estetică a mesajului. Cartea include și câteva notabile poeme închinate limbii române. Poetă lirică prin excelență, R. practică și satira (ciclurile Satire, Fata morgana, Spini rătăcitori) și manifestă o predilecție aparte pentru epigramă. Împreună cu criticul Vasile Coroban a editat, prefațat și comentat opera lui V. Alecsandri (I-IV, 1958-1959). Este și autoarea unei ediții de Opere alese din A. S. Pușkin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de clasicizare a formulei lirice se întâlnește cu aceea de purificare estetică a mesajului. Cartea include și câteva notabile poeme închinate limbii române. Poetă lirică prin excelență, R. practică și satira (ciclurile Satire, Fata morgana, Spini rătăcitori) și manifestă o predilecție aparte pentru epigramă. Împreună cu criticul Vasile Coroban a editat, prefațat și comentat opera lui V. Alecsandri (I-IV, 1958-1959). Este și autoarea unei ediții de Opere alese din A. S. Pușkin (I-III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
într-un act, care s-au pierdut: Băcălia ambițioasă (jucată în ianuarie 1846) și Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național (jucată în februarie, același an), care nu era doar o „scenă de haiduci”, ci, după spusele autorului, și o satiră a melodramelor ce invadaseră scena. A făcut și prelucrări de vodeviluri franțuzești. Lucrarea Șezătorile la țară s-a pierdut, la fel ca și Réflexions politiques, écrites dans la prison d’Edimburg. Miezul ideilor sale despre literatură stă - în spiritul „Daciei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
scrisă de D.-D. în colaborare cu actorul Vasile Leonescu se deplasează spre mediul urban, pătrunzând în culisele cercurilor politice. Jucată de mai multe ori din 1912 și până în 1916 la Teatrul Național din București, piesa Oricum! este o izbutită satiră cu accente comice. Protagonistul, Dinu Roteanu, un escroc capabil să-și înlăture rivalii fie și prin crimă, ajunge ministru. Personajele, creionate burlesc sau sentimental, au mai multă viață, cu toate că acuză adesea lipsa de profunzime. Cunoscător al mediului sătesc, D.-D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
lui Theodor Cazaban, probabil și el redactor al publicației, deși în numărul 2 este caricaturizat și „denunțat” ca „secretar particular” al „domnului Comaniciu” - calul de bătaie al revistei. Totodată este de observat că nu de puține ori ironia improvizată și satira cu orice preț sunt extrem de inconsistente, vizează aspecte particulare sau iau în răspăr atitudini care ar fi trebuit susținute, nu incriminate. Dar, în cele din urmă, verva nu lipsește și rezultatul umoristic nu e de neglijat la o publicație ivită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288203_a_289532]
-
precum și câteva sonete, datate între 1850 și 1860. La această rubrică se remarcă semnătura lui G. Baronzi sub nuveleta Întâmplările unei măști, tipărită la foarte scurt timp și în broșură cu titlul Impresiuni din carnavalul 1861, și sub o savuroasă satiră la adresa disputelor lingvistice pe marginea originilor limbii române, O ședință a penelor limbiste. După săptămânalul „Țeranul român” se reproduc basmele lui Petre Ispirescu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Cele trei mere de aur (în volumul din 1872
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
create altcândva. Aportul său cel mai evident este în planul comicului de limbaj, unde afectarea „culturală” a Chiriței este pusă în evidență de inventivitatea lingvistică inepuizabilă a lui M. Scriitorul a mai abordat melodrama cu accente sociale - Țara fericirii (1945), satira socială - Al optulea păcat (1946) și farsa violent satirică - A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocorește carierismul politic, dar, lipsită de consistența tipologică din ...Escu, pare mai curând o autopastișă sub semnul schematismului tendențios al epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
sunt tributare lui Goethe, Schiller ori Heine, din care, de altfel, a și tradus. Tot livrescă, dar bine construită și scrisă într-o limbă îngrijită, este idila Miron și Florica (1870), după cum deasupra mediocrității izbutesc să se ridice și unele satire. Mult mai consistentă este proza lui N. Aici înclinațiile sale de moralist se desfășoară în voie în „copii de pe natură”, strânse în volum în 1874, cele care i-au stabilit reputația de scriitor. Animate de un umor abundent, textele surprind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
O contribuție deosebită la campania începută de Junimea pentru cultivarea limbii populare și pentru îndepărtarea neologismelor o au cele cinci Scrisori, susținute de o argumentare ce dovedește cunoașterea aprofundată a istoriei naționale și atașament față de limba vie. Tot predispoziția pentru satiră este cea care dă viață romanului Mihai Vereanu (1873), altfel minat de o intrigă romanțioasă neverosimilă. Scriitorul se simte îndemnat să facă un roman social și reușește în oarecare măsură, ajutat de darul său de observator, care e prezent, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
de scene de sexe („Vreau să spun, Iisuse, de ce nu?“ i-am spus râzând editorului meu în timpul unui prânz în barul de la Patroon în timp ce el își verifica concentrația de zahăr în sânge) și romanul putea fi citit fie ca o satiră a „noii excentricități sexuale“, fie ca o poveste simpla a unui tip mediocru satisfăcându-și poftele trupești terfelind femeile. Voiam și să-i excit pe oameni și să-i fac să gândească, să râdă. Asta era combinația. Umor intenționat scatologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ales prin efortul său de a supune unei critici severe teologia și scolastica medievală, pretențiile fățarnice și fariseismul Bisericii în general. Lucrarea sa de căpătâi, Elogiul nebuniei sau cuvântare spre lauda prostiei, lucrare publicată în 1583, rămâne un exemplu de satiră necruțătoare la adresa celor dominați de ignoranță, fățărnicie și depravare. Tagma preoților era prezentată ca o adunătură de șarlatani care întreținea cu bună-știință ignoranța mirenilor pentru a-i supune și menține în ascultare și penitență. În opinia sa, natura în genere
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pe mîna lor și pe limba lor... ) ; în fine, duce la ceea ce Saizescu ar numi dimensiunea actuală a filmului, iar eu aș numi dimensiunea lui de brigadă artistică PRM. Ce ne mai dă Saizescu ? Păi, ce înțelege el printr-o satiră a luptei politice : siglele celor două partide sînt cîinii cu covrigi în coadă și cioara de pe gard (au, doare). Ce înțelege el prin tipologii romînești tradiționale : cîrciumarul libidinos, preotul libidinos, primarul libidinos (nu mă întrebați de ce sînt toți libidinoși). Ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
finanțat. N-ar fi fost finanțat dacă nu l-aș fi susținut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în fața obiecțiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă ; deși scenariul era nesemnat, după două pagini am știut cu cine am de-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dacă nu l-aș fi susținut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în fața obiecțiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă ; deși scenariul era nesemnat, după două pagini am știut cu cine am de-a face. Dilema mea de-atunci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un bărbat adevărat mi s-a părut la fel de respingător, pentru că ideile despre educație ale tatălui au parte, în mod vizibil, de binecuvîntarea autorilor (regizorul Mavrodineanu și, din nou, scenaristul Mitulescu). Ce-i drept, altora li s-a părut ironic o satiră a culturii macho. Ce-ar încuraja o asemenea lectură ? în primul rînd, faptul că tatăl e atît de antipatic un taur în costum de firmă, care maimuțărește vocea plîngăreață a fiului său și sare în ring cu boxerul care ia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
curate. Dar chiar dacă povestea din WALL-E nu e de aceeași calitate, calitatea spunerii ei ridică filmul deasupra oricărui alt blockbuster din vara asta. Din momentul în care cei doi roboței ajung la bordul stației spațiale, filmul se transformă într-o satiră a societății de consum. Acest refugiu e undeva între un mall și o superstațiune de odihnă un mediu creat anume pentru a-i împiedica pe refugiați să se gîndească la situația lor. Roboții fac totul în locul lor, astfel încît ei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vrajă a acestor oameni, adică, între fantasmaticul lui Eliade Rădulescu, universalitatea sau năzuința de universalitate a acestuia, care visa bibliotecă universală, după cum se știe, adică o mare bibliotecă pentru acest nefericit popor român, și violența elegantă a lui Grigore Alexandrescu satira. Dar nu vorbesc neapărat de satira îndreptată asupra contemporanilor, ci mai degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum ar fi Budai-Deleanu, Mihail Sadoveanu, George Călinescu și alții, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]