2,378 matches
-
poetice se întemeiază pe tehnica sugestiei care generează „bucuria de a ghici încetul cu încetul; a sugera obiectul, iată visul nostru“ (St. Mallarmé). - Inovația prozodică urmărește exprimarea ritmului interior - al reveriilor melodice sau al dizarmoniei și stridenței maladive - printro „dezordine savant orchestrată“ a versului (unități ritmice inegale) cu „opriri multiple și mobile“ (rupturi de ritm), prin „fluidități ascunse“ (J. Moréas) și, mai ales, prin versul liber. - Reprezentanți: Charles Baudelaire (precursor), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde, William Butler Yeats
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
demersul spiritual de luptător solitar și fără simbrie al autorului. Este vorba de un regal eseistic de mare combustie intelectuală, un discurs paralel între memorial și diagnoza prezentului și a societății noastre postdecembriste. Construit în genul tezelor și antitezelor unui savant contrapunct, eseul se derulează ca un spectacol de idei, cuceritor prin fervoare, vervă și acuratețe a dicțiunii. Galileo Galilei (chinuit de întrebarea dacă merită să mori pentru adevăr) și Don Quijote (menit să se bată solitar pentru ideile lui înalt morale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la G. Gesualdi Editore, Roma, reprezintă și azi un eseu de referință europeană în materie de recuperare a sinergiilor străvechii înțelepciuni și culturi indiene prin marile sale codexuri gramaticale, de a căror modernitate și putere anticipatoare și-au dat seama savanți ca Roman Jakobson, Sergiu Al. George, R. H. Robins, B. Lee Whorf, Raniero Gnoli ș.a. Ediția românească cuprinde douăzeci și trei de pagini de note, un glosar sanscrit (douăzeci și patru de pagini), o uluitoare bibliografie și un index de nume, cele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și mai umplu o ceașcă de ceai." Pentru majoritatea, precum Pomponescu aici, sensul comportamentului și discursul lui Ioanide rămîn misterioase, impenetrabile: "Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea pînă la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră bunătate? Se îndoi că Ioanide putea fi așa de infernal după o dramă zguduitoare." Pentru cei mai atenți, Ioanide este Graeculus insidiosus, "un mehenghi" care "joacă pe mai multe cărți", cîștigînd tot
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un caracter moralizator. ,, İdeea sfîrșitului-spune Mircea Eliade-ține În frîu nebunia unora, ce-ar lua cîmpii, devenind fiare de jungla. ”Cei vechi, din aceeași cauză, au adoptat și În scris, dictonul ,, memento mori ” Nu uita că vei muri.). Acest ,, memento mori ” , savant și filosofic, poporul român l-a transpus În versuri, cîntate la zilele mari din viața omului. Omul Întotdeauna, a dorit să fie fericit, să i se Înmulțească neamul, un trai mai Îmbelșugat. Pentru realizarea acestor deziderate s-a bazat pe
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul politic și savant, practicat cu sfială de primul, căci se confruntă cu competențele superioare ale lui Ipingescu și Venturiano, și cu îndrăzneală de către Leonida, care are ca interlocutor pe Efimița. Dar mediul se schimbă, așa cum se schimbă și familia de personaje, trecând de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
acesta prostia celorlalți, pierduți în propriile preocupări și interese, pare mai izbitoare. Jupân Dumitrache are o pasiune ingenuă pentru politica liberală și o încredere totală în slova scrisă a gazetei liberale care îl înrudește cu pensionarul Leonida. Nu are aerul savant al acestuia. În dezbaterile înalte, în interpretarea textelor lui Rică Venturiano, el se află în postura Efimiței, e un învățăcel al ipistatului Ipingescu. Dar, ca și Leonida, și-a concentrat toată viața spirituală în această interpretare de texte gazetărești, după cum
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Gazeta - cheia dramei Așa cum am mai afirmat, în teatrul caragialian ziarul ocupă locul cel mai înalt. În Conu Leonida față cu reacțiunea, gazeta deține cheia dramei: ea o deschide și tot ea o închide. Lectura gazetei îi dă pensionarului orgoliu savant: −Ei! Domnule, câte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! Încurajat de aprobările Efimiței, Leonida dezleagă cu ușurință toate tainele, pomenește de cumetria dintre Garibaldi și papă. Rareori Efimița încearcă să protesteze. Imperturbabil, Leonida protestează, iar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de energie resurecțională pe care se punea mereu temei în chip deosebit, surse evocate anterior de Kogălniceanu în eseul despre limba și literatura română (1837), pentru a le pune iarăși în evidență cu ocazia discursului solemn pregătit pentru o societate savantă din afară, aproape concomitent cu preparativele pentru Dacia literară. Citit în lumina schimbărilor produse atunci în istoria poporului român, programul revistei dezvăluie un moment de cristalizare a efortului cărturăresc de a îndruma literatura spre valorile unui autohtonism creator și spre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al istoriografiei. Cronica, XXV, 20 (18 mai 1990), p. 1, 4 CARPATOLATINII Într-un moment când interesul general pentru România cunoștea un dramatic recul, cauzat de superficiala concluzie că aici nu se mai putea întâlni decât dictatură și obediență, lumea savantă înregistra o frumoasă carte despre Latinii din Carpați, una ce-și propunea să prezinte din nou chestiunea continuității românești la nord de Dunăre 1. Chestiune "homerică", pe seama căreia au curs râuri de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continent, iar istoricul V.A. Urechia a ținut să-l fixeze, în ceea ce avea mai semnificativ, într-un somptuos album de autografe și texte filoromâne. Situația reală, scoasă din registrul afectiv, a prezentat-o aproape concomitent, mai ales pentru lumea savantă, A.D. Xenopol. Protestul contra persecuțiilor naționale din Transilvania se unea, la el, cu istoria conflictelor româno-maghiare. Sunt cunoscute polemicile lui cu P. Hunfalvy, A. de Bertha, B. Jancso, Joseph de Mailàth și alți istorici unguri, pe care i-a antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aducem în cea mai fierbinte actualitate cu un film despre Maitreyi. Nu un film care să ecranizeze cartea, fiindcă ar costa mult de tot, a spus JJ. Un film care să arate doar o scenă lungă de dragoste, între naratorul savant și fecioara, în biblioteca. S-ar iubi în papirusuri și s-ar înfășură în ele, ele s-ar umple de sânge, ei s-ar duce la baie și s-ar șterge cu incunabule, cu pagini scrise, cu hieroglife, cu cuneiforme
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să-i împungă pe aceia care, deși oameni educați, se comportau prostește când aveau ocazia; și nici nu știa câtă dreptate avea. Ruptă de realitate, lăsată în voia ei, inteligența duce uneori la prostie. La fel cum există o "neștiință savantă" (pe care o invoca Socrate), există și o "inteligență imbecilă" care atinge doar genul uman, gen pe care un hazard obscur l-a înzestrat cândva cu rațiune, și care, grație acesteia, a devenit stăpânul, posesorul și nimicitorul Naturii. Orgoliu nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pentru că au mare nevoie să se instruiască. E ca și cum ar ști că nu știu totul, că mai au multe de învățat. Deși ignoranți, sunt savanți; vițeii dețin, așadar, într-o anumită măsură, acel lucru scump pe care-l numim ignoranță savantă". "Avem obiceiul de a-i opune inteligenței omului instinctul animalului", teoretizează Jean-Pierre Pagès. "Se spune că doar omul ar fi inteligent. Toate, din vina Bisericii. De vreme ce Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, ar fi stânjenitor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sale prilejuite de prima expoziție a tânărului artist ―încep a se adeveri și declara că acestea dovedesc ―un talent remarcabil al Iașului cu o viziune clară, factură viguroasă și mult temperament. Autorul cronicii sublinia în continuare că ―Fără a ataca savante motive de compozițiune, domnull Cămăruț a rămas un credincios interpret al naturii, frumoasa natură, cel mai bun profesor pe care-l putem avea și îl sfătuia în încheiere ―să rămână la aceleași 10 motive, sa ne cânte pe aceeași gamă
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau la glosele parfumate cu lirism din Cu undița după fluturi. Alteori, pare a cocheta din umbră cu subtilele teorii princetoniene ale "pisicilor savante de pe acoperișul șubred al lumii", cu scenariile trans-disciplinare ori cu cele ale terapiilor non-decadenței, cărora le propune drept panaceu principiile sănătoase ale bucovinenei Gnoze de la Bilca. Fundamentele filosofice ale economiei reunește sub manta erudit-literară cîteva studii menite a oferi studenților
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în profunzimile epistemologiei, ca în cazul anumitor științe naturale, ci urcă la suprafață, etalînd în toată splendoarea lor turbulențele influențelor încrucișate dintre raționamentul științific și speculația filosofică. Or, în acest melanj filo-sofico-științific se dezvoltă o a treia metaformă a discursului savant, rațional și conceptual în egală măsură și la fel de doritoare ca și celelalte două de a produce o cunoaștere a lumii: ideologia. 3.1. O CONCEPȚIE FALSĂ DESPRE ECONOMIA POLITICĂ 3.1.1. Formarea spiritului științific Astăzi economistul se prezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și astăzi de hunta politicienilor. Mult mai tîrziu, ideologia își va ocupa locul în limbajul științific, dar cu o accepțiune ce nu are nimic de-a face cu pretenția originală de știință. Lui Marx îi datorăm intrarea ideologiei în limbajul savant. În Ideologia germană, ea este definită astfel: "Oamenii și raporturile lor ne apar plasați cu capetele plecate ca într-o camera obscura, fenomen ce decurge din procesul vieții lor istorice, la fel cum inversarea obiectelor pe retină decurge direct din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
văzută de către Marx drept inversul științei. Dar, ea trebuie considerată și drept figura inversă a filosofiei, căci materialismul istoric marxist are nevoie de un cadru filosofic și acesta este materialismul dialectic, care se situează în opoziție frontală cu ideologia. Discursul savant asupra societății, și în special cel economic, nu mai este deci un joc a două metafore, ci a trei: filosofia, știința și ideologia, ale căror influențe conflictuale trebuie departajate. 3.2. CUM SĂ ÎNȚELEGEM IDEOLOGIA 3.2.1. Paradoxul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de ceea ce aparține științei și de ceea ce trebuie abandonat ideologiei, un alt demers este posibil. El consistă în a substitui acestei concepții "spațializate" a gîndirii o concepție "temporalizată", potrivit căreia filosofia, știința și ideologia nu sunt regiuni separate ale reflecției savante; ele sunt tendințe prezente simultan în fiecare discurs, dar cu influență diferită. În această optică, ar fi evident contradictoriu să încerci a defini filosofia, știința și ideologia, deoarece ele sunt presupuse a nu fi decît tendințe, niciodată izolabile într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de natură ce separă simbolismul muncii de munca conceptualizată, în orice formă. b) Diferențele. Caracteristicile similare ale celor trei metaforme de gîndire (filosofia, știința și ideologia) ne arată faptul că ele sunt toate simultan prezente în operă, în orice discurs savant asupra societății și în mod particular în discursul economic. În schimb, diferențele dintre ele ne-ar putea oferi criterii de evaluare a ponderii fiecăreia. Prima diferență transpare în practica diferitelor forme ale gîndirii. Știința și filosofia se adresează unui număr
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vor să convingă, ideologia nu caută decît să persuadeze. În mod precis, această caracteristică fundamentală permite propunerea unui criteriu operator, susceptibil de a rămîne sub influența preponderentă a unei tendințe particulare, într-o operă dată. Într-adevăr, dacă o producție savantă, întinzîndu-se pe mai multe decenii și traversînd contexte istorice variate, se impune atenției prin constanța concluziilor sale și variația elementelor care le susțin, semnul unei influențe ideologice preponderen-te poate fi reținut. Invers, dacă opera prezintă o constanță remarcabilă a jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
premiselor este impersonal și își trage meritul din forța raționamentelor, marca științei este evidentă. Această afirmație ar putea fi numită, cu pompă și deriziune, teorema ideii fixe, deoarece ea se concentrează pe fixitatea și variabilitatea a două extremități ale raționamentului savant (Leroux). Utilizarea sa drept criteriu de evalu-are a naturii dominante a unei opere (este ea mai curînd filosofică, mai curînd științifică, sau ideologică?) dă uneori rezultate clare. 3.2.3. Întoarcerea la ideologie: o abordare apriorică Credințele ideologice, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
care conduce paradoxul lui Mannheim, celelalte două căi de acces rămase la îndemînă ar putea ocaziona o schimbare salutară în atitudinea economistului față de gîndirea ideologică. Potrivit primului demers, pragmatic, ideologia este înțeleasă ca o tendință de neeliminat a întregii gîndiri savante asu-pra socialului; voința sa afișată de a influența cursul evenimentelor se regăsește inclusiv în economia politică. În cel de-al doilea demers, aprioric, ideologia răspunde definiției pe care am dat-o și al cărui enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
familiar și mai simplu{\cîte 40}. Oratoria să nu este atat de însuflețita că aceea a lui Hrisostom, el nu este atat de poetic precum Sfanțul Grigorie de Nazianz, însă, de fiecare dată „găsim în limbajul sau înțelept și natural, savant și înfrumusețat, o simplitate nobilă și delicată”{\cîte 41}. Sfanțul Vasile se deosebește de marii săi contemporani prin aceea că nu a scris comentarii științifice despre cărțile Sfintei Scripturi. Abilitatea să exegetica este evidentă în numeroasele omilii, în care a
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]